Perioada de pandemie a dus în cele mai multe țări la suspendarea activităților cu public, la amânarea sau anularea evenimentelor artistice, a festivalurilor, iar această situație a determinat afectarea drastică a câștigurilor economice și a activității sectorului independent.
Multe galerii și muzee au generat tururi online, cele mai multe asociind prezentarea exponatelor cu momente de muzică și dans în incinta instituțiilor de cultură, altele au oferit o experiență inedită vizitatorilor online, folosind tehnologia 3D pentru a compensa falia dintre real și virtual. Librăriile, chiar și cele nișate academic, au oferit acces gratuit la resurse online. Instituțiile de operă și operetă, teatrele, filarmonicile și centrele de dans au rulat în sistem live streaming cele mai reputate spectacole la nivel global. Și festivalurile consacrate și-au adaptat reprezentațiile, premierele și edițiile anunțate la mediul digital. La nivel cultural macro, pandemia poate fi catalogată ca o perioadă de experiment global iminent, pe parcursul căruia managerii, producătorii, artiștii și distribuitorii au fost obligați să gândească formule inedite, fără precedent în istoria sectorului cultural, ca formă și amploare.
În România, măsurile economice și financiare s-au făcut simțite încă din luna martie, culminând cu încetarea activității culturale. Sectorul independent a fost cel mai grav afectat, cei care aveau câștiguri în urma drepturilor de autor sau în baza unor colaborări au ajuns să primească, în cel mai bun caz, compensații în valoare de 75% din salariul mediu brut la nivel național.
La nivel de finanțări de stat, Ministerul Culturii a lansat programul Acces Online 2020, dedicat sectorului independent, finanțare deschisă pentru propuneri culturale din domenii precum: teatru, muzică, dans, arte vizuale, patrimoniu imaterial. AFCN a păstrat pentru 2020 sesiunile de finanțare deschise. A fost lansat programul RO-Cultura, pentru consolidarea antreprenoriatului cultural și dezvoltarea publicului, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021. INCFC a anunțat realizarea Registrului Sectorului Cultural Independent, pentru sprijinirea sectorului, fără a oferi deocamdată alte detalii. Ministerul Culturii sprijină artiștii plastici prin implementarea unor instrumente de achiziție a unor lucrări contemporane, suplimentând bugetul Muzeului Naţional de Artă Contemporană.
Între timp, există și inițiative private de susținere a culturii. Asociația Pentru Dezvoltarea Filmului Românesc lansează micro-granturi pentru independenții din industria cinematografică. Programul „În stare de bine”, implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și susținut financiar de Kaufland continuă și în 2020, incluzând finanțări pentru domeniul cultural. Fundația 9 a creat programul Artists Rooms care pune la dispoziție artiștilor independenți un fond de producție și creație artistică. Observatorul Român de Sănătate lansează mișcarea „Artiști Împreună”, unde mai mulți creatori informează populația cu privire la importanța măsurilor de siguranță. Programul Culture of Solidarity Fund al European Cultural Foundation, susține atât organizații, cât și indivizi din sectorul creativ.
Cu toate astea, vocile industriei ridică mari semne de îngrijorare cu privire la prezentul și viitorul sectorului cultural. Pentru o perspectivă cât mai amplă asupra problematicii, am stat de vorbă cu reprezentanți ai industriei muzicale, industriei de teatru și cinematografice, pentru a cunoaște îndeaproape îngrijorările din această perioadă, neputințele, dar și realizările, evoluțiile și planurile artiștilor din aceste ramuri culturale.
Reconfigurarea actuală a însăși pieței muncii nu are cum să nu influențeze industriile culturale. În primul rând, ele sunt un actor pe această piață, operând relații de muncă cu artiști, manageri, producători, personal auxiliar. În al doilea rând, ele concurează pentru o fracție din timpul potențialului public, timp dimensionat, în primul rând, de activitățile profesionale, cele aducătoare de venit. Și, în fine (deși lista ar putea fi și mai lungă și mai nuanțată), în al treilea rând, cheltuielile cu consumul cultural sunt influențate de veniturile publicului, deci de sustenabilitatea financiară asigurată de locurile de muncă.
La nivel global, piața muncii a fost reconfigurată de către perioada pandemiei. Întreprinderile, angajatorii și partenerii sociali trebuie să colaboreze la prezervarea sănătății. Evaluarea riscului câștigă loc favorizat în desfășurarea activităților, mai mult ca niciodată, asigurarea securității și sănătății angajaților este extrem de importantă. Are loc o ierarhizare a categoriilor de lucrători, de la cei esențiali până la cei dispensabili. Munca de la distanță și șomajul tehnic sunt două soluții universal răspândite, iar tendințele sunt estimate în creștere. Unii specialiști în resurse umane consideră această perioadă ca fiind cea mai mare cotitură pentru piața angajărilor, care va modifica fundamental stilul de muncă.
Mediul de afaceri din România este destabilizat în urma pandemiei. Răspândirea virusului COVID-19 a afectat circa 91% dintre companii, cifrele de afaceri scăzând cu aproximativ 10.2% procente (Comisia Europeană estima o scădere de 7.5%). În multe cazuri activitatea companiilor a fost suspendată, iar managerii au fost nevoiți să elaboreze strategii de funcționare preventivă și combativă în același timp. Măsurile de stat au fost primite sceptic, încrederea în autorități fiind evaluată de microîntreprinderi cu 2,4 din 7 puncte, iar de întreprinderile medii cu 3,4 din 7 puncte. n
Corina Taraș-Lungu este
membru fondator al Atelierului de Analiză
a Mentalităților și Ideilor Contemporane
din cadrul Facultății de Istorie București.