Elena Calistru: „Tot ce ține de cultura generală, de educația clasică, este foarte important în această discuție.”

Apare ceea ce numim în general predispoziție cognitivă, însemnând că încercăm să distribuim informații care ne confirmă ceva ce noi deja credeam și care sunt în acord cu niște convingeri, cu niște simpatii pe care noi le avem.

|Interviu realizat de Cosmina Gherghe|

Care este profilul distribuitorilor de fake news în România?

Depinde foarte mult și de ce informație falsă vorbim. Îi avem pe cei care distribuie informații false de tipul conspirațiilor. Acum, în timpul pandemiei, cred că îi putem vedea mai mult ca niciodată. Acolo vorbim în mod evident de un profil, în mod uimitor, care nu este neapărat orientat doar către o vârstă înaintată. Acesta este un clișeu pe care noi îl auzim adesea. Cele mai vulnerabile două categorii din zona aceasta sunt, într-adevăr, cei mai în vârstă, care folosesc pentru prima dată internetul și care sunt cumva obișnuiți să creadă pentru că ai cuvântul scris, dar și tinerii care se află la începuturi pe rețelele de socializare sau pe internet și încă nu au format aparatul critic pentru a distinge între o informație falsă și una adevărată. Apoi când vine vorba despre informații false din zona aceasta puse de decidenți, acolo vorbim și despre un alt fel de categorie. În mod evident apare ceea ce numim în general predispoziție cognitivă, în literatura de specialitate, însemnând că încercăm să dăm, să distribuim informații care ne confirmă ceva ce noi deja credeam și care sunt în acord cu niște convingeri, cu niște simpatii pe care noi le avem. Și acolo aș putea spune că deja nu mai este un profil atât de bine delimitat.

Au ei un public țintă? Sau victima poate fi oricine?

Cred că victima poate fi oricine. Noi, de exemplu, când facem training-uri în zona aceasta arătăm cum, inclusiv cei care ne considerăm educați, atenți, pot cădea în această capcană. Un exemplu pe care îl dau foarte des este acela legat de vârsta unui câine. Majoritatea dintre noi credem că un an al unui câine înseamnă în ani omenești șapte ani. Acesta este o informație falsă care pur și simplu a circulat din vorbă în vorbă. Știința ne spune că nu este chiar așa. Din nou, poate părea un exemplu minor, însă este unul important și interesant. Ne arată cum avem nevoie noi toți de confirmări și cum, de foarte multe ori, preluăm informații foarte repede, pe nemestecate. Ele par foarte verosimile. Dar, din nou, victime putem cădea mulți dintre noi și în momente în care nu ne așteptăm. Mai contează și starea în care ne aflăm sau contextul. Există acest recurs la autoritate care ne poate face vulnerabili la o informație. Este mult mai ușor să aflăm, să credem lucruri care vin de la oameni pe care îi admirăm, de la experți, sau pur și simplu se poate întâmpla în momente în care suntem foarte supărați și avem nevoie de un miracol, de un tratament minune și așa mai departe.

O știre falsă urmează o structură anume? Este ea construită după un template?

Sunt mai multe rețete, aș putea spune, în privința aceasta. Există mai multe studii, inclusiv o împărțire interesantă făcută de Consiliul Europei și diverse alte clasificări care fac distincția între diverse tipuri de ceea ce numim noi „știri false”. Acolo, în aceeași categorie pot intra, spre exemplu, manipulări rău intenționate, care prezintă doar o parte de adevăr. Vorbim despre fals prin omisiune. Există altele în care partea falsă este construită fie prin scoaterea din context, fie prin, uneori, modificare audio, video – celebrele deepfakes. Aș putea zice că, pentru a trage o concluzie, vorbim despre mai multe rețete și mai multe subcategorii. Dar care, în general, se duc înspre aceeași zonă și anume manipularea conținutului astfel încât, cu intenție, să distorsioneze imaginea și percepția pe care cititorul sau privitorul o are despre respectiva informație. Și acest lucru este foarte important, adică partea aceasta de intenție este foarte importantă în a defini o știre falsă. Și noi putem să spunem din greșeală niște informații false, cu toate acestea ele nu sunt știri false. Pentru că intenția nu a fost de a dezinforma.

Considerați că educația civică ar fi o soluție pentru a ne apăra de știrile false? Dacă da, cum ar putea fi ea implementată?

