„The New Atlantis“: În spatele ecranului: de ce retelele de socializare nu au nimic de-a face cu socializarea

„Relatiile umane si imaginea de sine a fiintelor umane au fost profund afectate de Internet si de usurinta cu care imaginile altor oameni pot fi aduse pe ecranele calculatoarelor pentru a deveni obiectele atentiei emotionale“, scrie filosoful Roger Scruton în „The New Atlantis“. „Care e efectul asupra starii psihice a celor predispusi sa-si construiasca lumea intereselor si a relatiilor prin intermediul ecranului?“, se întreaba profesorul de la Universitatea Oxford. „E aceasta schimbare asa de daunatoare precum multi ar vrea sa credem, subminându-ne capacitatea de a construi relatii adevarate si punând o simpla fantasma a relationarii în locul lor? Sau e relativ inofensiva, ca si cum am vorbi cu un prieten la telefon?“
Comunicarea prin Internet sau prin retelele de socializare, arata Scruton, nu e mai putin reala decât cea prin intermediul scrisorilor sau a telefonului. „Totusi, ceva nou intra în lumea relatiilor umane prin aceste site-uri aparent inofensive. Exista o usurinta noua cu care oamenii pot intra în contact, unii cu ceilalti, prin intermediul ecranului. Nu mai e nevoie sa te ridici de la masa si sa bati drumul pâna la casa prietenului tau. Nu mai e nevoie de întâlniri saptamânale sau de cercul de prieteni care se aduna la restaurantul sau barul din oras. Toate aceste cai de a intra în contact unii cu ceilalti, ce presupuneau efort, pot fi înlaturate: o atingere a tastaturii si esti acolo, unde ti-ai dorit, pe site-ul care îti defineste prietenii. Dar poate aceasta sa fie o prietenie adevarata, daca e construita si dezvoltata într-un mod atât de facil si de necostisitor?“
Adevarata prietenie, crede Scruton, se reflecta în actiuni si în atasament: prietenul adevarat e cel care îti sare în ajutor, la nevoie. Acest lucru e greu de facut pe ecran, care e un spatiu al informatiei, si nu al actiunii – sau e doar în masura în care comunicarea e o forma de actiune. „Doar cuvinte, si nu mâini sau lucrurile pe care le poarta acestea, scrie filosoful, pot iesi din ecran pentru a-l alina pe cel în suferinta, pentru a para lovitura unui dusman sau pentru a oferi toate elementele tangibile ale unei prietenii la vreme de nevoie.“ Suntem martorii unei schimbari a atentiei ce mediaza si da nastere prieteniei. „În conditiile, cândva normale, ale interactiunilor umane, oamenii se împrieteneau aflându-se unii în prezenta celorlalti, întelegând numeroasele semnale subtile, verbale si fizice, prin care un altul îsi etaleaza personalitatea, emotiile si intentiile, si îsi construiau atasamentul si încrederea în tandem. Atentia era focalizata asupra celuilalt – asupra fetei, cuvintelor si gesturilor. Iar esenta sa, ca persoana întrupata, canaliza sentimentele de prietenie pe care le inspira altora. (…) Asa cum era perceputa, în mod traditional, prietenia era guvernata de maxima «cunoaste-te pe tine însuti»“.
