De Basm

Asociația scriitorilor pentru copii și adolescenți

De Basm – Asociația scriitorilor pentru copii și adolescenți este o organizație profesională înființată în anul 2018, care promovează literatura română contemporană pentru copii, susține creatorii și facilitează accesul copiilor din mediile defavorizate la cărți și povești. Scriitorii De Basm merg în fiecare an la copiii din sate și din comunități defavorizate cu ateliere creative și donații de carte în cadrul Caravanelor De Basm. Festivalul LittleLit conectează literatura pentru copii din România la cea internațională. Asociaţia de Basm creează resurse educaționale pentru elevi, profesori şi bibliotecari, precum ghidurile „Joacă-ți cartea!” sau „Mașinuța de scris”, disponibile pe debasm.ro. De Basm a fost premiată la Gala Administrației Fondului Cultural Naţional, ediția 2023, pentru „Mașinuța de scris”, această inițiativă fiind desemnată cel mai bun proiect de promovare a culturii scrise din România. vezi proiectele Asociației #DeBasm

Context

„Dacă am trăi într-o societate cu politici publice mature…, s-ar fi ocupat deja alte instituții, precum școala, biblioteca și librăria.”

Luminița Corneanu:

Copiii din ziua de azi nu citesc. Copiii sunt dependenți de ecrane, nimic altceva nu-i interesează. Copiii din ziua de azi sunt prea sensibili. Când un adult lasă aceste clișee deoparte și creează pe termen lung contexte în care copiii sunt văzuți și ascultați, în care le pune la dispoziție cărți și resurse potrivite, atunci când le respectă inteligența și emoțiile, copiii vor citi de plăcere, vor lăsa telefoanele deoparte, vor articula idei, vor afișa atitudini sănătoase. Dar nimic din societatea noastră nu forțează o schimbare de atitudine a părinților, a profesorilor, a decidenților în această direcție.

Ba mai mult, bibliotecile școlare sunt în cel mai bun caz doar niște rafturi cu cărți prăfuite de pe vremea părinților sau bunicilor acestor copii, încuiate cu cheia, profesorii nu citesc la rândul lor, cartea în complexitatea ei nu este valorizată la firul ierbii, acolo unde învățământul se bazează încă pe memorizare, pe testare, energizantele se vând la chioșcul de lângă școală, țigările electronice se vând online doar bifând o căsuță referitoare la vârstă, de la gimnaziu încolo programul de școală este făcut în așa fel încât copiii să nu poată avea decât o singură masă normală pe zi, pentru cei care sunt norocoși să o aibă, casele de pariuri colcăie chiar și în cele mai mici și sărace sate din această țară fără nicio limită de vârstă și lista poate continua.

În aceste condiții, în care li se oferă toate premisele pentru a-și strica viețile, culmea, tot copiii sunt cei blamați.

De Basm s-a înființat ca asociație de scriitori pentru copii pentru a reprezenta această categorie aparte de scriitori, cu problemele ei specifice, pentru a promova literatura română contemporană pentru copii și pentru a aduce cărțile și poveștile aproape de copiii din mediile defavorizate. Dacă am trăi într-o societate cu politici publice mature, din aceste obiective ale noastre ne-ar mai fi rămas doar primul, pentru că de celelalte s-ar fi ocupat deja alte instituții, precum școala, biblioteca și librăria.

Avem mulți prieteni în străinătate, scriitori pentru copii sau pentru oameni mari, ei ne-au povestit despre programele de întâlniri cu scriitorii în școli, întâlniri la care cei care lansează invitația subînțeleg de la sine că trebuie să-i ofere scriitorului un onorariu, despre matinee literare pentru copii în librării ori despre lecturi în biblioteci, adică despre o preocupare continuă a adulților de a pune copiii în contact cu cărțile noi, contemporane cu ei.

