În „Barbă albastră” am vrut să-l separ pe Max Frisch – dramaturgul de autorul de nuvele și de autorul de romane. M-a interesat faptul că, întorcându-se în Europa în anii ‘50, după război, a adus o gândire nouă asupra responsabilității civice și umane a fiecărui individ. În opinia sa, nuContinuă lectura
Kaigury – „un june tânăr și nefericit, care suferă peste poate și iubește la nemurire” sau, așa cum l-am văzut încă de la început, o contopire între Rică Venturiano și Spiridon. De ce spun asta? Pentru că este un personaj comic, dar cu reale probleme existențiale, care își duce viațaContinuă lectura
„Fiecare text al lui Tim Crouch propune o experiență nouă, surprinzătoare. Cred că e unul dintre cei mai interesanți dramaturgi contemporani pentru că testează în permanență granițele teatralității, ale relației dintre public și scenă, rolurile pe care le jucăm în lume și modurile în care suntem percepuți de ceilalți. MăContinuă lectura
„Yonkers” a însemnat, pentru mine, prăbușirea totală a metodei de construcție a personajelor pe care mă tot chinui să o perfecționez de când am terminat facultatea. Mereu am crezut că actorul are nevoie să își clădească personajele folosind un sistem aproape matematic, rațional, obținând astfel o schemă, un fel deContinuă lectura
Ne-am creat propriul „algoritm” vizual, auditiv și senzorial, în încercarea de a găsi răspunsuri la o serie de întrebări generate de revoluția tehnologică în mijlocul căreia ne aflăm. Vorbim despre identitate în contextul actual, despre conștiință, inteligență artificială, conștientizare, alienare, lipsa de timp, realitatea fragmentată în care existăm, manipulare, balansulContinuă lectura
Ajunsă „în țara străină”, am simțit exact ceea ce spunea John Cage, o liniște care avea nevoia discursului, narativității. Mi-am amintit de vizita la Dachau, de concerte, filme, relații, prieteni și toate acestea se regăsesc în carte. Așa, treptat, spațiul în care m-am așezat a devenit loc. Spun narativitate pentruContinuă lectura
Nu scriu din activism, ci pentru că mă chinuie imagini, cărora trebuie să le dau drumul, altfel mă îmbolnăvesc. Așadar, nu am scris în ideea de a avea impact social. Aspirațiile mele sunt comuniste, în sensul clasic al cuvântului, acela al unei societăți fără clase, iar „Aporia (Dezbărații)” este unContinuă lectura
Pe parcursul celor peste cincisprezece ani de când scriu (cu foarte scurte întreruperi), am observat că devin tot mai atras de partea psihologică a poveștilor. Tocmai de aceea, în romanul „Fracturi”, publicat de editura Vremea în 2019, mi-am propus ca temă minciuna și urmările ei. Poate că greșesc totuși cândContinuă lectura
Fiecare dintre cărțile mele a pornit de la dorința de a spune o poveste. Fiecare poveste are nevoie de un context, iar contextul a fost pentru mine până acum România zilelor noastre. Dar n-am vrut neapărat să semnalez ceva, nu cu gândul acesta am pornit la drum. Scriitorul nu eContinuă lectura
Am trecut din nou, cu ocazia scrierii acestui dicționar, prin bună parte din literatura română. La o nouă lectură, multe dintre operele literare mi-au revelat noi sensuri, le-am ”văzut” altfel acum decât atunci când le-am citit ultima dată. Dar mai mult ca oricând am descoperit că spațiul joacă un rolContinuă lectura
La ce bun un dicţionar de locuri literare? Pentru a descoperi Bucureştiul şi altfel, privindu-l cu ochii – îndrăgostiţi, nostalgici ori maliţioşi – ai personajelor de roman. La Londra, fanii Virginiei Woolf refac la nesfârşit faimoasa plimbare matinală a Clarissei Dalloway, din Dean’s Yard până pe Bond Street şi înapoi.Continuă lectura
