„Summa Theologica“, lectura relaxanta

Universitatea de Vest din Timisoara a facut un nou doctor honoris causa, in persoana lui Horia-Roman Patapievici.
Nevoia disimularii. Vocatia simularii
Dionis Potapovic* se naste in 1921 in Davidivti, (romanizat Davidesti), sat de ruteni din nordul Bucovinei, se muta la Stavcani, (romanizat Stauceni). Se casatoreste cu o Odarka; e nepot unuia Liubomir Potapovic, unchi unuia Roman Smerecinski. Studiaza la Cernauti. Prin 1960, statul comunist roman ii cere niste declaratii autografe. Isi da lucrarea de licenta la Universitatea din Viena, prin 1947, cu o lucrare privind „Sistemul bancar din URSS“. (Ruteana materna i se dovedeste utila in citirea bibliografiei ruse.) In 1950 e angajat la Banca de Stat (ulterior Banca Nationala). Sta pe strada Caimata, la patru sute de metri distanta de centrul Bucurestilor. Face noua sute de metri pe jos, paisprezece minute, pana la serviciu la Banca Nationala. Sotia lucreaza tot la banca, in cartierul Primaverii.
Satul sau a trecut, in cateva decenii, din Austro-Ungaria in Romania si apoi in URSS. A trait vremuri grele: minoritar, intr-o perioada de razboaie, pribegie, refugii, schimbari ideologice si brutalitate autoritara. Si-a disimulat ori schimbat succesiv etnia, convingerile politice, cetatenia si cariera. Nu e de condamnat: vremurile erau extrem de grele, schimbatoare, violente si complicate.
In 1957 i se naste un fiu. Mama ii da un prenume neaos, bine orientat politic, Horia. Tatal ii da un prenume ruso-polonez, Roman (va vin in minte Roman Polansky si Roman Jakobson), foarte la moda in URSS, practic nefolosit in Romania.
Stergerea urmelor
Dionis Potapovici a practicat disimularea din nevoie, Horia-Roman Patapievici a facut-o ca sa parvina. Intr-un moment in care publicul citea „Apel catre lichele“, Horia Roman Patapievici isi face uitat tatal rus comunist si incepe sa scrie foarte vandabile si vehemente eseuri libertariene anti-stanga. Fiul de nomenclaturist devine membru al CNSAS.  In 19.10.2010 deplange (http://www.revista22.ro/22-plus-nr-306-romnia-a-ratat-complet-ideea-statului-minimal-9184.html) inca odata ca Romania a ratat complet ideea statului minimal; e ideea ca statul ar trebui sa plateasca doar politia, armata si tribunalele, iar sanatatea, invatamantul s.cl. ar trebui sa fie asigurate prin mecanisme ale pietei. O face cu toata seninatatea, ca presedinte al Institutului Cultural Roman, institutie care asigura propagarea culturii romanesti in strainatate, prima institutie care ar trebui suprimata intr-un stat minimal! In aceasta postura, e ca un pacifist pus ministru al Apararii, ca un bautor apologet al Prohibitiei, ca un… Nu exista nicio coerenta intre convingerile sale („statul e un hot de rand“, iar impozitele sunt bani furati; statul n-ar trebui sa finanteze cultura, si in nici un caz sa promoveze cultura romana in strainatate).
E absolut cinica persoana care chelalaie ca banii statului ar trebui cheltuiti doar pe politai, si cu ambele maini cheltuieste impozitele contribuabililor pentru a promova cultura romana in strainatate.
Crearea celebritatii
Alcibiade a taiat coada cainelui ca sa se vorbeasca despre el in Atena. Mai norocos, H.-R. Patapievici a fost vizitat la momentul oportun de capitanul Soare (mai bine zis, vecinii lui HRP au fost interogati de catre capitan, pe cand acesta era in Germania, privitor la opiniile sale politice). Evenimentul l-a propulsat in centrul atentiei publice. Dintr-o data, eseistul conservator, taios, dar nu inca celebru, devine o vedeta. Gabriel Liiceanu se grabeste sa-si faca, poltron, mea culpa pentru a-l fi ignorat pana atunci. „Cum sa imi iert ca in prima instanta am ratat rendez-vous-ul pe care altcineva mi-l daduse scotandu-mi in fata ocazia care iti purta numele? Ca m-ai surprins somnolent si nepregatit pentru aceasta prima intalnire?“
In romana ar veni „Zeci de autori si-au exersat hamaitul in „Revista 22“ si in Piata Universitatii. De unde sa fi stiut eu ca erai dusmanul personal al Securitatii, inamicul personal al lui Ion Iliescu, urmarit personal de capitanul Soare?“.
