Introducerea
Banksy este un street artist care deseneaza usi scorojite si fatade darapanate, care transforma pereti anosti si decrepiti în ceva frumos si te pune pe gânduri.
Ce mi-a placut si îmi place în continuare la el, dincolo de ceea ce face, e ca nu îsi arata mutra. Nici în documentarul pe care l-a regizat, „Exit Through the Gift Shop“, nu o face. Când vorbeste, chipul sau este blurat.
Intriga
Ce se întâmpla pe Facebook este opusul a ce face Banksy. Lumea se expune pe ea însasi, în ideea de a expune ceva frumos – crâmpeie din viata sa inedita –, dar adesea doar transforma niste pereti goi (wall-ul virgin pe care expun utilizatorii) în niste darapanaturi kitschoase, ridicole si patetice.
Întrebarea care m-a framântat si care, nu de putin ori, mi-a trimis creierul în colaps din pricina sfortarii, a fost: cum de a prins acest caravanserai virtual, unde fiecare îsi atârna, în interiorul chitimiei personale, propria versiune a „Rapirii din Serai“? De ce omul care, prin natura firii sale, e o fiinta extrem de circumspecta, calculata, distanta si indiferenta (îndeosebi cu cei pe care nu-i cunoaste) nu are niciun scrupul în a-si agata momente semnificative din viata, ca pe niste izmene puse la uscat în curtea casei, pe frânghia Fb-ului, în vazul tuturor?
Cum un asemenea raspuns e (si nu prea e) greu de gasit, mai departe vreau sa ma opresc, în speranta ca-i vom întelege mai bine, asupra câtorva specii din diversitatea faunei umane care si-a gasit adapost pe Facebook!
Desfasurarea actiunii
Cea mai hazlie specie e formata din aceia care, deprimati fiind, tin sa-si anunte amicii si vagile cunostinte ca ei sunt deprimati. Sau ca, fiind mânati de ghinion în dragoste, tocmai au iesit dintr-o relatie în care au suferit. Acum, te anunta ei darâmati, sunt singuri. Si tristi. Si neconsolati. Drept pentru care posteaza un emoticon cu o fatuca trista. Of, of! Cât mai jelesc ei în fata laptopului! Si, la fiecare minut, dau câte-un refresh pe cont sa vada ce parere au ceilalti despre faptul acesta îngrozitor. Unii, pentru care psihiatrul e o recomandare nu atât isteata, cât una care tine de 112, posteaza, pe rol de emoticon, nici mai mult, nici mai putin decât propria moaca. Fiindca, nu-i asa, e mult mai sugestiva. Si, în plus, e si originala. Sa te lamuresti, în caz ca aveai un dubiu, ca el nu te abureste. Chiar e trist! Trist cât o manea! Uita-te doar la fata lui de câine batut si la ochisorii lui plânsi si rosii de câte lacrimi au varsat!
E trist.
Si e trist ca el e trist.
Dar si mai trist e, ma gândesc, ca celor mai multi din lista lui de prieteni li se rupe-n paispe de faptul ca el e trist.
Eventual, pentru ca prietenii sa aiba o imagine cât mai apropiata de realitatea suferintei lor cosmice, deprimatii aleg un citat al cuiva de care nu au auzit în viata lor, un citat cules de unii care – fiind platiti de Zuckerberg, ma gândesc – cu asta se îndeletnicesc, respectiv cu strânsul de citate si cu ambalarea lor cât mai frumos pe Fb (cu chenar colorat, fundal în ton cu mesajul si mutra sobra a autorului într-un colt), astfel încât tristii si deprimatii si melancolicii si dezamagitii sa nu fie lasati la cheremul unui anost emoticon, ci, prin intermediul acelui citat, sa te poata anunta triumfalist ca un anume episod al vietii lor, ce începuse promitator, s-a dovedit a fi un rahat cu perje. Asa ca ei sunt deprimati si lumea e un loc trist si sufletul lor e pustiu si nu-stiu-ce-mare-învatator-budist a zis ca… si el e de acord cu asta.
