Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Dimitrie Știubei, un pictor de… marcă

Dimitrie Știubei, un pictor de… marcă

Un material de Cristina Popescu:

Pictor român, menționat în studiile de artă îndeosebi ca realizator de peisaje marine, Dimitrie Știubei a fost navigator de profesie și a făcut parte din generația comandorilor români formată la începuturile constituirii armatei marine.
S-a născut la Bacău la 30 august 1901. Cursurile primare le-a urmat la Iași, începând din anul 1907, devenind mai apoi, din 1911, elev al Liceului național din Capitala Moldovei. La vârsta de 15 ani se remarcă printr-o mică expoziție personală, într-un cadru restrâns, cu o serie de acuarele cu tematică marină, imortalizând momente ale unei excursii cu vaporul Împăratul Traian la Constantinopol. Deși îndrumat de tatăl său să aleagă arhitectura, Dimitrie se înscrie la Școala de Artilerie, Geniu și Marină din București pe care o absolvă în anul 1921, făcând parte din prima promoție.
În domeniul artistic, Știubei a lucrat în atelierul lui Jean Alexandru Steriadi, de la care și-a însușit tehnica picturii. Remarcat pentru talentul său, Dimitrie Știubei a obținut o aprobare de la Ministerul de Război și Regența României (1929) pentru a efectua un concediu de studii în străinătate. A ajuns la München, unde a studiat pictura cu Ernst Liebermann și Peter Trumm. Școala germană punea accentul pe studiul după model și pe aprofundarea cunoștințelor de anatomie, ceea ce și-a pus amprenta pe tehnica lui Dimitrie Știubei, prin portretele de factură realistă.
De menționat că înaintea plecării la München, ca locotenent în Marina română, a avut ocazia să ajungă în anturajul principilor și a Reginei Maria, ajutat de Principesa Elena. După ce a fost repartizat ca membru al echipajului canonierei „Lt. Remus Lepri”, cunoscut fiind talentul său pentru pictură, i s-au comandat câteva tablouri de către Școala Navală din Constanța. Perioada petrecută pe canonieră a fost deosebit de rodnică. Aici și-a însușit pe deplin deprinderile tehnicii redării valurilor și culorilor mării.
A părăsit marina în anul 1932, când, avansat la gradul de căpitan, a fost numit aghiotant regal în Casa militară a Curții Regale a României, intrând în grațiile Regelui Carol al II-lea pentru care a realizat câteva portrete și alte lucrări comandate. După încheierea domniei Regelui Carol al II-lea a fost trecut în rezervă și, ulterior, reprimit în armată, ca șef al Biroului Pictori, pe lângă Marele Stat Major al Armatei în anul 1944. Mai apoi, timp de un an (1945-1946), a fost numit directorul Muzeului Militar din București.
Considerat unul dintre „cei mai delicați portretiști ai mării”, Dimitrie Știubei se regăsește la fel de original și creativ în rândul ilustratorilor de carte, al machetatorilor de mărci poștale, creator de afișe și calendare și decorator de interioare de nave. Activitatea lui în România are ca principale repere: prima expoziție personală de la Sala Dalles (1926), Salonul Oficial din București (1931) și patru participări la Salonul de Toamnă (grafică), între 1933 și 1943. În 1937, cu ocazia expoziției Internaționale de la Paris, pictorul român a fost decorat cu Legiunea de onoare în grad de cavaler.
Din 1948 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici, și tot în acel an a expus lucrări la Salonul Oficial din Helsinki. A fost prezent în mai multe rânduri, în perioada 1968-1981, la expoziții din Elveția. De remarcat că în 1970, cu ocazia participării la expoziția de la Galeria „Duncan” din New York, „Herald Tribune” l-a catalogat ca fiind „ultimul și cel mai mare pictor marin din epoca noastră” („The last and greatest painter of the sea of our epoch”). Dimitrie Știubei a părăsit România în anul 1976, emigrând în Germania, la Mettmann, unde a locuit până la sfârșitul vieții (17 februarie 1986).
