Arte vizuale. Sezonul musonic în paradis

Printre petece de soare şi nori ameninţători a ploaie, reguli de prevenire a îmbolnăvirii cu virusul COVID-19, se strecoară schimbări climatice, sociale, care ne fac să ne percepem ciudat în noua lume apărută. Aveam de-a face cu multe variaţii ce se transformă în schimbări. Sub semnul diversităţii se detaliază şi discursul artistic din „from somewhere other than myself”, expoziția Aurorei Király în spaţiul de pe strada Popa Soare, Anca Poteraşu Gallery, permiţând interpretarea unor semnale discrete, însă persistente, ale lumii dezlănţuite din afară.
Omul este în mijlocul tuturor lucrurilor, dar şi a unui context mai dificil de receptat şi de redefinit pentru a fi asimilat în universul personal. Mai presus de recodarea mediului ambiant în unităţi pe care le putem suporta sau pe care le putem tolera, intervine o tuşă de gingăşie, de suav, proprie unei priviri noncritice, binevoitoare, a experienţelor create şi redefinite în diverse medii de expunere.
Acum mai bine de 15 ani, Liana Tugearu identifica necesitatea pentru noul limbaj coregrafic de la noi (n.a. – nou pentru România şi nou la acea vreme) de a se contura un aparat critic, un cadru teoretic care să îmbrace şi să abstractizeze propunerile artistice. Şi noile media, alături de cele tradiţionale, revizitate în limbaj modern, cer o regândire a discursului pe care îl înfăţişează publicului şi specialiştilor.
Este evident că noul univers pune în dificultate actanţii, aceştia se îmbracă în fiece moment cu o mantie expresivă, secondată de o formă materială şi de o gestualitate pe care să le conecteze cu lumea, cu o lume aşa cum nu s-a mai trăit până acum. Se cheamă în literatura de specialitate inteligenţă emoţională, iar aievea în trăire se conturează ca acceptarea unui lung val de experienţe drept un dat al prezenţei noastre, oameni, faună, floră şi orizontul larg al viitorului.
Într-un spaţiu potrivit discursului artistic se creează un bol, un melting pot ce se prezintă ca un ţesut de bumbac ocrotitor, pufos, gata să atenueze tăişuri, colţuri metalice (chiar zimţi pregătiţi să rănească) şi orice alte lucruri aduse de vizitator în galerie, odată cu gândurile prin care s-au disecat ziua înainte de a pătrunde în microcosmosul „somewhere other than myself”. Invitaţia este de a te scufunda într-o altă dimensiune, fie şi numai pentru câteva zeci de minute. A fi complicat prin simplitate: una dintre provocările artistului contemporan într-un mediu ce oferă tentaţii spre complexitate şi rococo.
La prima vedere, fluenţa nuanţelor şi căldura liniilor sunt déjà données: este doar o aparenţă. Materialele umanizează şi potenţează, iar în fiecare creaţie este prezentă şi umbra ei, ca o oglindire a luminii. Este senină şi radioasă invitaţia ce se formulează cu mâinile întinse ale personajelor, în caseta, cadrul, instalaţia ce le găzduiesc, într-o alternanţă lumină-întuneric, în fapt, întunericul permite privitorului să recunoască lumina, este un tip de non-lumină, nimic înfricoşător şi nicidecum pesimist în perechea Ying-Yang, în ecuaţia grijă tandră-(pe)trecere. Trecerea este parte a liniiilor calde despre care vorbeam, dar şi ea este binară, 0+1+0+1, un întreg într-o pantă lină spre următorul context, spre următoarea re-codare. Este un îndemn la frumuseţe şi lumină, parcurgând, ca orice rută, un mediu mai mult sau mai puţin prietenos. Un gram de suav într-o lume înnegrită de praf, incendii şi realism-pesimism, însă ce diferenţă aduce acest dram într-un ocean de melancolie.

Aurora Király, Walking, Breathing, 2021, textile fibre, 186 x 76 cm

Expoziția „from somewhere other than myself” este un proiect finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA

 

 

Lasă un răspuns