Reeditat recent, volumul La noi, când vine iarna al lui Mircea Diaconu este departe de a fi o carte pentru copii, aşa cum a fost încadrată la prima ei apariţie în 1980. În fond, microromanul e o bijuterie narativă – în cel mai strict sens calofil – care amestecă registrul jovial şi feeric al confesiunii copilăreşti cu cel grav şi dramatic. Din ideea de a scrie „cartea copilăriei universale“ plasând-o în epoca „obsedantului deceniu“ derivă toate contradicţiile unei poveşti fermecătoare despre disidenţa involuntară prin copilări(r)e. O carte care depăşeşte în profunzime, ba chiar în delicateţea scriiturii, cam toate romanele livreşti semnate în ultimii ani de Matei & Filip Florian.
Mircea Diaconu, La noi, când vine iarna, Editura Polirom, Iaşi, 2013, 176 p.