Educația civică, chiar și educația de mai multe feluri, educație media, metode de a avea o gândire critică. În opinia mea, nu sunt suficiente. Sunt foarte importante, dar nu suficiente. Degeaba echipezi un tânăr cu instrumentele pentru a se uita cu atenție la care sunt legile importante, care sunt informațiile importante, să-și pună întrebările „cine?”, „ce?”, „de ce?”. Degeaba îl învăț eu cum anume să descoască și să deconstruiască un argument ca să vadă dacă este adevărat sau fals, dacă respectivul tânăr nu are, de exemplu, un bagaj de cunoștințe din domeniul istoric, nu am referențiarul pe care să-l aduc la masă. De asemenea, degeaba explic eu unui tânăr și fac cu el educație pentru a identifica dezinformările legate de vaccinuri dacă acel tânăr nu are niște elemente minimale de educație științifică. Tot ce ține de cultura generală, de educația clasică, este foarte important în această discuție. Altfel, construiești ceva pe nisipuri mișcătoare. Însă, revenind la întrebarea referitoare la educația civică, ea este un pilon important pentru că e, în general, educația pentru cetățean, cumva ea ar trebui să înglobeze inclusiv bucata aceea de educație media clasică și cea digitală. Ar trebui să includă și educația juridică și multe alte activități, aptitudini și cunoștințe pe care un tânăr le-ar putea folosi pentru a naviga în lumea în care se trezește. O mare problemă pe care o avem în România este aceea că la noi educația civică se face doar în gimnaziu. Nu mai discutăm despre calitatea ei în școli. În schimb, nu avem un modul de educație civică, în condițiile în care tinerii ar avea nevoie de astfel de informații. De exemplu, la 18 ani, când vor vota pentru prima oară sau când își vor căuta poate primul job. Poate vor ajunge să fie expuși unui șir de informații pentru a face o alegere. Faptul că educația civică lipsește, în opinia mea, este o mare problemă și cred că tot mai multe eforturi în direcția asta ar trebui făcute la nivel instituțional, cât și extrașcolar.

Ce este fact-checking-ul? În ce constă procesul concret de verificare a informațiilor?

Fact-checking-ul ca instrument este folosit de multă vreme de către jurnaliști. Presupune în mod evident verificarea informațiilor pe care le amplasează într-un articol sau o investigație. Aici intră și celebra tehnică a celor minim trei surse și așa mai departe. Dar, în ultimii ani, fact-checking-ul a născut o nouă specie care e undeva la intersecția între jurnalism și watchdog – așa numitul fact-checking politic. Printre primii inițiatori sau printre primele platforme din zona aceasta au fost cei de la PolitiFact, din Statele Unite. Washington Post are o divizie specială pentru asta, care constă într-un Pinocchio sau mai mulți pe care-i primesc politicieni în funcție de adevărurile sau neadevărurile pe care le spun. De atunci platformele s-au înmulțit. Practic, vorbim despre folosirea instrumentelor din jurnalism, dar și din zona aceasta de monitorizare, uneori chiar academică, verificarea de date, de informații complexe, pentru a diseca o declarație a unui politician. De principiu, fact-checking-ul politic nu se uită doar la politicieni dintr-un motiv foarte simplu. Vă spuneam că este undeva la intersecția între watchdog și jurnalism. Ei bine, acolo încearcă de fapt să expună și să tragă la răspundere respectivul decident în fața cetățeanului, care îl poate vota sau nu a doua oară, care poate sau nu să fie mulțumit de o activitate de interes public. În ultimii ani fact-checking-ul s-a mai extins, de exemplu, la partea aceasta de verificare a diverselor teorii ale conspirației care apar pe Internet sau verificarea acurateții informațiilor pe care chiar media le prezintă. Noi, factual.ro, ca și alte platforme, de pe la începuturi ne orientăm în general pe partea asta de fact-checking politic.

Care sunt inițiativele ONG-urilor cu privire la combaterea fenomenului?

