Ana Ciceală – răspunsuri la ancheta revistei Cultura privind strategia culturală a candidaților la Primăria Bucureștiului

Cu două săptămâni în urmă, colegul nostru Daniel Sur a făcut un exercițiu: a trimis tuturor candidaților relevanți la funcția de primar al Bucureștiului un set de întrebări despre viziunea lor asupra dezvoltării culturale a orașului. A vrut să afle de câtă atenție se poate bucura o astfel de temă în perioada de campanie și cât preț pun candidații pe comunitatea culturală. La termenul propus, unul singur dintre candidați a răspuns chestionarului. Publicăm răspunsurile primite de la Ana Ciceală, candidatul SENS la Primăria Generală a Bucureștiului. Îi mulțumim pentru disponibilitate, o felicităm și îi dorim mult succes. (Redacția)

Bucureștiul este un oraș cu un potențial cultural uriaș, dar insuficient valorificat. De la patrimoniul istoric la creativitatea comunităților independente, de la instituțiile publice la spațiile alternative, Capitala poate deveni un adevărat pol cultural regional – dacă există o viziune coerentă, investiții strategice și continuitate administrativă. Cultura nu este doar divertisment, ci și un motor de dezvoltare urbană, turistică, economică și socială.

În acest context, este esențial să înțelegem cum vede fiecare candidat rolul culturii în viitorul orașului. Pentru a clarifica aceste perspective, vă propun următoarele întrebări:

Ana Ciceală: „Există un gap între sectorul cultural independent, inovator, și sectorul cultural public, lent și birocratic”

Sunt de acord cu dumneavoastră că Bucureștiul poate deveni un adevărat pol cultural regional și chiar îndrăznesc să spun că deja este unul în devenire. Bucureștiul este un oraș cu un patrimoniu cultural vast și o scenă artistică activă, însă incoerența politicilor publice din ultimii ani, și chiar dezinteresul, au dus, din păcate, la fragmentarea sprijinului pentru sectorul cultural. Lipsa de continuitate administrativă, subfinanțarea cronică și o abordare deseori formală au afectat atât instituțiile publice de cultură, cât și inițiativele independente. În plus, orice proiect propunem noi sau altă administrație se supune unei legislații învechite și îmbâcsite. Din punctul meu de vedere, totuși, Bucureștiul a depășit eticheta de „Micul Paris” și, în ciuda piedicilor menționate și pe care le cunoaștem cu toții, capitala deja este un centru în creștere pentru creativi, iar aceasta transformare, metamorfoză chiar, trebuie susținută și instituțional. Pe creativi nu-i poți opri nici dacă vrei. Ei știu ce au de făcut, trebuie doar să îi ascultăm și să le punem la dispoziție resursele de care au nevoie. 

E normal să fie așa, dar până la un punct. Ca peste tot în țară, însă, există o schismă, un gap, între sectorul cultural independent, inovator, și sectorul cultural public, lent și birocratic. Pentru ca sectorul independent să fie protejat, iar cel public scos din inerție, un rol cheie îl are de jucat aici Primăria pentru că poate să gestioneze aceste diferențe și să elaboreze o strategie culturală a Municipiului București pentru zece ani, pentru ca direcția pe care o are orașul întreg să fie una coerentă, nu cu oaze de cultură în anumite zone și deșert total în altele.

După cum spuneam, sectorul independent trebuie susținut și protejat. Susțin înființarea unui program de închiriere a spațiilor deținute de PMB pentru artiștii plastici care nu dispun de ateliere, eventual în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici. Tot în parteneriat cu UAP, sau prin ARCUB, primăria poate deschide spre închiriere spații pentru galerii de artă pentru artiști sau alte galerii private care să se extindă în alte spații. Aceste acorduri de închiriere trebuie reglementate foarte clar pentru evitarea unor situații abuzive precum în cazurile Malmaison și Casa Presei Libere sau chiar propunerea recentă privind teatrul Replika. În aceste cazuri, artiștii au închiriat, au renovat și au activat spații care le-au fost apoi luate și închiriate comercial.