Cred că pot să mă hazardez să vorbesc pentru toți colegii mei din asociație și să spun că toți am prefera ca singura noastră problemă să fie ce subiect va avea viitoarea noastră carte, decât să scriem proiecte pentru a le putea oferi cărți copiilor care nu au. Acei copii ar fi trebuit să aibă cărți noi în biblioteca școlii, a comunei, cineva ar trebui să le citească frecvent din ele, să discute cu ei despre poveștile citite. Cred că noi, ca scriitori, am fi foarte fericiți dacă școala, biblioteca și librăria ar fi finanțate, susținute cu programe coerente, țintite pentru fiecare tip de comunitate în parte.

Proiectele noastre sunt niște picături în oceanul numit „România” și ele pot, la rigoare, servi drept model de bune practici, asta dacă cineva consideră că noi facem bine ceea ce facem. Probabil că facem, ne mândrim, de pildă, cu recentul premiu primit la Gala AFCN, pentru cel mai bun proiect de promovare a culturii scrise din anul 2022, cu „Mașinuța de scris”. Dar noi nu putem dota cu cărți mai mult de câteva biblioteci pe an, nu putem crea programe de lectură la bibliotecă în fiecare săptămână pentru fiecare clasă, așa cum au copiii din țările vest-europene, nu putem scrie proiecte în locul școlilor, pentru a crea programe educative în fiecare școală.

„În educația culturală din România ne lipsește esența. Voi lăsa această frază neacoperită, să supureze ca o rană deschisă.”

Iulia Iordan:

Situațiile sunt destul de diferite în comunitățile prin care ajungem, însă dacă păstrăm în minte ideea că adulții care se ocupă azi de educația copiilor au fost și sunt, în general, lipsiți la rândul lor de educație culturală, vom avea în minte un cadru grăitor. Am fost primiți cu deschidere de cele mai multe ori în satele și orașele unde Caravanele De Basm au ajuns, însă sunt și comunități în care sentimentul de inutilitate acaparează atmosfera școlară și ne este greu să ne poziționăm între așteptările noastre și ceea ce ne oferă mediul. Aș spune că proiectele noastre sunt prea mici pentru a schimba mentalitățile adulților. Abia după ce am conștientizat această limită, totul a devenit mai ușor: suntem aici și acolo doar pentru copii. Iar copiii sunt, în general, disponibili pentru cultură, dacă ea ajunge la ei prin mijloace adaptate.

Nu pot uita privirea șocată a scriitoarei invitate din Ungaria la recent încheiata ediție a Festivalului de Literatură LittleLit, organizat de asociația noastră. La o întâlnire despre teatrul pentru copii, cineva se întreba retoric despre cum putem crește publicul de mâine în lipsa unor programe curente de educație prin teatru. Nu-i venea să creadă că, în România, teatrele nu au încă de la înființare un astfel de departament și a trebuit să facem o pauză în discuție ca să-i explicăm că la noi nu există așa ceva decât cu titlu excepțional. Nu voi descrie exemple pozitive.  În educația culturală din România ne lipsește esența. Voi lăsa această frază neacoperită, să supureze ca o rană deschisă.

Copiii își găsesc singuri modele. La fel ca și adulții. Atunci când școala sau comunitatea nu le oferă aceste modele, copiii și le iau de unde le este mai ușor, de cele mai multe ori de acasă sau de pe internet. Am întâlnit și niște situații extreme de-a lungul timpului.

Una dintre ele este a unui băiețel de 9-10 ani dintr-un sat ca toate satele, provenit dintr-o familie cu un istoric complicat. Mi-a spus că pentru el furtul este ceva ce ia în calcul pentru viitor, în niciun caz școala și munca pentru că ar cere din partea lui un efort prea mare. Cunoștea foarte bine riscurile, iar pușcăria nu era deloc o alternativă de neglijat, având în vedere că acolo ai mâncare, căldură, apă, timp liber. Tatăl, unchiul, bunicul fuseseră, la rândul lor, în închisoare, iar pentru el era ceva firesc. Își dorea un astfel de viitor și o spunea fără să braveze.