Apropierea alegerilor, apoi succesul electoral al raposatei Conventii Democrate, l-au ridicat pe val pe noul martir. Tutea murise. Coposu si Ion Diaconescu erau plicticosi. Alianta la putere avea nevoie de intelectuali. Mass-media aveau nevoie de vedete mediatizabile, de niste Bernard-Henri Lévy de Dambovita. Vizita primejdioasa a capitanului Soare o confirma: da, era periculos pentru puterea cripto-bolsevica. Da, haita lui Iliescu se temea de coltii lui, de muscatura lui. Da, era de-al nostru. Capitanul Soare i-a dat legitimitatea politica atat de necesara. Cand iese Soarele (no pun intended) HRP scria, in semi-anonimat, de cinci ani.
Fost fizician caruia nu i-a placut fizica, la care a renuntat din mers, eseist inalt si afabil, HRP a devenit intelectualul mediatic trebuitor. Ca si printesa Diana, a devenit celebru fiindca era celebru. Conventia Democratica avea nevoie de vedete; euforia publicului acelor ani, avid de modele intelectuale, a completat ce era de completat. Traditionalistii  l-au instaurat ca Zizek al dreptei, de faima inter judeteana.
Confuzia genurilor in Romania
Citesc lista doctorilor honoris causa ai Universitatii din Timisoara. Cu exceptia regelui Mihai si a unui diplomat sau doi, ceilalti honoris causa au deja doctorate si sunt profesori universitari si cercetatori. Titlurile de doctor honoris causa se acorda din doua motive: unul, pentru a cinsti cercetatori celebri; al doilea, pentru a avansa interesele politice si strategice ale universitatii. Cercetatorii celebri trebuie sa aibã doctorat; ambasadorii si regii nu.
Singura carte consistenta a lui HRP e grabita antologie de eseuri politice „Omul recent“.  In ea, autorul popularizeaza idei conservatoare (mult Allan Bloom repovestit) si se afirma traditionalist intr-o lume a modernitatii vulgarizate, exprimand, din loc in loc, simpatie pentru Dumnezeu. Platon, Wittgenstein, Allan Bloom, Heidegger, Lessing sunt citati cu febrilitate, ca si Agrippa von Nettesheim, Oakeshott, Descartes, Newton, Alanus de Lille, Theodor Metochites, Burke, Giovanni Vattimo, Nicolaus Cusanus, Adelard de Bath, Guilelmus de Conches, Nietzsche si Duns Scotus si Leo Strauss.
Din cand in cand sunt zburataciti Rawls („reprezentant tipic al acestei moderne lack of education“), Michel Foucault („contrafaceri istorice gen Foucault“). Cartea e un spectacol de eruditie livresca, dar lipsita de structura si substanta, o lupta de ariergarda contra scolii de la Frankfurt, un Habermas rasturnat, o contestare maraita a „Critical Theory, Cultural Studies“, a feminismului si a constructionismului social.
Agitatul autor de bloguri V. Roncea a descoperit ca Horia-Roman Patapievici a fost Andrew W. Mellon fellow la Wissenschaftkolleg zu Berlin. O marunta problema: The Andrew W. Mellon Fellowship of Scholars in the Humanities is an interdisciplinary program offering post-doctoral fellowships in humanities disciplines. HRP se prevalase de un doctorat absolut prezumptiv pentru a obtine o bursa post-doctorala. Ca si bunul sau prieten Sorin Antohi, conducator de doctorate inainte de a obtine doctoratul propriu, HRP primeste burse post doctorat inainte de doctorat (ca sa si-l pregateasca) si doctorate honoris causa inainte de doctoratul serios (ca incurajare).
Elenei Ceausescu i s-a acordat titlul de doctor in chimie pentru nimic si diverse titluri de doctor honoris causa pentru ca era sotie de presedinte. Barfa strazii a condamnat sarcastic transformarea capitalului politic in merite stiintifice. In cazul lui Horia-Roman Patapievici s-a operat aceeasi confuzie a valorilor. Doctorat real HRP n-are. Opera sa scrisa e alcatuita din eseuri politice; ele pot fi sincere, pot fi inteligente, pot fi cultivate, dar nu sunt cercetare. El si-a convertit util eseurile politice in cariera politica, a obtinut posturi influente (influenta e mai trainica decit puterea) pe care le converteste azi in honoruri academice.
Cel care scrie eseuri este eseist. Cel care scrie eseuase este eseuasist. Eseul este un gen subiectiv, filozofic, politic, dar ne-academic.
Inalta celebritate a marturisit, in cuvantul de multumire, astfel:
„Invatam pentru admitere la Facultatea de Fizica, si tatal meu a intrat in camera mea. A luat o carte de deasupra teancului, si m-a intrebat: fiul meu preaiubit, ce este aceasta? Iar eu i-am raspuns: tati, este «Summa Theologica» a lui Thoma de Aquino. Citesc si eu ca sa ma relaxez.“
E limpede ca un adolescent de nici 18 ani care citeste „Summa Theologica“ pentru a se relaxa e un geniu mai presus de medie. Doctoratul dat de Universitatea din Timisoara e primul dat pentru precocitate.

* Redactia îsi asumã imperfectiunile grafierii unor nume proprii.