Comentarii la Revista Cultura

Comentariu la Numărul de studenți străini este în creștere an de an de 245 de burse pentru studenți străini, 89 de mii de candidaturi pentru ele – Cultura

Sat, 01 Aug 2026 09:54:40 +0000

[…] vezi analiza statistică: Numărul de studenți străini este în creștere an de an […]

Comentariu la Elena din Troia, oul și „religia sălbatică”. Despre „Odiseea” lui Nolan de Cum și-o imaginează Hollywood-ul pe Elena din Troya – din 1927 până în 2026 – Cultura

Tue, 28 Jul 2026 13:43:45 +0000

[…] Demersul este în contextul recentului blockbuster „The Odyssey” al lui Christopher Nolan care a provocat vii dispute privind modul în care a fost reprezentat personajul Elenei în acest film (cu o apariție de circa 30 de secunde). Vezi: Elena din Troia, oul și „religia sălbatică”. Despre „Odiseea” lui Nolan […]

Comentariu la Cazino pentru toți. Cum a acaparat industria jocurilor de noroc peisajul urban și digital din România?[i] de Pe fază #2 – Spectrul

Pe fază #2 – Spectrul — Mon, 27 Jul 2026 05:57:57 +0000

[…] Critici la monopolul fiscal al statului asupra jocurilor de noroc și implicarea SENS Timiș […]

Comentariu la La ce filme românești merg românii? Analiza box-office-ului din ultimul deceniu de Teambuilding, cel mai mare succes românesc din ultimul deceniu. Când are premiera a doua parte – Spectatorul

Sat, 25 Jul 2026 17:37:17 +0000

[…] pieței de profil realizată de cei de la Revistacultura evidențiază o prăpastie între filmele de autor și divertismentul popular, cel din urmă […]

Comentariu la Top 5 lucruri care mi-au plăcut la Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc de Eduard Antoniu

Eduard Antoniu — Mon, 20 Jul 2026 12:51:05 +0000

Aproape de fiecare data atunci cand e festivalul, guvernul de la Bucuresti imi taie „Mar’shika” (trenul Iasi-Brasov si invers). Imi risc atunci viata cu 2 microbuze un dus, prin Cheile Bicazului, pe doar 200 km in linie dreapta. Nu mai cred in „unire” (adica de fapt anexare) si nici nu mai am nici de unele deja de la 1859. Dar inainte am avut de toate. In tzara care a fost pana la 1241. De la Nistru pana la Tisa. Urmashii lui Bogdan Voda au adus secui, impotriva tatarilor, in 6 localitati din statul pe care l’a intemeiat in 1362, intre care si Miklosfalva, unde s’a nascut si tatal meu. Atunci cand ai totusi trenul acela, care si ala tot pe ruta ocolitoare merge, cand vezi din el turlele bisericilor catolice din satele csango, iti dai sama ca, de fapt, au ramas tot una si aceeasi tzara. Aceasta este tzara mea. Bine ati venit in ea. Numai ca in ziua de azi, cand, asa cum arat, guvernul de la Bucuresti nu vrea sa stii ce se intampla in „noile” regiuni, mai ales atunci cand vii dintr’un orash hiperaglomerat, hiperpoluat, hipermanelizat asa ca acela din care scriu iar acum – si pasesti iar in Ciuc pentru festivalul de muzica veche, ai atunci impresia ca ai intrat, in sfarsit, in alta tzara. Alt ritm de viata. Orasul moare dupa ora 17:00, precum si in weekend dar reinvie luni dimineata. Nu stiu din ce traiesc dar toti cei doar 30000 sunt atunci iar pe strada. M’as muta aici oricand daca as avea sansa, ca sa scap astfel, totodata si de lipsa aia de transport – si as vorbi si numai maghiara atunci. Asa insa, ma intorc, ca fraierul, de fiecare data, acolo de unde scriu iar acum, supravietuind inca un transport riscant si hiperaglomerat, cu oameni care il intarzie mereu, sperand, de fiecare data, ca mai apuc si urmatoarea editie. Totusi, cred ca in 2023 a fost ceva mai greu. Cred ca au fost atunci lucrari la un giratoriu care este crucial orasului – si atunci s’a aglomerat din pacate si strada Petofi, inclusiv noaptea – si asa am mai auzit din pacate, totusi si manele chiar si in Ciuc. Am crezut ca nu plecasem de aici, de unde scriu iar acum. Apoi a disparut tot din pacate si Csiki Boutique Hotel, locul meu din Ciuc, de pana atunci, la festival. Asa am ajuns, in schimb, la San Gennaro si la Fenyo, apoi numai la San Gennaro. Din pacate, nefiind localnic, nu pot sta la tot festivalul, desi imi pare rau si ca s’a redus deja de la 9 la doar 7 zile. Dar in editiile 2024-2025 am venit c^te doua weekenduri consecutive, de fiecare data. Acum si’a revenit in sfarsit iar si Csiki Boutique Hotel dar tot din pacate e deja de doua ori mai scump dec^t San Gennaro, iar sala de mic dejun a devenit, in schimb, restaurantul Meg. Atunci cand nu e activitate, de obicei sambata, duminica,saum eventual, chiar luni dimineata, la plecare, eu mai merg si in Cimitirul catolic nou, la un fost coleg de armata si de facultate, care din pacate a murit deja la doar 61 ani a doua zi dupa ce s’a incheiat editia 2022 a festivalului, pe 19 iulie. N’as fi banuit nici ca Feher Arpad e si dumnealui insusi tot „in bransha”.