Si, cât ai bate din palme, din neantul bitilor rasar 15 like-uri nou-noute si zece comment-uri empatice, sa mearga la sufletul pustiu al deprimatului!!!
Gen.
Dar nu deprimatii, tristii si nefericitii în dragoste sunt interesanti pe Fb. Între noi fie vorba, de specia asta are oroare toata lumea! Pentru ca, oricât te-ar amuza sa-i vezi smiorcaindu-se, asa cum te distreaza niste betivi facând pe Hopa-Mitica, de fapt sunt enervanti, incomozi si inoportuni. Îti vine sa-i transezi de cum le vezi mutra plouata pe Fb. Pai, ce, nu le ai si tu pe-ale tale? Hmm? Ce-i asa de grav? Te-a lasat prietena? Noi sa fim sanatosi! Hai, te-am pupat! Arrivederci!
Interesanti sunt, spre exemplu, cei care ureaza „La multi ani!“ pe Facebook. Aici, dupa parerea mea, avem a face cu un fenomen care s-a transformat deja într-un concurs de întrecere. Unora li se pare politicos ca, indiferent daca îl stiu sau nu pe X, sa îi trânteasca de la obraz un LMA straveziu. E ziua ta, amice? Ia de-aici o urare si-nfrupta-te din ea pân’ la miezul noptii! Multora nu le face nicio placere treaba asta, dar nu se pot abtine. Sunt chiar enervati ca trebuie sa o faca, însa o iau ca pe o obligatie inclusa în fisa responsabilitatilor de utilizator Fb. Cum se trezesc, nici nu îsi beau cafeluta pâna nu salta la status un LMA sarbatoritilor! Daca sunt sapte insi nascuti în ziua respectiva, încep asa: „LMA, A, B, C, D, E, F si G!“ Sau, daca e ziua vreunui sfânt din calendar: „LMA tuturor celor care îsi serbeaza astazi ziua numelui! Sa fiti fericiti si iubiti!“ Si, nu stiu de ce, dar senzatia mea e ca, de fapt, daca anagramezi urarea, iese o înjuratura zdravana.
Pe destui dintre sarbatoritii zilei nu îi cunosc, habar nu au de existenta lor si, probabil, nici nu si-ar dori sa îi cunoasca vreodata în viata lor. Dar sunt în lista lor de prieteni si ei sunt niste persoane bine crescute. De ce sa nu le ureze un sincer si calduros LMA? Ca doar nu le-au gresit cu nimic. S-au ratacit în lista lor de prieteni, atât. Un LMA merita si ei din partea lor! LMA, dragilor!
Tot în categoria celor care fac urari se remarca cei care pompeaza LMA-uri parintilor, desi niciunul nu are cont pe Fb. Dar nu e pacat sa nu afle toti cei 247 de prieteni ai lui ca azi e ziua lu’ mamica care i-a dat lui nastere? Auzi, da’ nu mai bine o suni tu pe mamica si îi spui, în particular, cât de mult o iubesti si ca e soarele tau si ca ei îi datorezi tot ce esti si ca nimeni nu a mai avut o mamica ca a ta? Si, la final, eventual, sa îi urezi, subtil, sa fie ceva mai precauta daca o mai bate gândul sa dea nastere altor copii la fel de izbutiti ca tine?
Sa-i mai mentionez aici pe cei care, aflând de decesul parintelui unui prieten din lista de Fb, îi transmit acestuia la status: „Sincere condoleante!“? Sau, cum am vazut la unu’, chiar un deconcertant „RIP, doamna X! Sunt alaturi de tine, Bro!“? Acum, daca vreti sa aflati ce e cu Bro, va specific ca vine de la Brother, desi cei doi nu sunt frati, dar în asemenea momente e evident ca numai cei care se au ca fratii o pot arde à la Harlem când mama lui Bro o ripuieste spectaculos la îngeri! (Ca o parere personala, am banuiala ca doamna X s-a ridicat la cer si fiindca i s-a luat pâna la Dumnezeu de cretinii care roiau în jurul lu’ Bro.)
