Carmen Ion: „Rămân la părerea mea că elevii noștri sunt mai deștepți decât noi și că au nevoie de un cadru în care să se manifeste”

 

„Pentru pentru prima dată în existențele noastre de elevi și profesori, viața ne-a arătat că suntem efectiv în aceeași găleată și pe aceeași baricadă.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Interviu cu Carmen Ion realizat de Corina Taraș-Lungu

„Boovie” e un festival în cadrul căruia copiii realizează trailere pe baza unor cărți. Ce se va întâmpla cu festivalul anul acesta?

„Boovie” s-a născut din nevoia mea constantă de a-i scoate din tipare pe elevi. Rămân la părerea mea că elevii noștri sunt mai deștepți decât noi și că au nevoie de un cadru în care să se manifeste. Și nu e o părere de conformitate. Ca profesor, nu pot să nu le ofer cadrul. Așa că „Boovie” se va desfășura în perioada 28-30 august și avem la dispoziție trei variante: directă, dar cu număr mai mic de persoane per echipă; directă, dar cu participarea doar a celor din Vrancea; sau fără participare directă. În toate cele trei cazuri, juriul și trainerii vor fi la Focșani, vor face workshop-urile, festivitățile, galele, cu sau fără oameni în sală. Indiferent de variantă, festivalul va fi popularizat și prin live streaming.
Vrem să facem, prin Grow Up Project, o platformă pentru toți elevii care sunt preocupați de orice domeniu cultural și creează un produs. Acel produs va fi popularizat pe platforma Grow Up și va intra în atenția unor adulți care vor putea să îl promoveze și să ofere diverse job-uri sau contexte în care copiii să fie valorificați. Cred cu cea mai mare sinceritate că o mulțime de copii în țara asta au diverse talente, care nu sunt cunoscute decât de profesorii lor de la clasă. E o mare pierdere. Se lucrează intens pentru o aplicație Boovie, valabilă și pentru Android și pentru iOS. Cu ajutorul ei pot fi văzute live streaming-urile, pot fi trimise notificări, putem populariza sponsorii. Sponsorii pe care i-am avut nu s-au retras. Au așteptat să vadă ce decidem și am un gând de maximă apreciere pentru ei. Problema e că nu reușim să atragem noi sponsori. Ne bazăm pe promisiunea Primăriei că va finanța „Boovie”. Ei ne-au finanțat consistent anul trecut, primarul a înțeles că e un eveniment bun pentru Focșani, de cea mai mare anvergură pentru oraș.

Crezi că e adevărat ce se spune, cum că nu mai citesc copiii în ziua de azi? Care e pulsul participanților la festival, care e conexiunea lor cu cartea, dar cu filmul?

Cred că sunt interesați întâi de film și apoi de carte. Asta a fost și momeala festivalului: dacă vrei să faci arta care îți place, trebuie să citești o carte și poate ajunge să îți placă. La nivelul claselor se observă o scădere consistentă a numărului de cititori. Dar văd, în același timp, că lumea, în sine, merge pe lucruri din ce în ce mai simple și viața tinde să devină din ce în ce mai funcțională.

Ce mai înseamnă educația în această perioadă? Dacă în mâinile tale ar sta reforma sistemului de învățământ românesc, cu ce ai începe?

Cu schimbarea curriculei, actualizarea ei, existența unor relații clare între discipline. De exemplu, în clasa a V-a la Istorie copiii învață despre Imperiul Persan, iar la Geografie despre sistemul solar. Copilul nu are niciun reper, nu va putea să înțeleagă informațiile de la Istorie pentru că nu are niște repere vizuale de la Geografie. Iar ei au nevoie de aceste repere vizuale. La Română în clasa a XI-a se face Camil Petrescu, vorbim despre romanul subiectiv de tip proustian, dar pe Proust ei îl studiază în clasa a XII-a la Literatură Universală, dacă sunt la Filologie, altfel nu îl studiază deloc. La Franceză fac imperfectul, dar la Limba Română încă nu au ajuns la imperfect. E nevoie de corelarea disciplinelor între ele, dar și de corelare a nivelului de cunoștințe și a informațiilor cu viața. Sistemul de educație în varianta lui online a fost cutremur de 9 grade pe scara Richter. Cred că a fost o ocazie de a scoate la iveală o mare parte dintre slăbiciunile sistemului nostru de învățământ atât de învechit. Deși am beneficiat de dotările tehnologice necesare, în mare parte, profesorii au fost total nepregătiți să lucreze în online. Eu sunt de acord cu formarea continuă a profesorilor. Și sunt tot felul de programe în acest sens. Dar, din punctul meu de vedere, o mare parte dintre ele se mențin doar la suprafață, sunt niște cursuri care se fac sau nu, cu o prezență sporadică, cu niște diplome care se traduc în niște punctaje. Nu știu cum am putea să înlăturăm acest păcat foarte vechi al sistemului de învățământ românesc: goana după hârtii. Nimeni nu verifică calitatea reală a unui profesor la clasă și cum e implicat în această meserie, care e mai mult decât un job. Sunt absolut necesare niște cursuri de formare adevărate, pline de substanță, cu oameni care se pricep să le facă și cu profesori care să fie dornici să le urmeze și să implementeze ceea ce au învățat acolo.

Au existat și plusuri ale școlii online?

Da, crearea unei conexiuni umane foarte puternice. În perioada asta am extins relația de la profesor la om. Pentru că pentru prima dată în existențele noastre de elevi și profesori viața ne-a arătat că suntem efectiv în aceeași găleată și pe aceeași baricadă. Copii minunați am la clasă, dar acum i-am descoperit altfel, cu preocupările lor, cu temerile lor. Comunicarea s-a extins la chestiunile personale, care ne-au apropiat foarte mult.

Care crezi că e verbul care ar caracteriza cel mai bine sistemul de învățământ actual?

Pot să inventez? Răspunsul este „a lemnifica”.

Carmen Ion este fondatoarea Asociației Grow Up Project, care desfășoară anual
Festivalul Boovie, pentru elevii din ciclurile gimnazial și liceal.
Festivalul are amploare națională, iar elevii trebuie să realizeze trailere pe baza
unor cărți propuse de organizatori. Este profesor de Limba și literatura română
la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret“ din Focșani.

 

Lasă un răspuns