Comentariu la „Cred că orice portret are ceva violent în el, chiar dacă nu pare” de Cristina Patrascu

Cristina Patrascu — Tue, 30 Jun 2026 08:03:49 +0000

Comanescu, din propria sa perspectiva – cu profunzimile sale emotionale absorbind momente si legaturi sociale, traducandu-le prin arta. Ma bucur ca a avut atatia parteneri de valoare care au facut posibila aceasta prezentare. Daniel Sur, un maestru al deschiderii portilor de dialog cu arta si artistii! Multumiri!

Comentariu la Recunoaștere tardivă: femei care au schimbat arta de Daniel Sur despre lucrurile extraordinare din avanpremiera Art Basel 2026 – Cultura

Wed, 17 Jun 2026 16:37:19 +0000

[…] Basel a devenit o manifestare internațională, cu târguri deschise în Miami, Hong Kong, Paris și Qatar, dar cel mai important târg rămâne totuși cel de acasă, din […]

Comentariu la Geopolitica AI: dominația SUA, ascensiunea Chinei și fragilitatea Europei de După „cortina de fier” experimentăm „cortina de siliciu”. Dezvoltatorul AI, Mircea Șerdin, despre fragmentarea lumii în epoca AI – Cultura

Sat, 13 Jun 2026 08:48:04 +0000

[…] a neglijat mult timp să încurajeze dezvoltarea de servicii digitale proprii și a rămas mult în urma Statelor Unite și Chinei în dezvoltarea AI. În schimb, a încercat să impună norme și standarde serviciilor digitale străine accesibile […]

Comentariu la A fost Will Matters: Festivalul Shakespeare de la Craiova de Adrian G. Sahlean

Adrian G. Sahlean — Wed, 03 Jun 2026 13:11:22 +0000

Multumesc pentru o recapitulare pertinenta!

Comentariu la Când imaginea nu mai confirmă lumea de macsim

macsim — Sun, 17 May 2026 01:32:09 +0000

just check your metadata, de acolo poţi afla povestea artefactului digital. Ce era iniţial informaţie tehnică şi plictistioare ar trebui să devină acum forma de artă care mai poate să mişte ceva. Restul oricum sunt diluate în aceleaşi monitoare infinte şi îngrămădite pe ţeava de distribuţie de slop. Moneda viitorului este prezenţa iar cursul valutar este dat de fluctuaţia tangibilităţii. În digital eşti tangibil pe metadate, nu pe sens.