Si, da, trendul asta cu „RIP, X“ a luat o amploare neobisnuita de când duduia Whitney, care, copila fiind, cânta în corul bisericii, s-a hotarât sa-l uimeasca nitel pe Domnul si prin alte metode decât vocea ei divina!
Mai sunt persoane carora li se pare foarte interesant sa posteze la status cuvinte care suna într-un mare fel în engleza. Asta, sa zicem, nu ar fi o mare chestie, numai ca acele cuvinte apartin – dupa cum mentioneaza chiar persoana, la finalul cuvintelor – unui autor francez sau rus, cum ar fi Baudelaire, Proust, Balzac, Dostoievski, Turgheniev samd. Si, întrucât persoanele în cauza sunt români din România, nici macar emigrati în SUA, Canada sau Noua Zeelanda, mereu te întrebi de ce nu posteaza citatele respective (care nu sunt fotografii, ci cuvinte trecute între ghilimele) în limba româna? Sau, macar, de ce nu posteaza textul în original? Ce vrea sa transmita? Ca ea îl citeste pe Proust în engleza, ca a ajuns la un citat fermecator si, uite, nu a rezistat pâna nu l-a trântit pe Fb asa cum l-a citit?
Probabil ca da, daca nu ai cunoaste persoana respectiva.
Dar si mai probabil, daca o cunosti, e altceva, însa tare mi-e ca va fi stearsa remarca daca voi spune ce anume…
Mai sunt unii/unele care, îndata ce s-au specializat într-un domeniu, încep sa se ia teribil de în serios. Printre acestia se gasesc cei care, dupa facultate, ajungând sa lucreze într-o multinationala, se fotografiaza la birou ca niste autentici businessmen-i si au impresia, urmarindu-i ce posteaza, ca sunt nici mai mult, nici mai putin decât Donald Trump! Sau cei care, lucrând în HR sau marketing (si nu numai), te aduc în pragul disperarii cu citate motivationale si participari la tot felul de conferinte. Sa va dau un exemplu, dar într-un alt registru. O cunostinta a publicat un volum de poezii. Foarte frumos. Problema e ca, din momentul în care i-a intrat în cap ca este poeta (adica, dupa ce a publicat poeziile), a început sa inunde, efectiv, spatiul virtual cu versuri si alte de profundis. Nu neaparat ale ei. Ci ale lui Neruda, Rilke, Leonard Cohen, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, a început sa distribuie articole din reviste de cultura si fotografii de la cenacluri literare unde… ia sa vedem daca intuiti cine a fost gratioasa aparitie care a delectat publicul select cu câteva dintre poeziile ei… si, în general, ce mai tura-vura, a început sa se comporte ca o mimoza… Dar fiiiiiiiiiiiix ca o mimoza! Ce e si mai frapant este ca, din cei ’jdemii de prieteni de care a facut rost prin click-uri repetate, orice postare ar face, automat gaseste o suta (cam aceiasi, de fiecare data) care, cu un like bine plasat, sa-i dea de înteles ca e pe drumul cel bun si sa persevereze în demersurile-i virtuale! Iar eu sunt singurul al carui impuls este ca, la aproape fiecare postare, sa o dau de toti peretii. Si nu vorbesc de peretele de Fb, nu.
