Internetul si cultura. Pretul libertatii pe Web

„La început, Web-ul parea ca o încrucisare între un super-magazin de dulciuri si o civilizatie proaspat descalecata pe planeta Neptun“, scrie Virginia Heffernan în „The New York Times“. Însa, cu timpul, îngrijorarea ca Web-ul ar scadea valoarea continutului, si poate chiar a culturii, nu s-a dovedit, se pare, lipsita de temei.

„Web-ul a fost o sursa reala de dezorientare în industria americana a cartii, a filmului, a muzicii si a televiziunii. Asa ca am fost surprinsa când o alternativa plauzibila a Web-ului n-a venit dinspre media traditionale, care au fost, într-o asa masura, sfidate de acesta, ci dinspre lumea tehnologiei. Când au aparut, mai întâi, iPhone-urile, urmate de Kindle si apoi de iPad, a devenit evident ca e-book-urile si aplicatiile deschideau o cale de a oferi, cu târâita, indivizilor resursele Internetului, care acum puteau sa guste mostre din toata acea forta vitala fara a fi vulnerabili la comercialismul Web-ului.“

Acesta a fost, crede Virginia Heffernan, un progres enorm. „Oricine e sincer cu el însusi stie ca Web-ul a încetat sa mai fie un loc pentru consumatorii de cultura, acum un an sau doi. Crezi ca citesti Web-ul, în zilele noastre, dar de fapt el te citeste pe tine – aduna informatii despre tine, încearca sa-ti vânda tot felul de lucruri, te împinge spre alte link-uri. Pe Web, a citi înseamna a merge la cumparaturi. Si uneori nu ai chef de cumparaturi“.

„Platforma Kindle, mai ales, scrie Virginia Heffernan, mi-a adus un moment de liniste fata de zgomotul Web-ului, pe care mi-l doream de mult. E adevarat, credeam ca iubesc zgomotul Web-ului atunci când singura alternativa era sa revin la cultura analogica – dar m-am dat în vânt dupa linistea pe care am descoperit-o pe Kindle“.

Libertatea, cândva fantastica, a World Wide Web-ului nu a fost, se pare, pe gratis. „Pretul ei e un mercantilism pâna la os, care nu poate, înca, sa fie oprit. Din comoditate, pentru a îmi pastra o imagine de ansamblu si o viata sociala, înca intru pe Web, dar acum vad aceste incursiuni ca fiind cel putin la fel de riscante si de enervante, pe cât sunt de eliberatoare si de antrenante“.