La începutul deceniului trecut, câteva muzee amsterdameze au avut initiativa prelungirii programului obisnuit, într-o seara de sâmbata, oferind, totodata, câteva programe speciale, pentru acest eveniment. Ideea nu a reusit sa treaca peste granitele olandeze, pâna când, în 2004, directorul de cabinet al ministrului francez al culturii si comunicarii, pe numele sau, Henri Paul, a avut ideea sa îi întrebe pe atasatii culturali francezi din tarile europene, ce evenimente culturale remarcabile, cu impact la marele public au loc în respectivele tari. Asa-zisa „noapte alba“ din Olanda i-a atras atentia fostului judecator de la Curtea de Conturi. Henri Paul si-a dat seama, imediat, cât de mare ar fi impactul pe care un eveniment ca acela din Olanda l-ar avea la nivelul întregii Frante. Avea la îndemâna doua exemple ilustre. Cu un deceniu si ceva în urma, unul dintre cei mai inventivi ministri ai culturii din Franta (ma grabesc sa adaug, si din Europa), Jack Lang, a statornicit o Sarbatoare a muzicii (acesta preluase ideea de la un compozitor, Maurice Flauret, care la rândul sau se inspirase dupa „saturnaliile muzicale“ initiate de Joel Cohen, în 1976, în Franta, cu ocazia celor doua solstitii), care trebuia sa aiba loc, în fiecare an, cu ocazia solstitiului de vara, la 21 iunie. Evenimentul a devenit, curând, unul de anvergura europeana, muzica fiind celebrata, peste tot, chiar si în tari din afara Uniunii Europene, în cea mai lunga zi a anului… Între altele fie spus, as avea nevoie de multe laude pentru a mentiona toate initiativele acestui om, care a revolutionat, în Europa, conceptia privind locul pe care ministerele culturii trebuie sa le ocupe în guverne si, în viata publica, în general! Al doilea exemplu era tot o initiativa franceza, datând din 1999, cunoscuta „primavara a muzeelor“, prin care, într-o duminica de primavara, accesul era lasat liber publicului.
Ministrul francez al culturii si comunicarii din acel moment, Renaud Donnedieu de Vabres, a primit cu entuziasm ideea directorului sau de cabinet, de a prelua exemplul olandez, pentru a fi extins la nivelul Frantei. Numai ca ambitiile franceze sunt, aproape, întotdeauna, mai mari decât fruntariile nationale, astfel încât, la începutul lui 2005, Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta lansa o adevarata campanie nationala, de organizare a unei nopti europene a muzeelor. Muzee din mai multe tari au fost atrase de idee, care s-a dovedit a fi, de la prima editie, un adevarat succes – astfel încât multe dintre muzeele care, la început de aprilie, au lasat deschise, pâna noaptea târziu, portile, nu au mai organizat nimic cu o luna mai târziu, cu ocazia Zilei Internationale a Muzeelor. Aceasta din urma are o vechime considerabila – una atât de mare, încât este învaluita, deja, în legenda.
Se spune ca, în 1974, pe vremea când Consiliul International al Muzeelor (ICOM) era, înca, o organizatie nedemocratica, din care nu puteau sa faca parte mai mult de 15 membri din fiecare tara (în România, ei erau desemnati de Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste), URSS a propus organizarea unei zile internationale a muzeelor, care sa fie sarbatorita cu ocazia „Zilei Victoriei“. Evident, era vorba despre ziua victoriei asupra Germaniei, în Al Doilea Razboi Mondial. Asa dupa cum se stie, pentru ca Germania a semnat armistitiul în ziua de 8 mai 1945, la ora 23.00, când la Moscova era, deja, 1 noaptea, URSS-ul a sarbatorit, întotdeauna, victoria în 9 mai, iar tarile din vestul Europei în ziua de 8 mai. România ar fi avut de ales (la noi era ora 24.00 în 8 mai sau 00.00 în 9 mai), dar, bineînteles, nu a avut. A trebuit sa sarbatoreasca alaturi de „Marele Frate“, la 9 mai. În 1974, asadar, propunerea sovietica a ajuns la ICOM, fiind propusa ziua de 9 mai. Functionarii organizatiei au crezut, probabil, ca e vorba de o greseala: Ziua Victoriei era sarbatorita la 8 mai, nu la 9 mai. Pe vremea aceea, oricât ar parea de ciudat pentru prescolarii de azi, pc-urile nefiind inventate, înca, se utilizau masini de scris. Dactilografa care a pregatit pentru aprobare materialul privitor la Ziua Internationala a Muzeelor a gresit si a batut un 1 în plus, în fata lui 8. Dintr-o neatentie generala, Consiliul Executiv al organizatiei a votat ziua de 18 mai în loc de 8 mai. Si asa au ajuns sa se sarbatoreasca muzeele, în fiecare an, la 18 mai, în loc de 8 sau de 9. Si non e vero, e ben trovato!
Revenind la 2005, un val de reprosuri s-a abatut, în ICOM, asupra Frantei, care a fost acuzata ca a sabotat Ziua Internationala a Muzeelor, organizând un eveniment concurent. Dupa negocieri, începând din 2005, Noaptea a fost mutata în preajma Zilei, tocmai pentru ca aceste doua evenimente sa fie, practic, sarbatorite laolalta. Era mult mai bine si din motive meteorologice. Noptile de mai permit organizarea evenimentelor si în aer liber, chiar si în nordul Europei, în vreme ce, în aprilie este, de regula, mai frig. În paranteza fie spus, din aceleasi motive meteorologice, tarile din emisfera sudica au cerut, adeseori, în cadrul ICOM, dreptul de a sarbatori Ziua Internationala la 18 noiembrie, atunci când acolo este vara si cald. Organizatia nu a permis nici o modificare, dar nici nu a interzis multiplicarea evenimentelor, la alte date.
Este interesant pentru noi, românii, faptul ca atât Donnedieu de Vabres, cât si Henri Paul si-au legat numele de istoria culturala a României, primul, pentru ca a vernisat, la Bucuresti, în iulie 2005, expozitia Umbre si lumini – primul blockbuster expozitional din România, venit în România ca urmare a punerii în practica a ideii lui Razvan Theodorescu, de a-i sugera lui Jean Jacques Aillagon, ministrul Culturii si Comunicarii la începutul deceniului trecut, itinerarea, si în tara noastra, a expozitiei gândite, initial, doar pentru Ungaria si Polonia –, iar cel de al doilea, ca ambasador al Frantei la Bucuresti, a avut numeroase initiative cu profil cultural.
Noaptea muzeelor a început sa devina un eveniment popular în România, deja, de la a doua editie, din 2006. Popularitatea sa a crescut de la an la an, fiind din ce în ce mai bine organizata (mai ales, dupa ce coordonarea a fost preluata de Reteaua Nationala a Muzeelor din România), înregistrând din ce în ce mai multe muzee participante, cu evenimente conexe din ce în mai variate si cu un public din ce în ce mai numeros. La 19 mai 2012, cu ocazia Noptii Europene a Muzeelor, se estimeaza ca cele peste 130 de muzee participante au fost vizitate de peste 220.000 de oameni. Tinând cont si de faptul ca unii dintre cei care ar fi fost interesati sa iasa din case, în seara de sâmbata, au fost descurajati de aversele de ploaie, se poate spune ca Noaptea constituie un succes eclatant!
Autor: Virgil Stefan NITULESCUApărut în nr. 376