Științe sociale. Tensiuni intelectuale în semiperiferia românească

Câteva evenimente cultural-științifice recente au setat spațiul autohton în zona de geografie politică, științe sociale sau film.
Remus Crețan (Facultatea de Geografie, Universitatea din Timișoara) este un geograf umanist de cea mai bună calitate. Recent, în iunie 2020, împreună cu Duncan Light (Faculty of Management, Bournemouth University), a publicat în revista Eurasian Geography and Economics un articol despre Covid-19 în România: „COVID-19 in Romania: transnational labour, geopolitics, and the Roma ‘outsiders’”. În articol, disponibil online la https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/15387216.2020.1780929, autorii fac referire la trei aspecte principale vizavi de situația particulară din țara noastră: (i) Complicațiile generate de migrația transnațională a muncitorilor, mulți dintre aceștia întorcându-se în țară la începutul pandemiei. În opoziție cu durele măsuri aplicate populației, anumiți muncitori agricoli sezonieri au putut totuși părăsi țara pentru a lucra în țări din vestul occidental; (ii) Autorii subliniază că pandemia a tensionat relațiile dintre România și UE; (iii) În fine, strictele măsuri de carantină pentru populație au acutizat și mai mult tensiunile domestice, în special cele dintre autorități și marginalizata populație roma.
La editura IDEA (colecția Panopticon) a apărut volumul Manuelei Boatcă, „Laboratoare ale modernității. Europa de Est și America Latină în (co)relație”. Cităm din pagina de prezentare a volumului: „Lucrarea de față se bazează pe poziții conexe cu privire la studiul Europei de Est și Americii Latine ca regiuni interdependente – nu ca obiecte ale studiilor regionale (area studies), ce au drept obiectiv modernizarea după tipar occidental, și nici ca aglomerări de state naționale cu caracteristici culturale comune. Ambele regiuni au deținut poziții economice periferice în cadrul sistemului mondial modern în cea mai mare parte a istoriei lor și au trecut, integral sau parțial, la statutul de semiperiferie (care permite un anumit control economic și politic asupra altor părți ale sistemului) în diferite momente și din diferite motive. Aceste asemănări structurale în termeni politici și economici au determinat dezbateri foarte fructuoase și extrem de similare atât în contextul est-european, cât și în cel latinoamerican cu privire la dezvoltare, dependență și schimbări sociale, care nu sunt discutate aproape niciodată împreună, deși ar trebui să fie.” Studiile Manuelei Boatcă, profesoară de sociologie și directoare e Programului de Masterat în Studii Globale al Universității Albert-Ludwig, Freiburg, Germania, au apărut în reviste precum Journal of World-Systems Research, Cultural Studies, South Atlantic Quarterly, Political Power and Social Theory etc.
Last but not least, în cadrul Festivalului Filmului European (ediția 24), a fost proiectat filmul lui Radu Jude, „Stimați oameni de cultură”. De doar patru minute, filmul a reușit să producă valuri, să scandalizeze. „Patru minute care fac cât un raft de cărți împotriva rasismului”, așa s-a exprimat Liviu Antonesei pe propriul blog. Scurtmetrajul se joacă în jurul memei cu ciori, cu comentariul „super tare” aferent, distribuită de Vladimir Tismăneanu. Micul foc din bula lumii micro a intelighenției, cu tot soiul de acuze și retractări, stins la un moment dat, s-a re-încălzit odată cu filmul lui Jude. Acesta a fost acuzat că se poziționează împotriva intelectualilor, un manifest violent anti-elite etc. Totuși, filmul lui Jude nu are conotații anti-intelectuale, mai degrabă ne spune câte ceva despre opțiunile intelectualilor. Scurtmetrajul se deschide cu Hannah Arendt, aceasta fumând și vorbind lejer despre lumea elitelor intelectuale: „Niciodată! Nu o să mai am de-a face cu chestiuni intelectuale. Nu vreau să mai am de-a face cu intelectuali.” Destul de abrupt, nu? Autoarea „Originilor totalitarismului” se arată indignată de înregimentarea intelectualilor în slujba politicienilor, e și istoria noastră plină de adeziuni voluntare, nu?, și, da, nu pentru că aveau de întreținut o familie, ci, așa, de amorul ideilor politice. Sigur, scena de final, cu salutul fascist, a produs frisoane și iritare în lumea intelighenției noastre, politic înregimentată și ea în trecutul nostru recent. Cu referința Pasolini, „Uccellacci e uccellini”, ciori, marxism, homosexualitate, pe scurt sexo-marxism, focul a primit puțin gaz pentru întețire.

 

Lasă un răspuns