Alte specimene (care vor sa bifeze la capitolul prestanta intelectuala) sunt acei utilizatori care-si fotografiaza cartile pe care intentioneaza sa le citeasca. Sau care se pozeaza lânga cele pe care le-au citit. Li se pare o chestie de înalt rafinament. Câteodata, când ajung la un pasaj interesant din cartea pe care o citesc, fotografiaza inclusiv pagina si o posteaza pe Fb! Vai, câta dreptate are Vronski aici! însoteste ea, pe fb, comentariul personajului lui Tolstoi. Si, în câteva minute, are si confirmarea din partea unor prieteni. Desigur, acestia nu vor citi în vecii vecilor cartoiul ala, dar comentariul personajului din pagina postata cu IPhone-ul pe Fb, pe bune, acum, dar chiar te pune pe gânduri! Asa ca… Like!
Si, fiindca tot am facut referire la cei cu iz intelectual, sa ne mai oprim putin la artisti. Sunt unii care te anunta, dar asta, asa, mai pe înserat, când e lumea plictisita si sta ciorchine pe Fb sa vada ce mai posteaza X si Y, ca, da, a cam sosit vremea sa se apuce de viitoarea lor carte. Atâââât! Cumva în secunda urmatoare s-a petrecut un cutremur în Guatemala? Cei pe care-i duce capul fac usor legatura cauza-efect. Fratilor, scrie el/ea pe laptop si, de acolo, drept în ochii înfrigurati ai fanilor care mureau de nerabdare sa afle vestea, uitati care-i treaba! Am stat, am aburit-o, m-am fofilat de la sacra-mi datorie… dar, începând de mâine, gata, pe cai! Si, fiindca le-a pregatit o surpriza, le spune, succint, despre ce este vorba! Este vorba despre o carte la a carei actiune se gândea el/ea mai demult. Despre ce anume, mai exact? – vor sa afle fanii, intrigati. Numai, gata, si asa am spus destul… si maestrul trece la treaba, lasându-i p-astia cu gura cascata, sa-si stoarca creierii cu singurul indiciu pe care li-l lasa, respectiv o melodie obscura a unui cântaret din underground care, în mai putin de o luna, smulge peste sase like-uri entuziaste.
Un caz la fel de interesant îl reprezinta acele persoane care, în prima faza, considera dezonorant sa aiba cont pe aceasta retea de socializare. Nu stiu despre ce e vorba, dar sunt, din principiu, împotriva fenomenului Facebook. Toata prostimea are cont, prin urmare lor nu le trebuie asa ceva. Sa stie toti ce fac eu, pe unde am fost si ce melodii îmi place sa ascult? Le explici calm ca îsi pot crea o identitate falsa si ca nu e necesar sa posteze nimic. Nu si nu, te pun ei la punct, sa nu mai insist, ca lor nu le trebuie aiureala asta. Si, într-o zi, minune, îi vezi cu contul creat. Nu stii în ce împrejurari s-a petrecut convertirea, dar ti-au dat add. Desigur, te astepti sa nu îi vezi miscând în front o singura data… te-au prevenit doar cât sunt de reticenti cu Fb-ul! As, de unde! Nu mai scapi de ei. Sunt non-stop online! Toate prostiile care misuna acolo, de la jocuri, invitatii la spectacole, distribuiri de fotografii cu copii bolnavi, cu câini maltratati si spitale care au nevoie de o noua aparatura, link-uri catre filmulete de pe Youtube si stiri de prin tabloide… pe toate le deverseaza pe contul tau. Nimeni nu este mai implicat decât ei. Nimeni.
Sunt ca sotii aia model, care treizeci de ani îti predica zi de zi, pâna te tâmpesc, despre o viata cumpatata petrecuta în sânul familiei si, deodata, o iau razna si nu-i mai scoti de la curve si din bodegi. Si, daca-i întrebi ce s-a întâmplat cu ei, îti dau de înteles ca, pur si simplu, esti prea prost ca sa pricepi.
