Vorbeam zilele trecute cu un prieten la telefon si la un moment dat ma intreaba: daca te gâtuie atâta ce vezi in jur, de ce nu ai curajul sa scrii pieptis? De ce preferi cu totul alte subiecte, acordate la un ton mai degraba encomiastic? Si eu imi pusesem intrebarile astea in câteva rânduri. Raspunsul e unul singur: optiunea pentru anumite subiecte nu vine dintr-un soi de cumintenie, teama ori falsa cumsecadenie. Este un exercitiu banal de supravietuire si un mers in raspar cu noi toti, permanent lamentati, fara discernamânt, dramatici si argumentativ chinuiti de reusita celui de alaturi. Pentru ca despre admiratie dezinteresata si apreciere sanatoasa, echilibrata, nu se mai poate pune problema. Mi-a dat dreptate, banuiesc ca din politete sau pentru ca trebuia sa incheiem discutia telefonica.
Mi-am vazut mai departe de treaba. Si pentru ca urmaream de câteva saptamâni (cu sincope, din pacate) o emisiune realizata de TVR, „Ca la carte“, moderator, Cristian Tabara, producator, Razvan Bucuroiu, m-am apucat sa scriu un atare exercitiu.
Pentru cine nu stie, formatul emisiunii este gândit ca o dezbatere pe tema unei carti recent aparute, din domeniile: psihologie, istorie, literatura, geopolitica, sociologie, religie. Câteva dintre titlurile alese pâna acum au fost: „Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu“ de Dan C. Mihailescu, „Istoria romantata a unui safari“ de Daniela Zeca Buzura, „Cartea soaptelor“ de Varujan Vosganian, „Jurnalul“ criticului Alex Stefanescu, „Povestiri de psihoterapie româneasca“, „Viata Sfântului Nicolae“ de Pr. Constantin Necula, „Minciunile adultilor“ de Paul Eckman. La dezbatere participa doi sau trei invitati, cel mai adesea, unul dintre ei este autorul cartii si moderatorul Cristian Tabara. Schimb dinamic si informat de replici, asezonat cu jovialitatea si discernamântul moderatorului, la care se adauga insertiile rubricilor „Contestatio“ (un outsider invitat ataca punctul de vedere al autorului cartii) si „Punct si de la capat“ (un film scurt pe subiectul emisiunii, cu un comentariu plin de umor si ironie), iata o reteta pentru una dintre putinele emisiuni nestatatoare si imbâcsite de la TVR.
Exemplific, fara ierarhizare, „ intâlnirile“ care m-au convins ca nu au murit intr-o epidemie de suficienta specializata, toti intelectualii. Emisiunea pe tema volumului „Omul din scrisori, M. Eminescu“ in care, fascinant, torential, Dan C. Mihailescu isi contracareaza cu afectiune „adversarul“ bine temperat, Daniel Cristea Enache, apoi il destrama dintr-o privire pe Andrei Gheorghe, prezent la „Contestatio“, rubrica amintita, empatizeaza cu moderatorul si se lupta cu noi ca sa il primim viu, nu numai sub forma de moaste, pe Eminescu. Alta data, razboiul lui Alex Stefanescu cu Daniel Cristea Enache: tachinarie intelectuala si afinitate camaradereasca. Mi-a readus bucuria prezenta plina de vivacitate, fara urma de prea cuviosie si scortosenie, a Preotului Constantin Necula, care l-a decupat din icoane pe Sfântul Nicolae in ajunul Sarbatorilor de iarna si l-a insuflat cu viata. Iar discursul Aurorei Liiceanu care a atins un subiect despre care, in general, nu se vorbeste– minciunile adultilor– , m-a facut sa privesc mai atent.
Si – atunci nu ramâne decât sa zic: ce e de facut, ca a venit primavara, emisiunea este duminica, iar joia sunt in trafic? Exercitii pentru priviri firesti si sanatoase!
Autor: LUCIA TOADERApărut în nr. 269