Intr-adevar, si in România, fenomenul Noptii europene a muzeelor a crescut de la un an la altul, in 2012 atingând cifre record, atât in ceea ce priveste muzeele participante, cât si relativ la publicul prezent. Au existat câteva premiere si in acest an. Una dintre ele s-a inregistrat in judetul Cluj, unde o linie de autobuze a facut legatura intre muzeele din Cluj – Napoca, Turda, Dej si Ciucea, fapt care a facilitat accesul locuitorilor din capitala judetului la muzee pe care, in mod obsinuit, nu le vizitau, dar si al celor din micile orase din jurul Clujului la marile muzee cum sunt Muzeul de Arta, Muzeul Etnografic si Muzeul National de Istorie a Transilvaniei (acesta din urma, doar cu expozitii temporare, cea permanenta fiind, in continuare, inchisa, in asteptarea incheierii lucrarilor de reabilitare a cladirii si de refacere a expunerii permanente; atunci când aceasta a fost inchisa, ea era, deja, de foarte multa vreme, depasita, din toate punctele de vedere), inclusiv, fermecatorul Muzeu al Farmaciei (sectie a Muzeului de Istorie). In rest, muzeele românesti au incercat ceea ce s-a facut si anul trecut. Cele mai putin inventive dintre ele au lasat, pur si simplu, accesul liber vizitatorilor, pâna la miezul noptii. Altele au incercat, totusi, sa atraga publicul si prin concerte, recitaluri de poezie, reconstituiri teatrale ale unor momente din istoria nationala, diverse alte spectacole si expozitii temporare deschise special, cu ocazia Noptii. Cele mai curajoase dintre muzee au tinut usile deschise pâna in zorii zilei, la ora 5.
Si Bucurestii au inregistrat câteva premiere. Cele trei „muzee de la Sosea“, de exemplu, au adus in fapt anuntata lor colaborare in „triunghiul muzeelor“, realizata in cooperare cu Asociatia Spatiu Urban Bucuresti. Vernisata in ajun, cu ocazia Zilei Internationale a Muzeelor (desfasurata, in acest an, sub tema Muzeele intr-o lume in miscare. Noi provocari, noi inspiratii), expozitia Dobrogea. Amprenta timpului si a omului constituie o premiera, din cel putin doua puncte de vedere: in primul rând, ea este dedicata colaborarii exceptionale dintre cercetatorii români si cei francezi, in diverse domenii (intre care, bineinteles, stiintele naturii, arheologia si antropologia culturala) si constituie rodul cooperarii intre numeroase institutii din România si din Franta (prea multe pentru a le aminti aici pe toate; totusi, trebuie remarcata prezenta, pe lânga cele trei muzee gazda, din Bucuresti, a Muzeului National de Stiinte ale Naturii din Paris, a Muzeului National de Istorie a României, Muzeului Judetean Ialomita, Institutului de Cercetari Eco-Muzeale, Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta, Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“, Institutului de Studii Sud-Est Europene si a Institutului National de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina); in al doilea rând, pentru a vizita expozitia integral, publicul va trebui sa faca turul celor trei muzee (Muzeul National de Geologie, Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa“ si Muzeul National al Taranului Român: de preferinta, in aceasta ordine, dar nu neaparat), pentru ca este vorba, de fapt, despre o singura expozitie, amplasata in trei sali din cele trei muzee. Poate ca s-ar fi gasit o solutie ca expozitia sa fie montata intr-o singura sala, nu importa unde, dar specialistii au dorit sa dovedeasca faptul ca este posibila si chiar de dorit o asemenea cooperare, dincolo de specificul diferit si chiar de ordonatorii de credite diferiti ai muzeelor in cauza.
