Unitate transatlantică față de China

Să fim realiști: nu există consens cu privire la viitorul relațiilor între China și Occident. Cu toate acestea, este clar că acest lucru se schimbă. Până acum, multă lume a considerat Beijing-ul doar un „carnet de cecuri” care investește în Europa și în Statele Unite, dar și un spațiu care oferă oportunitățile unei piețe de desfacere de peste un miliard de clienți chinezi.

Această perspectivă devine rapid una minoritară. Chiar și cei nerăbdători să continue să se angajeze în relația cu R. P. Chineză sunt nevoiți să recunoască caracterul destabilizator al ascensiunii chineze. Dacă nu va exista nicio reacție, influența Beijingului va amenința libertatea, prosperitate și securitatea comunității transatlantice. Doar împreună SUA, Canada și partenerii europeni pot asigura un viitor stabil care să permită națiunilor libere să prospere.
Trecutul nu este un prolog
Nu este realist să presupunem că vom avea de a face cu un nou Război Rece, în care planeta va fi divizată în tabere adverse. Trăim într-o lume globalizată și interconectată, o lume în care regulile contează și în care accesul liber la spațiile și bunurile comune este nerestricționat. Acest lucru înseamnă că viitorul va fi complicat. Vom continua, cu toții, să facem afaceri cu China. Prezența Chinei va fi globală. SUA nu se va retrage și nu se va dezangaja din nici o parte a lumii.
Deși nu vom trăi niciodată într-o lume în care China este izolată, un Occident unitar nu poate fi neutru în abordarea sa asupra chestiunilor globale și asupra rolului Chinei. Fiecare membru al comunității transatlantice crede în suveranitatea populară, drepturile omului, libera inițiativă și păstrarea unei planete sănătoase. Partidul Comunist Chinez nu crede în niciunul din lucrurile acestea. Dacă nu ne raliem și nu apărăm aceste valori, vom pierde lumea pe care o iubim.
În Europa și în SUA conștientizăm din ce în ce mai mult că a interacționa cu China așa cum obișnuiam este o întreprindere riscantă. Însă asta ridică întrebarea: ce vom face?