Un caz, de asemenea, fascinant este oferit, adesea, de persoanele care ies undeva, nu are importanta unde. Sa zicem ca niste fete cucuiete, foarte bune prietene, ies sa se plimbe într-un parc, prilej cu care, tac, posteaza pe wall o fotografie de la locul cu pricina. Toate bune si frumoase. Distractia, însa, începe abia acum, pentru ca o alta prietena a lor, vazând fotografia, vrea sa „vina si ea“. „Hai, te asteptam“, i se raspunde. „Ajung cam într-o ora.“ „Noi suntem aiiiiiiiiiiiciiiiiii.“ „Mergem dup-aia si la un film?“ „Daaaaaa“. „Suuuuper.“ „Sora ta nu vine?“ „Nu stiu, stai s-o întreb.“ Urmeaza emoticonuri, like-uri, regrete ale altor persoane care si ele ar fi dorit sa mearga în parc si la film, dar nu sunt în oras… poate data viitoare, i se raspunde si acesteia, cu siguranta, zice ea, oricum, have fun, fetelor, ma bucur ca va distrati, mi-e dor de voi, pupici… si o lalaie astfel cu totii pe o suta de comment-uri. Dat fiind ca asemenea replici sunt postate direct de pe telefonul mobil si îti ia ceva timp sa scrii toate astea, te întrebi: oare de ce nu prefera sa sune? Nu e mai simplu? Nu, va zic eu, nu e.
Desfasurarea actiunii (partea a II-a)
În continuare, as vrea sa extrag câteva mostre din câteva comentarii anoste, postate în replica la niste fotografii nu mai putin anoste.
1) Un el si o ea îsi tuguie buzele într-o fotografie, sau se tin în brate, sau se hlizesc la camera ultra-mega-happy si simt nevoia sa-si afiseze iubirea nemuritoare pe cont? Evident, respectivii sunt „doi oameni frumosi“ si „Doamne, ce bine va sta împreuna!“
2) X merge la restaurant si, în virtutea unei nobile obisnuinte, tine sa-si posteze haleala din farfurie? Evident, mâncarea „arata delicios“, e „Yummmy“, „Mi-ai facut o pofta“, „Vreau si euuuu…“ Plus like. Likelikelike…
3) Trei domnisoare stilate au iesit într-un club si, pentru ca lumea sa vada ce decent se distreaza ele, se pozeaza stând pe o canapea cu spatele drept, zâmbind cuminte si cu o sampanie în frapiera, al carei nume frantuzesc trebuie neaparat precizat? Evident, „Vai, fetele, ce va mai faceti de cap!“, „În ce club sunteti?“, „Îmi place rochia ta, Vio!“, „Parc-ati fi trei zâne din povesti! Hi hi hi!“
Nu, domnisoarele stilate sunt doar rude cu papa… desi cuvintele ar trebui nitel inversate… astfel încât sa iasa… mda, ce-o iesi acolo!
4) Y (o persoana despre care nu stii cine e si nici cum a ajuns prietenul tau) posteaza pe pagina sa bancuri, o caruta de bancuri pe zi, pentru ca, na, ce poate fi mai placut decât sa postezi o tona de bancuri pe zi? Evident, „Muahahaha“, „Ce tare!“, „Ce-am mai râs!“, „Unde le gasesti?“, „Mai trimite!“
Si el/ea, ascultator(oare), mai trimite.
5) Plodul puber al unei mamici iubitoare si divortate e surprins de mamica iubitoare si divortata în enspe fotografii (urcate imediat pe Fb) hranind un maidanez, plimbând trafaletele pe un perete, jucând fotbal, pescuind, bronzându-se, mâncând, facându-si temele sau ducând haine unui cersetor? Ah, se entuziasmeaza postacii într-o avalansa de like-uri, „Ce suflet mare si generos!“, „De asemenea tineri avem nevoie!“, „Felicitari!“, „Ce mare a crescut!“, „O frumusete de baiat!“, „Bun sa-l pui pe rana!“, „Big like“, „Ce mândra trebuie sa fie mamica lui!“
Daca ma întrebi pe mine, ma-sa e doar nitel într-o dunga. (Din pricina ca e cam ne… în fine, nu conteaza cauza.) Iar postacii, pe urmele lu’ ma-sa. Dar pe mine nu ma-ntreaba nimeni. Si e mai bine, cred.
