Prin 1908, un bancher bogat, Albert Kahn, despre a cărui viaţă se ştiu destul de puţine, având în vedere lumea culturală pariziană foarte înaltă în care se mişca, află despre o nouă tehnică de fotografiere. Se numea fotografia autocromă şi era primul sistem cu adevărat color de a face fotografii. Călătoreşte în Japonia, realizează acolo primele sale fotografii folosind tehnica proaspăt inventată şi rămâne impresionat de rezultate. În anii care urmează, îşi pune la dispoziţie uriaşa avere pentru a finanţa o echipă de fotografi, pe care o trimite în lumea largă cu scopul de a construi o arhivă în imagini a planetei. Timp de două decenii, străbătând mai bine de douăzeci de ţări europene şi mai bine de cincizeci de ţări ale lumii, fotografii lui Kahn înregistrează peste o sută de ore de film şi fac peste 72.000 de fotografii. Din India până în Palestina, din nordul Europei până în Balcani, inclusiv pe frontul Primului Război Mondial de unde, datorită lui Kahn, ni se păstrează o serie întreagă de fotografii, singurele color ale acestui moment istoric.
Suntem în plină Belle Époque, în plină perioadă de cuceriri ştiinţifice şi tehnologice, o vârstă a descoperirilor care impresionează şi lasă fără suflare publicul larg. Fotografia e şi ea o cucerire destul de recentă şi subiectele predilecte ale fotografiilor din epocă sunt marile personalităţi ale epocii şi marile cuceriri ale tehnicii, zgârie-nori şi vapoare transoceanice, lucruri pe care lumea nu le-a văzut şi nu le credea până de curând posibile. Nu pe acestea le fotografiază echipa lui Kahn, ci ceea ce nu interesa pe nimeni. Viaţa de zi cu zi, scene obişnuite, oameni la muncă, oameni neimportanţi, muncitori din porturi, ţărani, pescari, soldaţi, vânzători la un târg de duminică… Banalul cotidian, ceea ce nu ar fi atras decât atenţia etnologilor şi a antropologilor, şi nici măcar pe a acestora, pentru că în epocă direcţiile de interes erau cu totul altele.
Cum arăta lumea fotografiată de Kahn? A fost descrisă şi cercetată pe larg de istorici, antropologi, etnologi în tot cuprinsul secolului al XX-lea. Dar nimic nu se compară cu ceea ce se vede în fotografiile colecţiei Albert Kahn. Privirea o descoperă astăzi cu uluire. Dintre documentele păstrate despre viaţa de zi cu zi de la început de secol XX, colecţia de imagini a lui Albert Kahn e cu siguranţă cea mai grăitoare şi coerentă mărturie. Deşi, paradoxal, decenii la rând, cade în uitare şi e adusă în discuţie abia în anii ’90, nici astăzi expusă sau publicată integral, nici astăzi restaurată complet.
Ce s-a întâmplat cu lumea fotografiată atunci? Era o lume veche, cu tradiţii şi reguli transformate mult de-a lungul timpului, dar care coborau într-un trecut foarte vechi. Lumea aceasta, la un secol de la fotografierea ei, a dispărut.
***
Am primit de curând un cadou care mi-a făcut mare plăcere: o statuetă mică, o figurină umană, făcută manual, în Franţa, aşa cum se făceau cândva. Albert Kahn. Misteriosul, fabulosul Albert Kahn! Şi frumuseţea acestui cadou m-a determinat să reiau aici povestea, din păcate atât de puţin ştiută, a începutului de secol în culori din fotografiile bancherului parizian.