ARCUB a trecut deja prin mai multe remodelări, dar cred că poate deveni un veritabil „Centru de Proiecte București”, pe modelul reușit al Timișoarei. Acest centru ar gestiona un program dedicat exclusiv freelancerilor din domeniul cultural – artă vizuală, spectacol, media, literatură, curatoriat – prin granturi mici, vouchere culturale și microfinanțări pentru producții artistice. Alocarea minimă financiară pentru call-ul de proiecte pentru cultura independentă: 10 milioane lei. Doresc să înființăm și un Fond Municipal de Cultură Independentă, cu buget predictibil, competiții anuale transparente și posibilitatea de cofinanțare europeană sau privată, gestionat prin ARCUB și la care să poată aplica și lucrătorii culturali independenți, neafiliați sau afiliați punctual. Mai mult, ARCUB poate să aibă un rol activ în producția culturală, nu doar de finanțator, ci și de promotor, curator și partener strategic al orașului în evenimentele publice de anvergură, mai mult decât acum.

Însă, nu toate inițiativele trebuie să fie mărețe ca să fie de impact. Pentru susținerea artei stradale, de exemplu, simplificarea procesului birocratic de obținere a autorizațiilor ar ajuta enorm. Ar conta și crearea unor spații legale pentru graffiti și stickere, după modelul altor capitale europene. 

Desigur, deciziile privind sectorul cultural independent vor fi luate în dialog cu reprezentanții și beneficiarii. De prea multă vreme sunt ignorați.

Când vine vorba de revitalizarea patrimoniului istoric al orașului, din păcate, prima dată trebuie o inventariere a clădirilor de patrimoniu deținute de PMB, a celor aflate în proces de retrocedare și a celor care pot fi achiziționate și salvate, în special a acelor clădiri cu potențial cultural excepțional. 

Mă angajez ca aceste șantierele de restaurare începute să fie finalizate, cu termene clare și transparență în raportarea progresului. Ca zonă, cred că Bulevardul Regina Elisabeta are un potențial fantastic pentru a deveni o arteră de interes cultural, inclusiv prin regenerarea vechilor săli de cinema lăsate acum în paragină, care ar permite pe viitor ca Bucureștiul să fie gazda unui festival internațional de film major.

Bucureștiul se bucură deja să găzduiască un festival internațional de renume, Festivalul Enescu, care este emblematic pentru oraș, dar și câteva mai mici, de importanță locală sau națională. Spotlight este un exemplu relevant în acest sens. Ca eveniment major, fanion, ce lipsește în București față de alte capitale europene este, în schimb, existența unei Bienale de Artă. Cel mai apropiat eveniment de o bienală, la ora actuala, ar fi RAD Art Fair.

Nu toate evenimentele culturale din București sunt sub egida PMB și nici nu trebuie să fie. În schimb, în actualizarea Strategiei Culturale a Municipiului București, aceste evenimente și altele trebuie puse la socoteală și sprijinite. Ce îmi doresc pentru București este să fie caracterizat de evenimente mici, dar dese și „împrăștiate” prin tot orașul, nu doar în centru, astfel încât bucureștenii să poată participa la activități culturale în propriul cartier și pe toată durata anului. Turismul, de asemenea, ar fi astfel încurajat pe tot parcursul anului, iar fluxul de turiști ar fi diluat, distribuit.

Proiectele mai mici vizează în primul rând, cum am spus, simplificarea procesului birocratic pentru obținerea de autorizații pentru artiștii stradali, precum și crearea de spații legale pentru grafferi, locuri de învățare pentru tinerii pasionați. De asemenea, proiectul „Străzi deschise” s-a dovedit un succes și aș dori extinderea lui și în alte zone din oraș, nu doar pe Calea Victoriei. 

Lucrurile sunt legate între ele. Reabilitarea cinematografelor, a teatrelor și a muzeelor, crearea de spații verzi și pietonale noi, închirierea spațiilor deținute de PMB spre artiști, toate acestea vor contribui pozitiv la regenerarea urbană. 

