Singurătatea poetului

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea poetului Paul Celan și, totodată, 50 de ani de la dispariția acestuia. Celan este considerat drept unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană din secolul trecut și drept scriitorul care, după spusele lui George Steiner, „a creat cea mai profundă și cea mai înnoitoare lirică din literatura occidentală a timpului nostru”. El s-a născut la Cernăuți într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană. Pe lângă germană, Paul Celan avea să stăpânească la perfecție româna și franceza. După studii de medicină la Tours, în Franța, el revine în România înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Perioada petrecută la Cernăuți este marcată de deportarea părinților săi într-un lagăr de dincolo de Bug și de exterminarea lor în toamna anului 1942. Cât despre Celan, acesta își petrece anii 1942-1944 într-un lagăr de muncă de lângă Buzău. În primăvara anului 1945, Paul Celan (Paul Antschel, cum se numea în acea vreme) se refugiază la București, unde va locui până la sfârșitul anului 1947. În ciuda Holocaustului, Paul Celan crede cu încăpățânare în literatură și se hotărăște să-și dedice întreaga viață scrisului. Producția sa în limba română nu este bogată: este vorba despre șapte poeme în versuri, opt poeme în proză și câteva „jocuri”. Poemele românești în proză prezintă o importanță aparte, atât prin conotațiile autobiografice, cât și prin scriitura lor, asemănătoare celei suprarealiste. Tehnica lui Breton și a suprarealiștilor – suprarealiștii fuseseră bine-cunoscuți în București înainte de război, dar au fost redescoperiți în 1945 de grupul de scriitori din anturajul lui Paul Celan – a făcut ca Celan să-și poată ascunde viața tragică în joc.
Petre Solomon, prietenul din tinerețe al lui Paul Celan, e de părere că acesta, „jucând-se” cu cuvintele românești în maniera unui Urmuz sau a suprarealiștilor,  „și-a manifestat și în acest mod aptitudinile poetice”. Și tot Petre Solomon amintește, în cartea sa: „Paul Celan: Dimensiunea românească”, faptul că, în prima scrisoare pe care Celan i-o trimisese de la Viena, acesta îi vorbise cu nostalgie despre „cette belle saison des calembours,  care cine știe când va reveni, acum când nu mai jucăm Question – Réponse ”.  La ce se referă Paul Celan?  În perioada bucureșteană a acestuia, practica jocurilor de cuvinte era foarte răspândită. Prototipul acestor jocuri suprarealiste era faimosul „cadavre exquis”. În cercul prietenilor lui Celan, ne explică Petre Solomon, se practica o variantă a acestui joc, botezată „Ioachim”. Așezați în fața unei foi albe, participanții, printre care se aflau și Nina Cassian și Petre Solomon, înșirau cuvinte la întâmplare. Rețeta pentru jocurile în doi sau în mai mulți era ceva mai complicată, având însă la temelie principiul exprimării libere și spontane. „Momentul lecturii cu glas tare a textelor colective”, își amintește Petre Solomon, „era unul fast, așteptat cu nerăbdare de fiecare dintre participanți. După concentrarea intensă asupra foilor de hârtie, venea în sfârșit, destinderea – hohotele de râs însoțeau comunicarea rezultatelor acestei loterii verbale puse la îndemâna tuturor”.
Următoarele întrebări și răspunsuri poartă marca lui Paul Celan și aproape toate au fost scrise de mâna poetului. Ele au fost publicate ca anexă în cartea lui Petre Solomon din 1987, împreună cu celelate poezii românești ale lui Celan:
Ce este singurătatea poetului? Un număr de circ neanunțat în program; / Ce este o lacrimă? Un cântar în așteptarea greutăților; / Ce este beția? O filă albă între altele colorate; / Ce este uitarea? Un măr copt în care s-a înfipt o suliță; / Ce este întoarcerea? Aproape nimic, dar ar putea să fie un fulg de zăpadă; / Ce este ultima seară înainte de plecare? Plecarea de la o expoziție de porțelanuri vechi; / Ce este un an nou? O poveste de dragoste care se sfârșește; / Ce este tristețea? Un drum care se împotmolește înainte de a ajunge la liman; / Ce este un revelion? Un pahar de vin în care s-a turnat otravă; / Ce este femeia iubită? Trezirea tristă după o noapte fără constelații; / Ce este un duel? Un somn adânc într-o pădure de fragi putreziți; / Ce este bâlciul culorilor? Poezia nescrisă care ne va roade adânc viețile; / Ce este un tren pe care-l pierzi? O batistă care mai flutură încă…

Ultimele postari ale lui Dan Shafran (vezi toate)

Lasă un răspuns