Dimpotriva, când o relatie e mediata prin intermediul ecranului, se produce o modificare de accent. Eu pot oricând sa închid fereastra cu imaginea celuilalt sau sa ma mut la imaginea unei alte persoane. Celalalt, arata Roger Scruton, e liber în propriul sau spatiu, dar nu e cu adevarat liber în spatiul meu, asupra caruia eu sunt suveranul absolut. „Nu risc, în prietenie, nici pe departe atât de mult pe cât risc atunci când îl întâlnesc pe celalalt fata în fata. (…) Toata interactiunea cu celalalt se petrece la distanta si daca sunt sau nu afectat de ea devine, într-o anume masura, o chestiune la libera mea alegere“. Acest lucru e valabil pentru toti participantii la socializarea on-line. „Ceea ce se dezvolta între noi e o relationare cu risc redus, în care fiecare e constient ca celalalt se cenzureaza, în mod fundamental, suveran asupra ciberfortaretei sale inexpugnabile.“
Toate aceste forme de comunicare intra în competitie cu toate celelalte lucruri de pe ecran. Dai click pe prieteni asa cum ai da click pe o stire sau pe un videoclip. Prietenii sunt unele dintre multele produse afisate. Prietenia trece, astfel, în categoria amuzamentelor si a distractiilor, o marfa în concurenta cu alte marfuri. „Acest fapt, scrie Scruton, contribuie la o degradare radicala a relatiilor personale. Prieteniile tale înceteaza sa mai aiba o valoare speciala pentru tine si sa una esentiala pentru viata ta morala: sunt amuzamente, lucruri care nu au o viata a lor, ci care îsi împrumuta viata din interesul tau pentru ele – ceea ce marxistii ar numi «fetisuri»“.
„Am învatat, pe când ma maturizam, ca timiditatea (spre deosebire de modestie) nu e o virtute, ci un defect, si ca vine din faptul ca-ti atribui o valoare prea mare tie însuti – o valoare care te împiedica sa te expui unor riscuri prin întâlnirile cu ceilalti. Îndepartând riscurile reale din contactele interpersonale, experienta Facebook ar putea încuraja un fel de narcisism, o atitudine auto-centrata în ceea ce ar fi trebuit sa fie prietenia centrata pe celalalt. În consecinta, s-ar putea sa nu ramâna nimic altceva decât afisarea sinelui, ceilalti, listati pe website, fiind lipsiti de orice importanta, prin ei însisi“.
Roger Scruton îsi fundamenteaza analiza, via Marx, pe ideile lui Hegel. „Noi, fiintele omenesti, ne împlinim prin actiunile noastre libere si prin constiinta asupra valorii noastre individuale, ce rezulta din aceste actiuni. Dar nu suntem liberi într-o stare naturala si nici nu avem, în afara sferei relatiilor omenesti, acea constiinta de sine care sa ne permita sa ne evaluam si sa ne planuim propria împlinire. Libertatea nu se poate reduce la alegerile lipsite de piedici de care pâna si un animal s-ar putea bucura; nici nu se reduce constiinta de sine la imersiunea placuta în experientele imediate, precum un sobolan de laborator care apasa, la nesfârsit, pe butonul ce-i provoaca placere. Libertatea implica o angajare activa în lume, prin care obstacolele sunt întâlnire si înlaturate, riscurile sunt asumate si satisfactiile sunt atent cântarite: e, pe scurt, un exercitiu de gândire practica în urmarirea scopurilor a caror valoare trebuie sa justifice eforturile necesare pentru a le atinge. În mod similar, constiinta de sine, în forma ei pe deplin realizata, implica nu doar o deschidere fata de experientele prezentului, dar si un simt al propriei mele existente ca individ, cu planuri si proiecte, ce poate fi împlinit sau plin de frustrari, si cu o imagine clara asupra a ceea ce fac, în ce scop si cu ce perspective de fericire“.
Libertatea si împlinirea de sine, sustine profesorul de la Oxford, sunt posibile doar prin recunoasterea celuilalt. „Fara ceilalti, libertatea mea e o cheie ce nu deschide nici o usa. Si recunoasterea celorlalti implica a-mi asuma întreaga raspundere pentru existenta mea, ca individ“. Poate vom supravietui într-o lume a relatiilor virtuale, arata Roger Scruton; dar nu e o lume în care copiii pot intra cu usurinta – ei pot fi cel mult niste intrusi. „Iar ciber-parintii acestor copii-avatar, lipsiti de tot ceea ce-i face pe oameni sa se dezvolte, ca fiinte morale – de risc, stânjeneala, suferinta si de iubire – se vor reduce la niste simple puncte de vedere, într-o lume în care ei nu exista cu adevarat“.