6) Parintii au dat nastere unor copii super dragalasi, super haiosi si super inteligenti, atât de inteligenti si dragalasi si haiosi încât, zi de zi, spun niste chestii super inteligente, super haioase si super dragalase ca tie, ca parinte, îti sta mintea-n loc si vrei sa le stea si altora? Evident, te duci la calculator si scrii: Miruna a zis astazi ca… si spui ce chestie nostima a zis Miruna. Din asa ceva, de regula, se strâng o suta de like-uri ca popa, ce contin (în subsidiar) confirmarea ca Miruna este, într-adevar, pe cât de inteligenta, haioasa si dragalasa banuia ma-sa ca este!!! Bineînteles, alte tipe, furate de tot acest haz nebun, vor descoperi si ele, îndata ce vor deveni mamici, ca si ai lor plozi spun chestii super haioase, dragalase si inteligente si, în contrapartida, încep sa se ia la întrecere cu cele care au dat tonul pe lista lor de Fb cu nostimadele copiilor, iesind la interval cu fotografii, cu ce i-a zis sufletelul meu lu’ bunica si altele. Iar daca ea da like unor chestii postate de parintii altor copii, dar când ea posteaza comentariile copiilor ei nu primeste aceeasi cantitate de like-uri… pai, proasta sa mai fie daca mai da vreodata like îngâmfatei aleia cu urâtul ala de copil, cu privirea sasie! Plus ca ce spune plodul ei e, de departe, mult mai haios… Si, daca strânge numai 18 „Muahaha“-uri, e numai fiindca ea mai si munceste, nu sta toata ziua pe Fb sa cerseasca like-uri! Drept pentru care, ca sa stie o treaba, îi da îngâmfatei cu copil sasiu unfriend si o scoate din lista! Urgent! Si-asa o cunoscuse pe Fb! O scârba ordinara, oricum!
Punctul culminant
Ce-i de facut?
Întrucât, lucru dovedit, nimeni nu a saracit vreodata speculând fudulia si prostia umana, i-as recomanda lui Zuckerberg sa puna o taxa pe orice se posteaza. Vrei sa urezi LMA lui A, B, C, D, E? Perfect, 1.15 Ron LMA/persoana. Vrei sa urezi o chestie din inima tuturor celor nascuti într-o zi de sfânt? Fiind mai multi, 3 Ron/nume sfânt. Te-a apucat bâtu’ si nu ai stare pâna nu vede lumea ce halesti tu la prânz? 2.5 Ron/farfurie. Vrei sa afle prietenii unde o arzi tu prin cluburi, sau cât de mult te iubesti cu iubi’ al tau? 1.75 Ron/status + 8 Ron/fotografie. Aparent, vor fi destui care vor da înapoi (mai ales pe partea cu LMA), dar dorinta de a te fuduli, credeti-ma, va fi atât de mare, ca multi, chiar si asa, nu vor pregeta sa posteze câteva poze, numai sa stie prietenii lor ce bine se distreaza, ce fericire mare îi procura iubi’ când o saruta pe malul marii, la ce concerte si filme merg, în ce mall-uri au lalait-o duminica, când au mai baut o cafea la Starbucks, ce poezii le mai înmoaie sufletul trist si ce cocktailuri mai consuma ei ici si colo!
Dar nicio problema!