În aceeași clasă, învăța o fată dintr-o familie de ciobani. Mi-a povestit într-o zi că este obosită pentru că a stat de pază la oi peste noapte. Cineva le fura animalele și toată familia, copiii și adulții, făceau cu rândul peste noapte pentru a apară gospodăria. Nu știu de ce descriu la trecut această situație pentru că este ceva ce se derulează acum, în timp ce eu caut cuvinte frumoase pentru a povesti într-un mod aseptic despre ce se întâmplă într-o societate în care nu doar dreptatea este relativizată, ci și bunul simț. Literatura naște discuții importante pentru copii atât de ușor încât pare magic.

Literatura poate îmbunătăți calitatea vieții fiecăruia dintre noi la nivel individual, dar la nivel comunitar poate face minuni. Sunt sate în care bibliotecile comunale joacă un rol crucial în viețile copiilor și adulților din aceste comunități, fiind adevărate hub-uri culturale, centre de robotică, cluburi de lectură, mici muzee, spații de învățare între generații. Sunt locuri transformate de oameni care au renunțat la comoditatea unui birou și a unui program fix de opt ore până la pensie pentru a schimba ceva în lumea lor. Dar, când oamenii aceia nu vor mai fi, există șanse mari să dispară și ce au construit doar prin eforturi și inițiative personale. Cum ar arăta această țară cu o componentă structurată de educație culturală putem doar să ne imaginăm și să transformăm totul în povești science-fiction.

Soluții propuse

Programe și beneficiari

Adina Rosetti:

Asociația De Basm a pornit, în primul rând, de la nevoia noastră, a scriitorilor, de a fi împreună, de a avea o voce comună. Apoi, de la nevoia pe care am observat-o în jur, interacționând cu copiii, cu părinții, cu profesorii și ceea ce putem numi „industria editorială”. Literatura română, de regulă, este fie așezată pe un piedestal de neatins, fie considerată o Cenușăreasă a artelor, iar literatura pentru copii este expediată ca fiind „un gen minor”, „paraliterar”, prima tăiată de pe lista premiilor literare. Am vrut să demonstrăm că nu este așa și să dezvoltăm proiecte care să schimbe măcar una dintre aceste percepții.

În 2018, ne-am aruncat în aventura primului nostru proiect, „Nesupusele”, un proiect complex care a însemnat publicarea a două volume cu istoriile a 100 de femei remarcabile din România de ieri și de azi (primul volum a apărut cu ocazia aniversării Centenarului), o expoziție, un site și o serie de ateliere pentru copii susținute de cele șase autoare în peste 40 de localități din toată țara. A fost, probabil, mai mult decât puteam duce ca asociație de-abia înființată, dar nu ne-am descurajat.

Au urmat cinci ani plini cu alte proiecte. Facem caravane de lectură în mediul rural pentru că încercăm în fiecare an să mergem într-un județ și să lucrăm cu copiii în școli și biblioteci comunale, proiecte de promovare a lecturii și scriitorilor români, cum e „Noi facem povești”, cataloage de prezentare, concursuri de creație literară pentru copii.

De fiecare dată când încheiem un proiect, avem un sentiment de bucurie, pentru că suntem primite cu mare deschidere și entuziasm de copii și de profesori, bibliotecari, dar și unul de frustrare, pentru că ni se pare că am făcut prea puțin pentru cât de mare este nevoia tuturor: a copiilor de a fi auziți și de a intra în contact cu povești noi, cu cărți frumoase, cu întâlniri care să-i inspire, a profesorilor de a afla modalități noi, relaxate și ludice, prin care să faciliteze mai departe întâlnirea copiilor cu literatura, și nevoia noastră de a lucra pe termen mai lung, în profunzime, cu o anumită comunitate.

