„Dansul politicienilor ne-a obligat să învățăm să ne facem nod la cravată… în sincron. A fost o provocare absolut delicioasă!” (Andrea Gavriliu)
On topic cu Andrea Gavriliu
„Regizorul Andrei Măjeri știe foarte bine să speculeze momentele în care mișcarea poate să ia locul cuvintelor sau să le completeze. Ideile coregrafice îi aparțin în totalitate lui, eu doar le-am materializat. Eu am încredere în propunerile lui, el are încredere în felul în care le voi înfăptui. Nu a fost nevoie să construiesc mișcarea în afara repetițiilor, totul se năștea pe loc, cu ajutorul actorilor. La mai toate mișcările pe care le propuneam, Andrei intervenea în completare cu câte un detaliu care să confere și mai mult sens dansului. Ancora mai bine coregrafia în situația scenică, o mula mai clar pe personajele interpretate de actori.
Momentele coregrafice sunt foarte diferite între ele ca direcție de mișcare, ca estetică și ca structură. Batjocura și abuzul suferite de Eddy în școală reprezintă o coregrafie solicitantă din punct de vedere fizic, constă în lucru cu podeaua, e atent construită pe metrica muzicală. Dansul paharelor cu apă presupune atenție la obiecte, la spațiu, la suita de mișcări. Duetul dintre mama și tatăl tineri necesită o eleganță aidoma musicalului american clasic. „Barbie Girl” este ceva mai complicat decât pare la prima vedere. Mare parte din mișcări au fost concepute de Iustin, ca temă dată de către Andrei la începutul repetițiilor și, plăcându-mi, am vrut să le integrez. Dansul politicienilor ne-a obligat să învățăm să ne facem nod la cravată… în sincron. A fost o provocare absolut delicioasă!
Am participat la casting și Andrei m-a lăsat să am un cuvânt de spus în alegerea actorilor, bazat pe aptitudinile lor fizice. Drept urmare, am avut parte de o distribuție antrenată, dar și cu aport creativ. Iustin Danalache, Varga Hunor și Eduard Chimac au, în mod special, aptitudini fizice complexe. Alex Iezdimir, Adelin Tudorache și Vlad Ionuț Popescu și-au depășit limitele și au reușit să țină pasul cu cerințele mele, care nu erau tocmai facile. S-a ajuns la o omogenitate în interiorul echipei, grație atmosferei foarte plăcute din timpul repetițiilor.”
Cine l-a ucis pe tata? Regia: Andrei Măjeri Teatrul Metropolis Bucureşti
Pingback: „Cine l-a ucis pe tata?”. Tendințe în arta și gândirea românească. Best-off 2023 - Revista Cultura