La nivel global, teatrele, muzeele și celelalte instituții culturale, în special bibliotecile, și-au depășit cu mult rolurile atribuite inițial. Astăzi, în lume, ele se comportă mai degrabă ca un hibrid între laborator cultural și platformă comunitară. Îmi doresc același lucru și pentru instituțiile aflate în subordinea PMB. Am în vedere modernizarea, dotarea și reînvierea celor 29 de centre de cartier ale Bibliotecii Metropolitane și transformarea lor în adevărate centre comunitare. Un lucru care ar da un semnal pozitiv și de angajament  este deschiderea unei noi biblioteci de cartier, prima dată în zeci de ani.

O problemă la ora actuală este lipsa unor conduceri stabile. O mare parte dintre instituțiile de cultură din subordinea PMB sunt acum în interimat. Primul pas este organizarea cu celeritate a concursurilor pentru postul de manager, acolo unde este cazul, și apoi evaluările anuale corecte ale performanței acestora. Deși funcționează din fonduri publice, aceste instituții nu sunt obișnuite să își transparentizeze procesele și nici noi nu suntem obișnuiți să le cerem asta. Transparentizarea este obligatorie dacă ne dorim ca bucureștenii să se simtă apropiați de instituțiile de cultură. Obligatorie este și o analiză a profilului beneficiarilor. 

Aici intervine și o altă chestiune, valabilă peste tot în țară, dar cu precădere în București – unele instituții de cultură se afla în subordinea PMB, precum Muzeul Municipiului București, iar altele în subordinea Ministerului Culturii, precum Muzeul Național de Istorie. Îmi doresc să existe o colaborare mai bună atât între PMB și MC, cât și între instituții, chiar dacă nu au același ordonator de credite, tocmai pentru ca Strategia să poată sa fie coerentă.

Da, desigur. Cum spuneam, lucrurile sunt legate între ele. Extinderea programului „Străzi deschise”, extinderea spațiilor verzi, simplificarea birocrației pentru artiștii stradali, toate aceste măsuri țintesc spre folosirea spațiului public ca scenpă culturală pe toată suprafața orașului, nu doar în centru. Orașul trebuie să fie al oamenilor, nu al mașinilor, iar învierea lui prin cultură este, pentru mine, de la sine înțeleasă. 

Și în prezent, pentru un eveniment în aer liber este nevoie de autorizații de la Primărie, de servicii de pază, de servicii de prim ajutor, în funcție de amploarea evenimentului. Aceste lucruri rămân, desigur, valabile. Eveniment cultural nu înseamnă doar concert în aer liber în fiecare seară sub geamul blocului. Un performance de jumătate de oră seara într-un parc este tot un eveniment cultural. Acesta este genul de manifestări pe care îmi doresc să le încurajăm.

Cultura a fost mereu în centrul acțiunilor mele și va continua să fie. Încă de dinainte de a intra în politică, am fost manager de proiect în Asociația Salvați Bucureștiul, poziție din care am înaintat și câștigat procese de salvare de la demolare a patrimoniului construit din zonele protejate ale Bucureștiului. Apoi, în mandatul 2016-2020, am fost 4 ani membră a Comisiei de Cultură și Culte a Consiliului General. 

O primă acțiune a fost votarea Strategiei Culturale a Municipiului București, document care trebuie acum refăcut și actualizat. Pe parcursul acestui mandat, m-am luptat constant pentru suplimentarea bugetului pentru Cultură. De exemplu, la proiectul de buget din 2021, împreună cu Manuela Mureșan, președinta Comisiei de Cultură, am depus amendamente pentru suplimentarea bugetului ARCUB cu 5 milioane de lei pentru call-ul de proiecte pe OG 51/1998, suplimentarea bugetului Muzeului Municipiului București și al Muzeului Național al Literaturii Române și alocarea de urgență a fondurilor necesare pentru reparații la Teatrul Bulandra. Desigur, nu sunt singurele acțiuni pe care le-am întreprins, ci, de fiecare dată, m-am zbătut ca instituțiile de cultură și viață culturală a Bucureștiului să fie reprezentate corect în Consiliu.