În primul rând, proiectele noastre sunt gândite pentru copii. Nu am fi început niciunul dintre demersurile noastre, fie că sunt caravane de lectură sau ateliere de creație, dacă nu am fi avut mereu în minte copiii. Nu avem o statistică oficială, dar estimăm că am ajuns, în decursul celor șase ani de la înființare, la peste 10.000 de copii din mediul urban și mai ales din mediul rural. Lor li se adaugă cele câteva zeci de profesori și bibliotecari care ne-au facilitat aceste întâlniri, pentru că proiectele noastre au mereu o componentă care li se adresează și lor , cum ar fi kitul pentru bibliotecari, realizat în 2022 în cadrul proiectului „Joacă-ți cartea!”, sau kitul „Nesupusele”.

Echipa

Adina Rosetti:

Suntem patru membre fondatoare – Adina Rosetti, Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan și Laura Grunberg –, iar membrii asociației De Basm sunt acum în număr total de 19 pentru că, la fiecare început de an, primim noi cereri. Colaborăm la fiecare proiect cu ilustratori, graphic designer – e momentul să o menționam aici cu mulțumiri pe Adelina Butnaru de la Faber Studio, cea care lucrează identitatea vizuală a tuturor proiectelor #debasm –, învățători, profesori, bibliotecari, librari și, mai nou, oameni din teatru.

Un alt partener aproape nelipsit al proiectelor noastre este EduCab, rețeaua bibliotecilor din mediul rural. Împreună identificăm locurile unde este cea mai mare nevoie de cărți, de povești, de întâlniri cu scriitori, de ofertă culturală. Și nu sunt puține. Iar noi simțim, de cele mai multe ori, că aducem doar o picătură insuficientă. Am colaborat și cu Asociaţia Profesorilor de Limba şi Literatura Română „Ioana Em. Petrescu” (ANPRO) într-un alt proiect de care suntem foarte mândre, „Mașinuța de scris”.

Surse de finanțare

Adina Rosetti:

În afară de cotizațiile anuale ale membrilor și câteva redirecționări sporadice din impozitul pe profit, care acoperă o parte din cheltuielile de funcționare ale asociației, nu avem surse de finanțare stabile și permanente. Peste 90% din proiectele noastre sunt finanțate din Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), probabil singura instituție la care apelează operatorii culturali independenți din România. Pentru aceste finanțări, trimitem aplicații la cele două call-uri de proiecte anuale, ne bucurăm că ele există, dar este imposibil de previzionat o strategie pe termen lung.

Pentru aplicații la fonduri europene, asociația De Basm este încă prea „mică”, nu are capacitatea organizațională de a desfășura singură un astfel de proiect, dar ne bucurăm că am început să atragem, în schimb, interesul zonei private. Anul acesta, o sponsorizare venită din partea OMV Petrom ne permite să organizăm un club de lectură la Școala Gimnazială din comuna Drăganu, jud. Argeș, însoțit de donații de cărți pentru copii și întâlniri cu scriitori.

Dificultăți

„Când se schimbă cadrul legislativ peste noapte și descoperim că situația noastră de creatori independenți,
și așa fragilă, devine de-a dreptul dramatică.”

Adina Rosetti:

Pentru proiecte este nevoie de fonduri, pentru ca o asociație să existe este nevoie de predictibilitate și stabilitate. Asociația De Basm nu are un sediu, un birou unde să ne întâlnim și să arhivăm toate materialele promoționale, dosarele de decont, contractele, kiturile ș.a.m.d.

Pentru mine, provocarea principală este să le înghesui pe toate acestea în sertare, chiar pe balcon, și nu glumesc! Da, ne-am gândit de multe ori să renunțăm, mai ales în perioadele în care urmează dosarele de decont, mai ales în momentele în care realizăm că nu avem șanse să aplicăm la o finanțare pentru că nu îndeplinim condițiile, mai ales când se schimbă cadrul legislativ peste noapte și descoperim că situația noastră de creatori independenți, și așa fragilă, devine de-a dreptul dramatică. Dar niciodată nu ne gândim să renunțăm după o întâlnire cu copiii. După fiecare astfel de întâlnire, simțim cât se poate de clar că e bine ceea ce facem și că nu ne putem opri aici!

