Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Despre rădăcini…

Despre rădăcini…

Le-am putea numi simplu: „datoriile lui Augustin Buzura”, deși nu sunt datorii în sensul pecuniar al cuvântului, ci mai degrabă repere, prezențe emblematice în viața sa, oameni cărora a recunoscut că le este îndatorat sufletește, persoane care au marcat traseul său moral, uman, profesional. Dar le-am putea numi și spații care, spiritual, emoțional și inspirațional au contat foarte mult în modelarea și în formarea intelectuală a tânărului Augustin Buzura. Sau, și mai simplu, le-am putea numi: mama, tata, preotul satului, biserica. Toate au conturat universul rădăcinilor sale: Berința – locul de unde Augustin Buzura spunea că n-a plecat niciodată. Mama sa, Ana – o femeie pe cât de plăpândă, pe atât de aprigă – este cea care a fost „acolo” de fiecare dată când s-a pus problema unor decizii importante. Tatăl său, Ilie – un bărbat cu o forță fizică impresionantă – muncitor, constructor de fântâni – rămas în amintirea celor care-l cunoșteau ca un om harnic, cu un umor debordant, un dansator desăvârșit și un bun cântăreț din tilincă.

Augustin Buzura și fântâna din curtea casei părintești din Berința, fântână săpată și pietruită de tatăl său
acum aproape 100 de ani. În Berința, încă mai sunt fântâni construite de „badea Ilie Buzura”.
(Foto: Mihai-Adrian Buzura)

„Primul lucru de care mi-aduc aminte ține de război. A venit tata de la fabrică și a spus: <A început războiul. Baia Mare e plină de refugiaţi.> A început o perioadă înspăimântătoare. Tata a fost dus la muncă forţată de către trupele lui Horty, deoarece zona respectivă din Ardeal fusese cedată Ungariei. Era la săpat tranşee, undeva la 15 kilometri de sat. Mai ţin minte când l-am văzut pe tata în jug la propriu.”
„În clasa a șaptea, m-am transferat la Baia Mare. Tata lucra la Uzinele Phoenix. Era o navetă zilnică de 25 de km. Cum era totuși foarte obositoare, m-au dat la internatul Liceului Gheorghe Șincai. După o vreme, tot mama a ajuns la concluzia că nu sunt educat conform ideii ei despre educație, așa că m-a dus în gazdă la o fostă co-proprietăreasă a minelor de aur, doamna Pușcașu. Avea bărbatul la Canal, așa că, din 1948 până în 1956, n-a ieșit din casă. Trăia ca în „Marile Speranțe”. Mai erau doi copii în gazdă, dintre care unul era al preotului din sat. Fiecare zi începea cu citirea câtorva pasaje din Codul bunelor maniere.”
Mama a jucat un rol covârșitor în viața mea. La terminarea liceului am avut câteva discuții despre ce ar trebui să devin. Eu visam să devin sculptor, visam la artele plastice. De primăvara până toamna, păzind animalele, modelam figuri omenești.
Tata și-a dat și el cu părerea. I-ar fi plăcut să mă vadă preot, dar nici agricultor n-ar fi fost rău. Oricum, el nu s-a amestecat prea mult și m-a lăsat pe mine să hotărăsc. În schimb, mama avea o idee fixă: medicina. Dar nu orice fel de medicină, ci cea veterinară, pentru că preotul Gheție avea un fiu care era mare profesor de anatomie comparată la Facultatea de Medicină Veterinară din București (acad. Vasile Gheție n.n.) și el îi spusese mamei să mă ducă acolo să facă om din mine. Și bineînțeles că mama a fost convinsă că ăsta îmi e viitorul.”
„La noi în sat era o curiozitate. Preotul, Gheorghe Gheție, făcea slujbe la ambele biserici, și la cea ortodoxă, și la cea unită. Acestui preot îi datorez indirect foarte mult. Locuia în spatele casei noastre, la vreo 50 de metri. Era un intelectual de clasă și, în vremea perchezițiilor, și-a mutat întreaga bibliotecă la noi, drept pentru care am citit enorm în perioada respectivă.”

(Fragmente preluate din volumul „A trăi, a scrie”, Ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009, capitolul „Teroarea iluziei, O convorbire cu Crisula Ștefănescu”)

Berința văzută de pe Dealul Prelucii.
(Foto: Mihai-Adrian Buzura)

Augustin Buzura împreună cu părinții. Fotografie făcută în anul 1940.
(Arhiva familiei)

Ilie Buzura la lucru pe moșia lui Armand Călinescu, București.
(Arhiva familiei)

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.