Să știți că sunt nenumărate inițiative din zona asta. Mi se pare că se mișcă destul de bine pe partea aceasta. De exemplu, Centrul Pentru Jurnalism Independent are un proiect pilot în 100 de școli în parteneriat cu Ministerul Educației pentru a forma profesori în zona aceasta de educație media. De asemenea, în zona de educație juridică există nenumărate inițiative, fie cea de la EDUIURIS, a judecătorului Cristi Danileț, fie cei de la Forumul Judecătorilor care au început să facă filme și animații pe zona aceasta. Există în zona de educație, să spunem, mai pentru gândire critică inițiative absolut fantastice care deja au un istoric foarte bine împământat. Mă refer la cele din zona de dezbateri și ce face ARDOR, Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică. Ei fac competiții de dezbateri și lucrează în foarte multe școli din România, construite fix pe zona aceasta de argumentație, de gândire logică, de interacțiune și implicare civică până la urmă.

Cum a luat naștere proiectul factual.ro și cum luptă acesta pentru o informare corectă?

Factual.ro a fost lansat în 2014, cu multă vreme înainte să devină foarte popular acest concept de fact-checking. E un produs pe care noi îl numim într-o oarecare măsură protecția consumatorului de politică. Și, cumva, de la acest gând a pornit – că pentru a responsabiliza decidenții și pentru a curăța puțin spațiul public este nevoie de genul acesta de fact-checking, care să se uite la declarațiile politicienilor. Pentru că aveam resurse limitate la momentul respectiv, am spus okay, putem să monitorizăm o parte din decidenți, de obicei cei cu funcțiile cele mai înalte la momentul respectiv. Una este să-i spun eu unui cetățean: du-te și ia-ți un împrumut de la bancă și cumpără-ți o casă pentru că eu cred că va crește economia. Poate mă crede, poate nu mă crede. Și cu totul asta este să audă același tip de informație, de exemplu, din partea unui Ministru de Finanțe. Evident că dacă acea informație este falsă și este spusă din partea autorității și poate mai este și distribuită prin media, are un potențial impact absolut uriaș. Mulți oameni se vor duce să-și ia un credit să-și cumpere case și poate anul următor vine recensiunea. Lucrurile acestea sunt din punctul nostru de vedere prioritare. Ne uităm la ce spune decidentul politic și să încercăm, pe zona aceea, să verificăm informația. Cam asta ne propunem. Să fim ceea ce este protecția consumatorului de produse normale pentru consumatorul de politică, fie el ca simplu privitor, fie ca votant.

Aveți multe proiecte de combatere a apatiei civice. Dat fiind faptul că spiritul critic se educă încă din copilărie, vă gândiți la un proiect dedicat elevilor?

Noi lucrăm destul de multișor și în zona de școli. Chiar avem o platformă, educatiecivica.ro, unde avem un toolkit pentru zona aceasta de implicare civică. Însă, într-adevăr, merge mai degrabă de la gimnaziu în sus. Am făcut varianta Constituției pentru tineri și s-a bucurat de un succes destul de mare. Însă vă mărturisesc că proiectele din zona aceasta pentru copii sunt foarte complicate. Acolo îmi este teamă că doar un ONG nu poate să ajungă cum ar trebui la acești tineri. Efortul trebuie să fie cumva unul conjugat în care să avem partea aceasta de pedagogie. Am lucrat cu profesori de civică pentru a dezvolta toolkit-ul pentru gimnaziu și liceu. Însă este mult mai complex și, să zicem, important să luăm elementele acestea în calcul pentru o vârstă atât de fragedă în care contează mult și felul în care livrezi informația și felul în care o pui într-un context mai larg. Așadar, noi încercăm să scădem vârsta gradual și să nu ne aruncăm mai mult decât putem duce momentan.

Cum se pot implica cei care doresc acest lucru în proiectele Funky Cizitens?

În principiu, să ne scrie un email. Depinde de vârstă, de disponibilitate și de moment. Din păcate, perioada aceasta ne-a forțat să ne regândim activitățile pentru online. Noi am avut și avem în continuare stagii de practică, intern­ship-uri, dar și acțiuni de voluntariat și de implicare punctuală în anumite proiecte. Cred că varianta cea mai simplă este să ne contacteze, desigur.

Elena Calistru este fondator și președinte al Funky Citizens, organizație non-guvernamentală din Romania.
Funky Citizens își dorește să construiască instrumente de implicare civică educaționale și care invită la acțiune,
încurajând cetățenii să se implice în inițiative de responsabilizare a guvernării.

Lasă un răspuns