Fara indoiala, muzeul vedeta, pe plan national, a fost Muzeul „Antipa“. Cu 21.600 de vizitatori inregistrati, Muzeul a batut recordul de anul trecut (când organizase, in Piata George Enescu, alaturi de Muzeul Taranului, o expozitie – labirint, ce aducea o parte din patrimoniul celor doua muzee in fata Ateneului) si a atins, probabil, limita de sus a capacitatii de primire. Asta, pentru ca exista o limita fizica, ce nu poate fi depasita. Chiar daca fiecare muzeograf isi doreste ca expozitiile sale sa se bucure de succes, riscurile, pentru patrimoniu, sunt foarte mari. In spatii inchise, aglomerate cu obiecte, nivelul de umiditate provocat de prezenta oamenilor poate creste la proportii daunatoare pentru exponate. Pe de alta parte, riscul lovirii accidentale a bunurilor expuse este, de asemenea, ridicat, in cazul unui aflux foarte mare de public. Muzeul National de Arta al României, de exemplu, a calculat ca, la dimensiunile actuale ale expozitiei permanente, in circa 11 ore de vizitare, nu poate primi mai mult de 15.000 de oameni (calculând timpul pe care il are fiecare persoana pentru a parcurge intregul traseu si având in vedere posibilitatile fizice de supraveghere a publicului, cu un personal extrem de restrâns – asa cum, din pacate, au toate muzeele din România!).
Succesul Muzeului „Antipa“ se datoreaza, inca, nestinsului interes pentru cea mai noua expozitie permanenta a unui muzeu de acest fel, din tara noastra, atractiei firesti pe care lumea animalelor, mai ales, o exercita pentru copii, precum si faimei referitoare la noile tehnologii utilizate. Desigur, nu trebuie neglijat nici aspectul financiar: pentru o familie de patru persoane, vizitarea gratuita a Muzeului poate insemna o economie de cel putin 50 de lei. Intr-adevar, pentru cineva care nu viziteaza, in mod obisnuit, muzeele, posibilitatea de a vedea, in sase sau sapte ore câteva muzee, in mod gratuit, poate insemna o ocazie ce nu trebuie ratata. Numai ca marele atu al Noptii nu il constituie gratuitatea vizitarii si nici macar evenimentele conexe, oricât ar fi ele de spectaculoase, ci chiar faptul ca Noaptea are loc o singura data pe an. Este un fel de trecere a slujbei de Inviere in registru profan. Orice incercare de multiplicare a acestui eveniment anual va duce la demonetizarea lui. Ca si in alte cazuri, cum este noaptea Anului Nou, oamenii celebreaza, de fapt, luarea in stapânire a spatiului public, afectat, de regula, autoturismelor si rutinei cotidiene. Probabil ca Noaptea Europeana a Muzeelor este, in realitate, un fel de Saturnalia culturala, de care oamenii au neaparata nevoie, pentru a marca trecerea timpului, asa cum o facem, cu totii, de mii de ani incoace, de Anul Nou, indiferent cum am numi aceasta sarbatoare.
Revenind la Muzeul „Antipa“, nu pot sa nu remarc succesul fenomenal pe care l-a avut organizarea unei nopti in muzeu, alaturi de vestitul schelet al lui Deinotherium giganteum (care, asa cum se stie, este unicul complet din lume,!), pentru un grup de 20 de copii intre 6 si 12 ani. Inspirati de cele doua filme Noaptea, la muzeu, din 2006 si 2009, avându-l in rolul principal pe celebrul comic Ben Stiller, muzeografii de la „Antipa“ au oferit grupului de copii o experienta de care, fara indoiala, isi vor aduce aminte cât timp vor trai. O experienta care trebuie sa ramâna, tocmai de aceea, unica si, deci, irepetabila. De nerepetat doar pentru acei copii, fara indoiala, caci, pentru muzeografi, odata deschis apetitul, se pare ca va urma un lung sir de nopti de vineri petrecute in muzeu, alaturi de copii. Deja s-au inscris alti doua sute pe lista de asteptare si numarul lor creste vertiginos. Este, si aceasta, alaturi de tot ceea ce se intâmpla in Noaptea Europeana a Muzeelor, inca o dovada ca valoarea, in muzeografie, este direct proportionala nu numai cu stiinta muzeografului, ci si cu imaginatia lui, cu alte cuvinte, cu puterea sa de creatie.
Autor: Virgil Stefan NITULESCUApărut în nr. 377