Șansele culturii independente. Relevanța, coerența și mecanismul finanțărilor

Concursul de alergare la ghișeu cu dosarele cu șină pline de copii xerox rămâne și în 2020 paradigma culturală impusă de Ministerul Culturii, în timp ce întreaga societate face pași mari în digitalizare.
(Carmen Corbu)

 

Nicu Ilie – Cultura, domeniul cel mai puțin atins de valul europenizării

Cultura independentă ar putea juca rolul unui laborator de testare pentru asemenea strategii, dar primul pas este schimbarea perspectivei asupra ei. În acest moment, o mare parte a măsurilor dedicate sectorului cultural sunt concepute și implementate de decidenți și personal care n-o înțeleg, nu au avut experiențe similare, nu îi cunosc mecanismele, specificul și problematica, nu au interacționat cu publicul pe care acesta îl adresează și sunt complet indiferenți la rezultatele pe care sectorul independent le obține.

Carmen Corbu – Între „noi vă dăm” și abordarea „smart”. Sau de ce Ministerul Culturii nu e nici AFCN, nici MEEMA

O comparație cu AFCN – pe criteriul specificului activității – și cu, de exemplu, Ministerul Economiei și Mediului de Afaceri sau Ministerul Muncii – pe criteriul palierului instituțional – trimite Ministerul Culturii într-un hău al timpului și al viziunii manageriale.
Procedurile de mai sus și filosofia din spatele lor au sos ideile de finanțare, co-finanțare sau suport din paradigma umblatului cu căciula în mână pe la porțile instituțiilor statului. O păstrează, însă, Ministerul Culturii. Ca pe o paradigmă culturală națională a nostalgiei pentru trecut și pentru vechile relații de putere. În detrimentul abordărilor „smart”, a strategiilor specifice și a însăși rolului său de facilitator al evoluției mentalităților și comportamentelor sociale.

Adriana Moca: „Într-o țară cu cea mai mare rată a sărăciei relative persistente, nu poți să privatizezi arta, cultura și educația” – interviu realizat de redacția revistei Cultura

Statul ar trebui să-și asume un set de obiective pe termen scurt, mediu și lung, mai multe acțiuni, vizibile și constant comunicate. Nu reactiv, ci proactiv și responsabil. Firește că sănătatea și educația sunt prioritare și au nevoie urgentă de transfuzii financiare, know-how și profesioniști, așa cum s-a demonstrat în perioada acestei pandemii. Dar nu putem considera, totuși, cultura și arta domenii marginale, de care ne putem dispensa. Un efect al ignoranței și precarității noastre culturale e că alegem conducători incompetenți, generatori de confuzie, haos și totală dezarticulare în decizii.

Silvia Vrînceanu-Nichita: „În țara noastră este nevoie de un Minister al Alfabetizării” – interviu realizat de redacția revistei Cultura

Există multe proiecte și acțiuni ale ONG-urilor sprijinite de companii private, însă foarte multe merg pe partea socială. Multe companii mari vor să se asocieze cu proiecte de la care să împrumute imagine bună, ca să zic așa. În altă ordine de idei, am observat o reticență la alăturare atunci când spui lucrurilor pe nume și faci lucrurile diferit. În zona noastră, unde politizarea a fost una agresivă, companiile locale preferă mai degrabă să fie rezervate sau să investească în propriile lor proiecte. Banii merg în special către proiecte religioase sau sociale. Dar există, desigur, și oameni care gândesc și fac lucrurile diferit, iar acelora le mulțumim în special.

Vero Nica: „Câțiva prieteni care au firme au decis să doneze câteva procente din profit” – interviu realizat de redacția revistei Cultura

În martie, Ministerul Culturii a lansat proiectul de finanțare ACCES Online. Era prima mână întinsă sectorului independent, după instituirea stării de urgență. Dar, citind normele Ministerului Culturii, descoperi că asociația/fundația care propune un proiect, proiect care ar fi aprobat pentru finanțare, îl va implementa din fondurile proprii, iar banii i se vor da la final, după decont.

Andreea Raluca Grecu: „Orice model am adopta, el este deformat de obiceiurile și ritualurile de putere de la noi” – interviu realizat de redacția revistei Cultura

Avem un palier al declarațiilor publice, atente la sensibilitățile domeniului cultural. Mai departe…angajați și angajate ale Ministerului, ale Consiliilor Județene, ale Consiliilor locale, aflați în posturi-cheie, au ca singur țel să își petreacă orele din programul de lucru pentru a rezolva chestiuni personale. O afirm cu mult regret. Mica și media corupție, sfântul dosar cu șină sunt la ordinea zilei. Atitudinea generală este de resemnare la numeroasele valuri de politizare ale conducerii de middle management, care a ajuns până la posturi ce altădată erau coloana vertebrală a Ministerului sau ale altor entități ce au atribuții în elaborarea și implementarea de politici publice în cultură.

Alina Tudor: „România ocupă un loc de frunte în clasamentul european în ceea ce privește analfabetismul funcțional” – interviu realizat de Diana Tudor

Așa cum ne arată studiile, România ocupă un loc de frunte în clasamentul european în ceea ce privește analfabetismul funcțional. Există o serie de factori care influențează acest fenomen și tendința actuală este să ne îndreptăm atenția către sistemul de educație pe care îl învinuim la modul general, considerându-l direct responsabil pentru această problemă. În opinia mea, este bine să analizăm situația în ansamblu și să încercăm să înțelegem procesul de învățare sub toate formele sale.

Lasă un răspuns