Cum întâmpinăm provocarea Chinei
În parte, problema Chinei a fost adusă în prim plan din cauza comportamentului revoltător al Partidului Comunist Chinez în răspunsul față de epidemia COVID-19. Nu există dubii că guvernul chinez a permis oamenilor să călătorească în străinătate, știind că aveau un potențial ridicat de contagiune. Mai mult, China a întârziat raportarea cazurilor de COVID-19 potrivit reglementărilor internaționale de sănătate și nu a furnizat altor țări eșantioane vii ale virusului pentru cercetare și dezvoltare de vaccinuri. Conduita regimului nu este o excepție. Lipsa de transparență, încălcarea flagrantă a normelor internaționale și acțiunile de intimidare reflectă o istorie îndelungată de practici comerciale și de creditare exploatatoare, furt de proprietate intelectuală, ingerință în organizațiile internaționale, criminalitate cibernetică, diseminare de informații false și alte activități destabilizatoare.
Pandemia globală a demonstrat consecințele catastrofice ale inacțiunii față de acțiunile destabilizatoare ale Chinei. Așa cum avem nevoie de un vaccin pentru COVID-19, tot așa avem nevoie de profilaxie pentru a face față unui Partid Comunist Chinez agresiv și necooperant. Iată mai jos câteva dintre componentele politice necesare pentru a proteja Occidentul.
NATO. Alianța trebuie să abordeze serios amenințarea chineză. Acțiunile și puterea Chinei ar putea eroda semnificativ capacitatea de apărare a NATO. De la telecomunicații la sistemele de control industriale, de la spațiul extra-atmosferic și spațiul cibernetic la poduri, căi ferate și porturi, China are deja o prezență masivă în comunitatea transatlantică. NATO are nevoie de toată această infrastructură pentru a descuraja orice potențial conflict și a-și asigura propria apărare. Cu toate acestea, dacă R. P. Chineză poate întrerupe sisteme vitale sau dacă are capacitatea de a desfășura activități perturbatoare sau de blocare, capacitatea de autoapărare a NATO va fi serios compromisă. În raport cu China, misiunea primară a NATO trebuie să fie prevenirea situației în care Beijingul ar dispune de capacitatea de a periclita apărarea ariei de responsabilitate a Alianței.
NATO trebuie să continue să demonstreze capacitatea de autoapărare împotriva amenințărilor externe. SUA este o putere globală cu interese și responsabilități globale. În plus față de participarea la protejarea comunității transatlantice, SUA trebuie să facă față Chinei în zona indo-pacifică și să asigure un Orient Mijlociu stabil. Pentru ca SUA să poată executa toate aceste sarcini eficient, NATO trebuie să își îndeplinească propria datorie, în special gestionarea amenințărilor externe majore la adresa securității europene.
Prioritatea principală a NATO trebuie să fie contracararea activităților destabilizatoare ale lui Vladimir Putin. Liderul rus dorește spargerea alianței transatlantice și scoaterea SUA din Europa. Apoi, într-o Europă fragmentată, Putin poate face ce dorește. Singurul lucru care îl împiedică acum este solidaritatea Alianței Nord-Atlantice.
O altă amenințare majoră este reprezentată de problemele Orientului Mijlociu care se pot revărsa și destabiliza Europa. Această amenințare se poate materializa în forma unui Iran instabil, a unei campanii teroriste islamiste devastatoare sau a haosului generat de conflictele din Siria și Libia. Pentru a gestiona aceste scenarii foarte realiste, NATO trebuie să dispună de capacitatea de a monitoriza și a acționa pe flancul său sudic.
Pe scurt, o Alianță Nord-Atlantică puternică va permite SUA să se concentreze în mai mare măsură pe răspunsul la provocarea globală a Chinei.
UE. În gestionarea amenințării destabilizatoare a Chinei la adresa Europei, Uniunea Europeană (UE) este celălalt partener indispensabil al Americii. Liderii europeni au constatat în trecut modul în care China a uzat de relațiile sale individuale cu țări europene pentru a dezbina și cuceri, a manipula o țară contra alteia și a submina solidaritatea europeană pentru a acționa în propriul interes. Mai mult, UE deține multe dintre competențele necesare pentru a limita conduita exploatatoare a Chinei în special în domeniile comerțului, finanțelor și investițiilor.
Cooperarea UE-SUA este vitală și în gestionarea provocărilor din Africa. Unele țări africane se confruntă cu multiple provocări, de la chestiuni legate de drepturile omului și absența libertății economice la terorism, probleme de mediu și sănătate publică, toate agravate de o guvernanță și de o siguranță publică deficitare. Incursiunile Chinei în Africa au condus doar la exacerbarea acestor probleme. China a favorizat corupția, a utilizat practici de creditare abuzive și a diseminat informații false.
UE, nu NATO, este cel mai potrivit partener pentru a aborda multe dintre aceste provocări.
Organizații internaționale. Eforturi comune ale SUA și Europei sunt esențiale pentru a genera transparență și responsabilitate în cadrul organizațiilor internaționale. De ani de zile Partidul Comunist Chinez încearcă în mod agresiv să plaseze în organizațiile internaționale oficiali și lideri obedienți față de regimul de la Beijing. Obiectivul acestora nu este de a servi interesul comun, ci de a submina eficacitatea acestor organizații, văzute ca obstacole la adresa acțiunilor agresive ale Chinei. Astfel de practici nu vor înceta până când celelalte statele nu se alătură SUA pentru a contracara această conduită abuzivă.
Redresarea economică SUA-Europa
SUA și Europa nu pot face față Chinei dacă economiile noastre nu sunt puternice și reziliente. Redresarea economică a comunității transatlantice este complementară. Avem nevoie de un Program de Redresare Economică SUA-Europa. Ar trebui să începem cu programe strategice „la cheie” de care să beneficieze ambele maluri ale Atlanticului. Un asemenea program nu ar fi de tip tradițional, ci s-ar sprijini pe investiții și parteneriat cu sectorul privat. Spre exemplu, SUA ar trebui să își dubleze imediat investițiile în Inițiativa celor Trei Mări. SUA ar trebui, totodată, să își extindă paleta de investiții pentru a include infrastructura digitală și fizică, precum și proiectele din domeniul energiei. SUA are trebui să extindă participarea în Programul Visa Waiver. SUA și Europa ar trebui să coopereze pentru a dezvolta alternative de piață liberă la dezvoltarea infrastructurii de telecomunicații 5G. Inițiativele de mai sus, dar și altele, ar putea facilita repornirea economiilor noastre și ar permite reîntoarcerea la muncă a mai multor oameni.
America și Europa au nevoie una de alta mai mult ca niciodată. Este timpul ca lideri de pe ambele maluri ale Atlanticului să investească în cel mai important parteneriat din lume. n

James Jay Carafano este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați experți americani în domeniile securității naționale și politicii externe. În prezent este vicepreședintele Fundații Heritage, coordonând întreaga echipă de experți în politică internațională și securitate. Dr. Carafano este profesor asociat al Universității Georgetown și al Universității Naționale de Apărare din SUA. A absolvit Academia Militară West Point, deține un master și un doctorat la Universitatea Georgetown, precum și un master în strategie la Colegiul Militar al Forțelor Terestre al SUA. De asemnea, este analist pentru postul TV Fox News. De-a lungul carierei sale a predat la numeroase instituții academice de prestigiu și a servit drept consultant de specialitate pentru numeroase instituții guvernamentale americane. A fost militar activ în cadrul Forțelor Terestre ale SUA, avansând până la gradul de locotenent-colonel. Este autorul a numeroase lucrări și articole de referință din domeniile apărării, securității naționale și politicii externe.

Lasă un răspuns