Revolutie in psihologie: de la modelul „guru“ la modelul stiintific


Autor: Victor Popescu
victor_popescu@hotmail.com
Cultura nr.:35 / 2006-08-17 / Sectiunea: Cultura psi :

In intreaga lume exista peste 600 de tehnici de interventie psihoterapeutica si de psihologie clinica. Care sunt eficiente si care nu? Cum se poate sti care se potrivesc problemelor noastre si care sunt total inadecvate? Raspunsuri clare la aceste intrebari nu veti gasi nici in cartile de psihologie practica continand cei „12 pasi pentru...“, dar nici in cursurile insipide din anii ’70, republicate de somitati ale

psihologiei.


Un ghid competent si actual poate fi, insa, cartea lui Daniel David, „Psihologie clinica si psihoterapie“, in care se incearca determinarea unor criterii pentru departajarea terapiilor eficiente si sustinute stiintific de falsele psihoterapii. Daniel David este conferentiar universitar in psihologie la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj si este format, in S.U.A., in hipnoza si psihoterapie cognitiv-comportamentala.

Vraci, vrajitoare si secte psihoterapeutice

Astazi, o parte dintre sedintele de psihoterapie se realizeaza „la negru“, ceea ce permite, din pacate, si aparitia impostorilor. Contra lor si contra psihoterapiei „dupa ureche“ scrie Daniel David: „Astazi, sanatatea si boala sunt inca abordate de un grup pestrit de profesionisti, de paraprofesionisti (vraci, vindecatori) si de impostori (astrologi, vrajitori). in volumul de fata, vom prezenta doar acele demersuri care sunt validate stiintific. Restul tine de istorie sau de pseudostiinta“.

Respectandu-si promisiunea, autorul aduce informatii de ultima ora despre tehnicile de diagnostic si tratament din psihologia clinica si psihoterapie, despre ce inseamna o cercetare stiintifica riguroasa si despre pasii necesari formarii profesionale in psihologia clinica. „Pana nu demult - arata Daniel David -, din cauza accesului dificil la informatie, furnizorii de servicii in psihologie clinica puteau face aproape absolut orice. Unii utilizeaza si astazi teste psihologice nevalide din secolul al XIX-lea. Altii utilizeaza metode de psihoterapie care amintesc de practicile unei babe cu o bogata experienta de viata. Modelul „guru“ este dominant si multi studenti, deprivati informational, [...] au fost racolati de «culte psihoterapeutice»“.

Un atac de panica

Psihoterapia nu este nici psihiatrie (aceasta tine strict de practica medicilor), dar nici consiliere psihologica, observa Daniel David. Consilierul de la scoala sau de la locul de munca se concentreaza pe autocunoastere si dezvoltare personala. in schimb, psihoterapia se refera „la probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici“. Prin urmare, „in timp ce psihoterapeutul psiholog poate face tot ceea ce face consilierul psihologic, reciproca nu este valabila“.

Pentru a fi valida stiintific, psihoterapia trebuie sa urmeze un drum ferm jalonat. De exemplu, in cazul unei cliente care acuza atacuri de panica, nu vor putea fi sarite - din perspectiva cognitivista, cel putin, urmatoarele etape: istoricul tulburarii si al clientei, diagnosticul, evaluarea gandurilor si comportamentelor specifice, aspectele pozitive ale persoanei si ipoteza de lucru - raspunsul provizoriu la intrebarea: „Cum s-a ajuns aici?“. intr-un caz, ar putea fi vorba despre separarea de parintii supraprotectivi si integrarea intr-un mediu complet nou (un alt oras), dar si despre o personalitate dependenta care nu stie sa se impuna. Toate acestea, plus problemele legate de sotul actual, pot explica atacurile de panica ale clientei, arata Daniel David. Mai departe, psihoterapeutul trebuie sa stabileasca o lista cu problemele de rezolvat (atacurile de panica, stima de sine scazuta, relatia cu sotul), cu scopurile terapeutice si cu tehnicile care merg de la distragerea atentiei si exercitii de respiratie pana la modificarea credintelor si cognitiilor eronate.

Fara sa intram in amanunte, sa mai spunem ca, in ciuda existentei, chiar si in Romania, a unor multiple orientari psihoterapeutice, psihologul clujean se opreste doar asupra a trei grupe majore de terapii sau „paradigme“ psihoterapeutice: psihanaliza, umanismul rogersian si cognitivismul comportamentalist. Cele trei directii au in comun faptul ca sunt validate stiintific, altfel spus: sunt eficiente si au dat roade in majoritatea cazurilor tratate.

Ingerii lui A. Plesu gandesc „in gol“

intr-un capitol succint dedicat filosofiei si stiintei, Daniel David se razboieste cu intelectualii romani care ignora datele oferite de stiinta actuala: „Ca psiholog, sunt adesea nemultumit citind articole si carti ale unor oameni reprezentativi pentru cultura romaneasca, vazand nonsalanta cu care discuta aspecte psihologice sau inventeaza mecanisme psihologice care le justifica tezele, ca si cum nu ar exista o stiinta psihologica“. Astfel, a vorbi despre „intelectul ca inger“ ce se hraneste strict din speciile inteligibile (A. Plesu, „Despre ingeri“) inseamna sa uiti ca „insusi intelectul si operatiile sale sunt produsul unei constructii care are ca input date senzoriale“, observa Daniel David. La fel, G. Liiceanu este amendat pentru afirmatia eronata dupa care, in cazul depresiei, „neuronul produce in exces serotonina“ („Usa interzisa“), cand, in fapt, situatia sta exact pe dos - depresia se asociaza cu un deficit de serotonina.

Aceste intampinari pot fi asezate in clasa desuetului „pozitivism logic“, abordare care desfiinta, prin Carnap, jargonul ontologiei lui Heidegger, datorita expresiilor lipsite de sens, de genul „Neantul aneantizeaza“. Mai mult, este limpede ca A. Plesu a avut in minte critica adusa de D. David, cel putin pentru faptul ca si teologii Evului Mediu se intrebau daca ingerii nu ar trebui sa cunoasca individualul (datele perceptiei). Pe de alta parte, un dus rece din partea unui om de stiinta este binevenit in cazul discursului filosofic din Romania, unde exista, e drept, tendinta de a face apel la teorii depasite sau la „banalitatile psihologiei bunului simt, ambalate intelectual“.

Profesionalism vs. impostura

In ciuda rafuielilor cu filosofii speculativi, Daniel David nu lasa impresia unui psiholog inchistat si arogant. Desi apasa puternic pe pedala validitatii stiintifice, acest lucru nu-l impiedica sa dedice un capitol intreg hipnoterapiei, tratata riguros stiintific, dincolo de conotatiile sale magice. La fel de interesante sunt anexele volumului, cuprinzand informatii practice legate de legi si coduri deontologice, precum si de tratamentele validate ale dependentelor de substante, stresului si anxietatii, dar si ale depresiei sau tulburarilor de alimentatie.

Desi nu este unitara tematic, lucrarea lui D. David are calitatea unui tratat stiintific. in plus, poseda - lucru rar printre cartile psihologilor romani - valoarea unui manifest in numele profesionalismului si contra imposturii si pseudostiintei: „Este timpul pentru o schimbare: sa trecem, in abordarea domeniului psihologiei clinice, de la modelul «guru» la modelul stiintific. Schimbarea pentru care militez este similara cu cea in care spunem ca nu mai punem pe picior de egalitate tratamentul cu ierburi medicale si farmacoterapia, altoirile pe plante si incrucisarile de animale cu ingineria genetica, astrologia cu astronomia“.