Nescio qua natale solum
dulce dine cunctos
Ducit et immemores non sinet
esse sui
Ovidiu
Inscriptionatu-s-a acest distih în limba latina, a carui traducere o expediem la finele interventiei noastre, pe o placa de marmura si montatu-s-a, la dorinta lui Alexandru Cioranescu, în Muzeul „Cioranestilor“, pe care va invitam sa-l vizitati, deocamdata, pe aceasta cale.
„Sunt multe locuri binecuvantate de Dumnezeu pe pamant. Unul dintre acestea este, fara îndoiala, leaganul Cioranestilor din Moroenii Dambovitei“, aflam dintr-un pliant dedicat Muzeului memorial „Cioranescu“, din amintita localitate. Printre cei noua urmasi ai familiei de „dascali luminati“ – Ion Cioranescu (1874-1948) învatator cu studii în Germania pe timpul ministeriatului Instructiunii Publice, condus de inegalabilul Spiru Haret, pionier al învatamantului pentru elevii cu dificultati de vorbire, director în acelasi minister, autor de manuale scolare si sotia sa, învatatoarea Ecaterina Cioranescu (n. Teodorescu), – este si al saselea nascut, aniversat marti 15 noiembrie a. c. De fapt, centenarul a cuprins mai multe locuri/adrese, dar a meritat, asa cum ar fi meritat sa fie aniversat si de alte institutii de elita autohtone, al caror membru de onoare fusese. Despre ce este vorba?! Cuprins de febra unei astfel de aniversari, Muzeul National al Literaturii Romane, prin Lucian Chisu, general-manager, si prin personalul ce-l secondeaza, a dedicat întreaga toamna evenimentului. Din aceasta strategie n-au lipsit nici antrenarea colegilor de la Targoviste, nici firul rosu cu Munchenul, de unde istoricul literar Crisula Stefanescu, apropiata a Cioranestilor din Tenerife si Germania, adusese cateva portbagaje de carti si alte obiecte, angajandu-se ca o poate sensibiliza pe Galatea Cioranescu, sotia lui George Cioranescu, mezinul familiei decedat în anul 1992, sa împlineasca dorinta fostului sot, ceea ce era de fapt un act justitiar. Aportul Crisulei Stefanescu nu poate fi trecut cu vederea de vreme ce se cunostea bine cu scriitorul aniversat la centenar (de a carui opera s-a ocupat în scrierile sale), iar George fusese cel care o sprijinise pentru a fi încadrata la „Europa libera“, devenind astfel colegi si frecventand aceleasi cercuri – atat culturale cat si particulare. Strategia M.N.L.R.-ului viza atat pregatirea evenimentului, cat si îmbogatirea patrimoniului Muzeului Cioranescu, inaugurat în septembrie 2000, cu obiecte donate de savantul aniversat, ce-si aliase pe Ecaterina si Maria – surorile sale în viata, la acea vreme.