9. Ce buget veți aloca pentru cultură și cum veți justifica această investiție pentru contribuabili? Aveți un procent ideal din bugetul PMB sau un model inspirat din alt oraș european?

În mod ideal, Bucureștiul ar trebui să aloce 3% din bugetul PMB pentru cultură, pentru a ne alinia la alte capitale europene care au reușit să aducă un aport economic și social prin investițiile din cultură. Mă gândesc aici la Viena și la Berlin, de exemplu. Este important ca primăria să înțeleagă că Bucureștiul este un oraș viu, cu o cultură impresionantă, care s-a dezvoltat, culmea, în ciuda administrațiilor de până acum. Pentru mine, cultura este un mecanism extraordinar de a crește PIB-ul Bucureștiului, prin turism și locuri de muncă. Investiția în cultură este de fapt o investiție într-un viitor mai stabil pentru toată lumea. Cultura nu este doar consumatoare de resurse, ci poate fi o sursă reală de venit pentru oraș.

Pentru a transforma Bucureștiul într-un actor cultural important trebuie să fim inteligenți în reutilizarea infrastructurii deja existente, astfel încât să putem genera activitate culturală. Sunt multe exemple de care ne putem lega. Îmi place foarte mult ce au reușit polonezii în Wrocław, unde au transformat un fost depou de tramvaie într-un centru cultural care găzduiește festivaluri, expoziții și ateliere; Czasoprzestrzeń se numește, iar pentru mine este un exemplu de bune practici.

Avem și noi foste hale industriale sau chiar clădiri finalizate pe care le putem folosi pentru activități culturale. Îmi vin în minte fosta uzină electrică Filaret, care are statut de monument istoric și care se poate transforma relativ ușor într-un muzeu sau chiar într-un centru cultural pe modelul celui din Czasoprzestrzeń. Mai sunt și alte exemple.

Ce este esențial, în timp, este să avem o strategie metropolitană bine pusă la punct în domeniul culturii. Strategia o vom pune la punct în primul meu mandat și o vom scrie împreună cu actorii din cultură și societatea civilă. Pe baza acesteia, vom începe să atragem finanțări europene pentru proiecte punctuale și vom începe ușor, dar sigur, să dăm culturii din București exact ceea ce are nevoie: o primărie care acționează ca un partener activ și nu o instituție opacă.

Sper ca „Străzi deschise” și spațiile dedicate artiștilor să ajungă în toate cartierele Bucureștiului. Ideal, fiecare cartier ar dispune de un centru cultural dedicat, unde să se organizeze frecvent diferite evenimente (cinematografele și bibliotecile de cartier au un rol aici). Trebuie să ne asigurăm că spațiile identificate pot suporta modificări astfel încât să deservească și persoanele cu dizabilități. De asemenea, prin colaborare cu creativii și cu ONG-urile din domeniul cultural, vom înființa un program de educare culturală a publicului, care să se desfășoare în afara centrului, în cartiere: cursuri de artă pentru toate categoriile de vârstă, prelegeri, ateliere, etc. 

Din punct de vedere al costurilor biletelor, subvențiile pentru elevi, studenți, pensionari și alte categorii vor fi păstrate în continuare în instituțiile de cultură din subordinea PMB.  

Aici aș vrea să mai adaug un lucru: când vorbim despre echitate culturală, trebuie să ne gândim și la bunăstarea lucrătorilor culturali. Dacă cei care lucrează în cultură duc o viață pauperă, nu-și pot permite o locuință decentă, nu au acces la servicii de calitate și nu au oportunități, aceste neajunsuri și griji se vor reflecta în actul muncii lor. Nu putem vorbi despre un București-hub cultural regional fără să ne gândim la nevoile de bază ale lucrătorilor culturali și ale celorlalți cetățeni.