Asadar, vrei ca lumea sa îti admire laboantele picioarelor odihnindu-se pe plaja? Încarca 3.5 Ron de pe card si se aranjeaza! Vrei sa afle prietenii ce nostimada a mai spus aia mica si cât de hazliu îi sta parul? Pac, scoate de la tescherea 5.75 Ron/1 bucata hazosenie, plus 8.1 Ron/fotografie funny! Doresti ca lumea sa descopere ce misto a fost la nunta în Radauti, unde tu ai prins buchetul (dovada, 10 fotografii cu buchetul miresei si cu tine, fericita posesoare a buchetului)? Pai, salta 6.37 Ron/poza si se rezolva! Îti pasa chiar atât de mult de cateii abandonati si vrei sa-i ajuti sa îsi gaseasca un stapân? Baga rapid 25 Ron/fotografie catel! X sufera de o boala grava si vrei, într-adevar, sa-i fii alaturi? Ei bine, poti distribui poza numai daca marchezi 50 RON (între care, de comun acord cu nenea Zuckerberg, 30 RON vor merge în contul persoanei bolnave, ca sa nu crezi c-arunci banii de pomana). Ai contractat o gripa groaznica si doresti ca absolut toti sa fie la curent cu faptul ca tu, o persoana foarte activa, ai febra si abia te mai tii pe picioare? Nimic mai usor! Plateste-i fondatorului FB exact cât te costa medicamentele! Si, nu, nu se pune daca ai reteta compensata! Contravaloarea integrala i-o virezi! Si fara viroza!
Asaaaa… Ia sa mai vedem!
Vei participa la o conferinta, tinuta de o celebritate de peste Ocean, în domeniul dezvoltarii profesionale, si nu vrei ca prietenii tai sa rateze aceasta noua oportunitate a ta de a arata ce persoana determinata si ambitioasa esti si cât de mult intentionezi sa te dedici carierei? Asa ceva, ei bine, se va rezolva numai daca-i vei plati lu’ tata Zuckerberg echivalentul biletului de intrare la conferinta!
Aha, vrei sa îti anunti prietenii din copilarie alaturi de care, când erati de-o schioapa, excursia anuala la Herculane echivala cu o calatorie la marginea lumii, iar halta lunara la McDonalds reprezenta singurul contact cu stilul de viata occidental, ca astazi, când ai trecut prin Montmartre, „era incredibil de putina lume“, desi la Sacre Coeur nu aveai loc de japonezi? 17.38 RON. Scurt. Vrei ca, prin intermediul câtorva fotografii, sa le demonstrezi acelorasi prieteni ramasi acasa ca Monte Carlo nu mai e ce era odata, ca s-a umplut de cocalari rusi si, pfffff, tie nu-ti mai place deloc acolo? Baga fuguta înca 60 RON în casuta postala a lui Zuckerberg din Malibu! Iar daca te fotografiezi când marci banul în P.O. din Malibu, surpriza, Zuckerberg cel cârliontat te va lasa sa o încarci pe Fb cu doar 1 RON! Bineînteles, cu conditia sa apari în genunchi în fata casutei postale!
Ia zi, vrei sa îti înstiintezi prietenii dragi ca „avem case mai mari, dar suflete mai mici, ca avem bani mai multi, dar timp mai putin…“ si asa mai departe? Foarte bineeeeee! Baga atunci ’talica 15 RON si o poti posta gratis pe wall! 24 de ore! Iar daca vrei sa o postezi si a doua oara, beneficiezi de un discount de 30% si vei putea plati doar 20 RON! Iar a treia oara vei plati decât numai 100 RON! Ca tot avem bani mai multi si ne bucuram de ei mai putin! Macar sa ne intre în cap de ce!
Pai, nu?
Eheee, sa vedeti atunci cum vor disparea milosii si moralistii si îndragostitii si filozofii si ultragiatii de pe Fb si ce curatenie va fi dimineata pe wall, când vei dori sa arunci o ocheada!