Un model de activare

Biblioteca Comunală Conțești, jud. Dâmbovița

Ana Georgiana Antohi:

Colaborarea cu scriitoarele #debasm

Colaborarea cu Asociația De Basm a început în 2021, când am organizat împreună o întâlnire cu scriitori de carte pentru copii în cadrul proiectului național „Noi facem povești”. În 2022, Caravana De Basm „Joacă-ți cartea!” a poposit în Conțești. Au urmat patru zile de poveste în care elevii au ascultat povești din cărțile scriitoarelor și au participat la atelierele de scriere creativă. Scriitoarele Iulia Iordan și Victoria Pătrașcu au lucrat cu clasele de elevi. Ambele au avut copii care provin din medii defavorizate. La atelierele Victoriei au participat, în mare parte, copii romi. Nu le venea să creadă că aceste povești sunt inspirate din cultura romă, iar personajele din cărți sunt chiar copii supereroi romi. Atelierele i-au ajutat pe copii să-și dezvolte creativitatea și imaginația, să-și dezvolte abilitățile de lucru în echipă, să-și cunoască mai bine colegii, să aibă încredere în ei și să-și urmeze visurile.

În perioada 2021-2022, cu ajutorul Asociației DE BASM, fondul de carte al Bibliotecii Comunale Conțești s-a îmbogățit cu 207 titluri de literatură contemporană pentru copii, în valoare de peste o mie de euro. Pe mine, ca bibliotecar, aceste întâlniri m-au motivat să îmi doresc să fac mai multe pentru comunitatea mea și să îi ajut mai mult pe copiii romi.

De la identificarea problemelor la imaginarea soluțiilor

La nivel de comunitate, identificăm probleme în ceea ce privește școlarizarea și educarea copiilor. În satul Bălteni, trăiește o comunitate tradițională de romi căldărari. Copiii acestora nu frecventează întotdeauna orele de curs, fapt care îngreunează și activitatea cadrelor didactice. Fetele abandonează școala de la vârste fragede, iar unii dintre băieți își continuă studiile la școlile profesionale din localitățile învecinate, doar pentru a obține în viitor permisul de conducere.

În timpul atelierelor De Basm am descoperit faptul că fetițele rome sunt mult mai timide decât credeam și că nu au o părere bună despre ele. Pentru a rezolva astfel de probleme, în luna iulie 2022, am înființat, la bibliotecă, o rețea de sprijin pentru fetele din mediul rural, „Girl Power Network – Rețeaua fetelor puternice din rural”, un proiect inițiat de către Fundația Progress. Acest proiect vine în sprijinul adolescentelor din mediul rural și propune un mijloc de dezvoltare prin învățare și implicare civică, astfel încât ele să își asume provocările cu care vin în contact, să își schimbe atitudinea și să devină mai puternice. Pentru fetele din grup cu vârste cuprinse între 10-16 ani a fost o lecție de viață, care le-a făcut să conștientizeze faptul că este important să își continue studiile pentru a avea o meserie și pentru a fi independente financiar.
Aceste activități mi-au dat curaj ca, în luna septembrie 2022, să aplic pentru proiectul internațional „Biblioteca Romă pentru Copii”. Biblioteca Conțești, alături de Biblioteca Națională a României și alte patru biblioteci din România, oferă acest serviciu de împrumut de carte pentru copii în limba romani.

Biblioteca a devenit un spațiu care oferă servicii de informare, documentare și învățare, care îi ajută pe copii în dezvoltarea personală. Pentru o astfel de activitate este important să iubești ceea ce faci, să iubești oamenii, să fii deschis către nou, să fii implicat și curajos. Nu este ușor, tot timpul trebuie să te dezvolți profesional, pentru că biblioteca de azi nu oferă doar serviciile clasice de împrumut la domiciliu. Biblioteca contemporană dezvoltă servicii moderne și este important ca bibliotecarul să fie o persoană pregătită să răspundă tuturor nevoilor.

Articol din ediția specială „Inițiative independente în cultură”, CULTURA 634