Cu ochiul de artist al regizorului, Radu Afrim își surprinde actorii în ipostaze neobișnuite, departe de scenă. Într-o artă a cărei condiție implicită este nemișcarea, Afrim construiește relații. Nu unele fățișe, ci legături subterane, pe care fețele imobile ale actorilor, lipsite de tonurile teatrului, par să le mascheze deliberat. ExploziaContinuă lectura

Finețea cu care construiește regizorul Cristi Juncu, topind pe nesimțite registrele și mixându-le amuzant, straturile de umor inteligent, surprizele care curg, poantele neașteptate și, mai ales, excelența partiturilor actoricești fac din „Navigatorul”, de irlandezul Conor McPherson, în traducerea, ca întotdeauna, suculentă și plină de ritm a lui Bogdan Budeș, deContinuă lectura

Cum să eviți patetismul într-un spectacol despre tragedia de la Colectiv? Cum să exprimi principiile generației tale, rămânând, totuși, obiectiv? Cum să pui întrebări despre lumea în care trăiești, unde se produc drame ca incendiul de la Colectiv, fără să manipulezi emoțional sau să îndepărtezi prin tonul vituperant? „După întâlnirileContinuă lectura

Spectacolul Teatrului Maghiar din Timișoara câștigă în primul rând datorită abilității regizorului de a evita melodrama, speculând la maximum înzestrarea muzicală și coregrafică a trupei. Nu puțini sunt creatorii de teatru care, îndrăgind un film, se simt tentați să-i reproducă povestea pe scenă. Cum limbajele celor două arte diferă, reproducereaContinuă lectura

Cum să redai sunetul vocii interioare, parcursul său sinuos, cu percepții și senzații venite din exterior peste care se interpun spaime nedeslușite, imagini și reflecții – iată pariul pe care și l-au asumat regizorul Theodor Cristian Popescu și scenograful Mihai Păcurar. Montarea lor, un adevărat exercițiu stilstic, reproduce subtil misterulContinuă lectura