Cum, va veti întreba speriati, nici un LMA pâna acum, desi e 7 seara si e ziua sfintilor Mihail si Gavril? Sfinte Sisoe! Gata, s-a rezolvat problema câinilor comunitari? Dar, wow, au început sa functioneze spitalele si nu mai este nevoie de sânge si bani pentru un transplant? Nu mai participa nimeni la conferinte despre MBA si dezvoltare personala? Niciun prieten nu mai merge la concerte, ca nu ai mai vazut fotografii cu bilete de trei luni? Si, vai, Nichita Stanescu nu mai e la moda? Chestia cu sa-merg-pe-vârfuri-ca-sa-nu-ti-strivesc-sarutul-de-pe-talpa-piciorului s-a perimat? S-au închis mall-urile? Gaya si Biutiful au dat faliment? Cafeaua de la Starbucks s-a stricat? Nu se mai casatoreste nimeni în Mizil? Miruna s-a suparat si nu mai graieste nostimade de când a început sa mearga la gradi? Fetisul cu pozatul degetelor de la picioare a fost vindecat? Itik si Strul s-au pensionat? Nimeni nu mai are nimic de zis despre masonerie, despre jidani si despre bozgori? Nicio persoana nu mai butoneaza din masina ca traficul e infect si politicienii sunt infecti si partidele sunt infecte si cam tot ce misca în tara asta (cu exceptia persoanei în cauza, bineînteles) e infect?
Mais qu’est-ce que c’est ca?
Si, totusi, credeti-ma, chiar si în aceste conditii vitrege, Zuckerberg tot va deveni cel mai bogat om al planetei. Ba as putea merge cu profetia pâna acolo încât sa pretind ca, daca mâine, Master of puppets s-ar ratoi la utilizatorii retelei sale sa marcheze, lunar, 10 RON/cont daca vor sa-l pastreze, mai bine de 80% din cei care sunt activi pe Fb vor cotiza cât ai zice peste! Chit ca unii vor suna pe cei de la Provident ca sa-si poata achita transa lunara, dar de renuntat, nu vor renunta la cont. Suta-n mie!
Hmmm, când ma gândesc ca îl ajut pe cârliontat sa-i devanseze în topul Forbes pe Carlos Slim, Bill Gates si Tântareanu, în vreme ce eu ramân tot un bugetofag oarecare, ce suge banii alora de la privat care, singuri-singurei, tin tarisoara asta anemica pe picioare, mai ca-mi vine sa turbez!
Deznodamântul
Nu pot, în încheiere, sa nu ma opresc asupra unui pasaj din „Istoria artei“ a lui Elie Faure, mai precis, la cel despre cavourile din Egiptul antic: „Frumosul mormânt era sapat pentru rege sau pentru bogat si pe pereti trebuia înfatisata existenta lor fastuoasa… Si multimea mesterilor lucra în întuneric, ea credea ca exprima farmecul, puterea, fericirea, bogatia vietii stapânului, ea însa exprima mai ales saracia, dar si bogatia launtrica, gratia ascunsa a propriei sale vieti.“
Urmarind post-urile si fotografiile de pe Fb, urmarind aceasta placere uriasa întru exhibarea unor detalii ale vietii particulare în fata unor persoane care, adesea, sunt niste straini, am senzatia ca asist nu atât la etalarea unei vieti fericite/ împlinite/ exemplare, cât la o anume saracie a existentei personale, marcata de nesiguranta si înecata în plictiseala, rutina si un soi de disperare morbida ca, în ciuda râsetelor din poze, a mâncarurilor din farfurii, a iesirilor în cluburi si mall-uri, a week-end lunch-ului la Praga, viata ar fi cu adevarat deplorabila daca ar urma exact în felul acesta, fara nicio schimbare.
Si, din pacate, spre deosebire de Elie Faure, mai am sentimentul, foarte pregnant, ca mare parte din cei care, zi de zi, „sapa“ în peretii moderni ai Fb-ului pentru a înfatisa momente ale existentei lor mai mult sau mai putin fastuoase, mai mult sau mai putin fericite, nu exprima câtusi de putin „bogatia launtrica“ si „gratia ascunsa a propriei vieti“.
Cât, mai ales…
Autor: Mihnea RudoiuApărut în nr. 445