Picturile lui Dimitrie Știubei aflate la Muzeul Marinei din Constanța pun în evidență momente istorice ale flotei domnitorilor români, scene ale unor bătălii navale, aspecte portuare etc. Alături de picturile marine, îl regăsim ca autor al unor lucrări de artă monumentală la Banca Națională a României, Gara Mogoșoaia, Gara de Nord, Gara Regală din Sinaia. La comanda lui Carol al II-lea, din a cărui dispoziție, în anul 1935, începe refacerea Palatului Regal, lui Știubei i se solicită realizarea unor compoziții picturale destinate amenajării Palatului.
Ca ilustrator de carte, îi regăsim creațiile grafice la „Toate pânzele sus!” (Radu Tudoran), „Epopeea navelor” (Alexandru Retinsky), „Glasul apelor și Escale”, sonete (Ion Gr. Periețeanu).
Un domeniu special al creației lui Dimitrie Știubei a fost cel al machetelor destinate realizării mărcilor poștale. Regele Carol al II-lea, un mare filatelist, l-a avut în preajma sa, ca pictor preferat. A realizat astfel în anul 1931 primele sale machete pentru Semicentenarul Marinei Militare (patru mărci poștale care prezintă imagini ale navelor de instruire, de patrulare și de luptă). Urmează alte patru seturi de machete pentru emisiuni filatelice apărute între 1935 și 1938.
Se remarcă în mod deosebit machetele realizate pentru emisiunile Straja Țării, în care sunt prezentate portrete ale domnitorilor de seamă și ale regilor României, între care sunt incluse și două portrete feminine, al Mariei de Mangop și al Reginei Elisabeta.
Într-o multitudine de tematici marine, sportive, istorice, evenimente politice, Dimitrie Știubei realizează două premiere în machetarea mărcilor poștale. Mai întâi, în 1936, emisiunea Prima Expoziție Marinărească, la care prima marcă poștală a seriei reproduce Submarinul Delfinul, se înscrie ca fiind o marcă poștală care prezintă în premieră mondială un submarin.
O a doua realizare de excepție datează din 1950, când pictorul concepe machetele emisiunii Centenarul nașterii lui Mihai Eminescu, care ilustrează, alături de portretul poetului, și 4 poezii cunoscute: „Scrisoarea a III-a”, „Împărat și proletar”, „Înger și demon”, „Viața.”
Dacă pentru „Scrisoarea a III-a” și „Împărat și proletar”, imaginea este mai ușor de descifrat: întâlnirea lui Mircea cu Baiazid și, respectiv, prezența steagului roșu proletar alături de o mulțime revoltată – pentru Înger și demon și Viața se cuvine să adăugăm câteva versuri (lămuritoare) din poeziile eminesciene:
„El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară
În stindardul roş şi fruntea-i aspră-adâncă, încreţită,
Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită,
Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară.”
(Înger și demon)
„Colo, lângă lampă, într-un mic ietac,
Vezi o fată care pune aţă-n ac;
Cum mereu lucrează… ş-abia pâine goală,
Frig şi insomnie, lacrimi şi boală.
Tot ce-n astă lume mai poate pricepe
E că de-ncetează lucrul… foamea-ncepe.”
(Viața)
În fundalul imaginii palatele și trăsura cu personaje opulente contrastează puternic cu starea nenorocită a tinerei.
În perioada regimului comunist, Dimitrie Știubei semnează machetele pentru 14 emisiuni de mărci poștale, dintre care patru au subiecte din domeniul maritim. La acestea se adaugă imagini pentru cărți poștale cu nave istorice, nave de pasageri, nave de instruire, nave militare și pictură marină cu nave.
Ca o încununare a muncii pictorului Dimitrie Știubei în domeniul machetării mărcilor poștale românești, expoziția filatelică „București 1958” i-a oferit Diploma de Merit pentru studiile și schițele de mărci prezentate în expoziție, iar în anul 1969 la Expoziția Filatelică Internațională de la Paris, Societatea „Arte-Science-Lettre” i-a acordat medalia de aur pentru toate machetele pe care le-a realizat.

Material realizat de Romfilatelia în cadrul proiectului „Celebrăm 65 de ani de prezență a României în UNESCO”.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.