Vrut-a Cel de Sus ca batalia sa fie castigata pe toate planurile. Institutiile de cultura din Targoviste n-au facut pasul înapoi. Au integrat „Centenarul“ în manifestarile anuale dambovitene, dedicate cu predilectie Vacarestilor (Zilele Bibliotecii „Elena Vacarescu“, Concursul National de Literatura „Mostenirea Cioranestilor), atat ca participare a invitatilor (dintre care n-au lipsit acad. Mihai Cimpoi, Liviu Grasoiu, Florentin Popescu, Aurelian Silvestru, George Anca, Corin Bianu, Victor Petrescu, Emil Stanescu, prof. Mihai Stan, pentru a-i aminti doar pe cei antrenati în jurii sau pe alte fise ale postului), cat si logistic – a se citi suportarea unor costuri inerente unor asemenea participari. De la acest ultim/prim scenariu cioranescian, desfasurat în casa construita de Ion si Ecaterina Cioranescu, în care s-au nascut cei noua descendenti, n-au lipsit personalitatile locale, în frunte cu primarul Ion Iordan, viceprimarul, consilieri, cadrele didactice din localitate, însotite de directoarea scolii din localitate, profesoara de limba si literatura romana, dar si cativa descendenti ai familiei, dintre care-i amintim pe Lucian Purghel (a carui mama fusese sora cu învatatorul Ion Cioranescu – în acele timpuri erau trimisi la scoala doar baietii, fetele ramanand acasa) si pe profesorul de limba romana Nicolae Purghel, nepot al Cioranestilor, impresionati de eveniment si nemultumiti, pe buna dreptate, de cele întamplate cu mostenirea Cioranestilor. Nu ne-am ierta omiterea scriitorului Ion Ghilimescu, cel care-l cunoscuse pe Alexandru Cioranescu. Cu umilinta ucenicului, el a împartit asistentei un volum dedicat celor doi frati Cioranescu. Dupa un serviciu religios dedicat, conform obiceiului pamantului, celor disparuti, a urmat cel mai important eveniment: vizitarea muzeului în varianta sa extinsa – în salile eliberate de primarie, îmbogatite cu patrimoniul deja amintit adus în rate de Crisula Stefanescu si cu cel provenit de la Munchen, prin eforturile M.N.L.R. Aceasta noua inaugurare a muzeului, moderata de Lucian Chisu, s-a lasat cu obisnuitele discursuri, totul îmbracand straiele unui eveniment de exceptie. Participantii au fost unanimi în aprecierea acestui muzeu, unic în Romania, ce reînvie memoria unor straluciti carturari, plecati dintr-o localitate rurala obisnuita, si obtinand performante fara de pereche: Ana (1901-1969) – profesor, Nicolae (1903-1957) – prof. univ. la Politehnica, membru al Academiei de Stiinte din Romania, Ion (1905-1926) – poet decedat la numai 21 de ani, Constantin(1907-1949) – universitar, autor de manuale, Ecaterina, casatorita Nenitescu (1909-2000) – membru al Academiei Romane, Alexandru(1911-2000) – membru de onoare al Academiei Romane si al multor institutii stiintifice si asociatii culturale din strainatate, pe care le ilustram cu o parte din distinctii, Maria(1913-1996) – cercetator si doctor în stiinte medicale, Elena(1915-1980) – tehnician, George (1918 –1992), doctor în stiinte, scriitor, politolog, traducator, supranumit Ministru de externe al Exilului romanesc. Unicitatea este data de faptul ca toti acesti carturari de elita, nascuti în Moroeni si împrastiati în patru zari, datorita vitregiei vremurilor, provin din acelasi trunchi genealogic.
Daca Alexandru Cioranescu nu a lipsit din toate aceste întalniri, marti 15 noiembrie 2011 ora 11, el a fost rasfatat la Muzeul National al Literaturii Romane din Bucuresti cu o „rotonda“ si cu o excelenta expozitie comemorativa realizata de Ofelia Cretia, cu sprijinul colegei sale Lelia Spirescu si al altor membri ai aceluiasi colectiv. Aceasta expozitie va lua drumul Moroenilor, pentru a fi etalata în muzeul de acolo. Onoarea de a-l evoca pe Alexandru Cioranescu la centenar a cazut, conform regulii rotondelor, în onoranta sarcina a persoanelor ce-l cunoscusera în timpul vietii. În prezidiu au luat loc Mircea Anghelescu, Lucian Chisu, Simona Cioculescu, Nicolae Florescu, Crisula Stefanescu (cea care lansase la Targoviste un volum ce cuprinde corespondenta dintre cei doi frati – Alexandru si George – ce s-au salvat de închisorile comuniste ramanand în strainatate, cu preturi numai de ei stiute). Ne despartim de sarbatorit si de neamul sau cu primul aliniat dintr-un testament al parintelui adresat urmasilor, ramanand în perpetua contemplatie si admiratie: „Sunt si am fost mandru de copiii mei, de purtarea si realizarile lor. Îi binecuvantez si le doresc sanatate si fericire. Sunt si am fost întotdeauna multumit de dragostea frateasca si armonia ce a existat si exista între ei, tinandu-i strans uniti, cum rar am avut ocazia sa vad“.
Cu ce-i vrajeste oare pe toti
pamantul tarii
De nu-l mai poate nimeni
de-a pururea uita