Problema vaccinului pentru COVID-19

Suntem în plină ascensiune a pandemiei pe plan mondial. Universitatea John Hopkins confirmă numărul total de îmbolnăviri de COVID-19 pe plan mondial, ca fiind de 42,5 milioane, cu 28,6 milioane de vindecări și 1,1 milioane cazuri fatale (mortalitate de 2,2%).  Și nu știm dacă am ajuns la vârful pandemiei sau nu.
Vaccinul, este adevărat, nu vindecă boala, ci o previne, iar într-o situație în care milioane de noi bolnavi apar pe glob, ea devine o urgență.
Laurii descoperirii vaccinului au fost atribuite savanților Edward Jenner și Louis Pasteur, a căror contribuție științifică este indiscutabilă. Cercetările lui Jenner publicate la sfârșitul secolului XVIII (1796), referitoare la variola taurină, și ale lui Louis Pasteur la sfârșitul secolului XIX (1897), referitoare la antrax, au avut loc în istorie la sute de ani după ce budiștii practicau în China practica vaccinării. Ea consta în băutul de venin de șarpe în doze extrem de mici pentru a deveni imuni la mușcăturile lui, sau unsoarea cu o picătură de puroi dintr-o pustulă de variolă diluată cu apă pentru a nu face boala.
Scopul vaccinării este de a stimula sistemul de apărare al omului, adică de a provoca sistemul imunologic al omului să producă substanțele antivirale (anticorpii) cu capacitatea de a neutraliza virusul sau bacteria la intrarea ei în corp. Pentru a fi realizat vaccinul este nevoie de o perioadă de testări genetice, testări pe animale și pe om, care întrunește 5 faze, după care primește aprobarea Instituției intitulată Drug and Food Administration și poate fi utilizată în masă. Un număr de peste 40 de universități, organizații și asociații sunt angajate în producerea acestui vaccin. Dacă toate ar fi colaborat în baza unor acorduri guvernamentale, dat fiind universalitatea pandemiei, vaccinul era de mult la dispoziția oamenilor și ar fi salvat mii de vieți. Dar criterii legate de egoul fiecărei instituții sau națiuni și motive financiare nu au permis instaurarea acestei colaborări. Printre cele mai avansate se numără societatea americană Moderna, aflată în parteneriat cu National Institute of Health (Institutul Sanitar Național al Statelor Unite ale Americii). De la bun început Moderna a primit o investiție de 1 miliard dolari. Dintre cele 5 faze obligatorii ale producerii vaccinului au fost împlinite cu succes primele 3. Ajunși în urmă cu câteva luni în stadiul testărilor pe maimuțe, rezultatele au fost foarte promițătoare. Pentru parcurgerea ultimelor 2 faze mai este nevoie de 8 luni. Cum data intrării în penultima fază a fost 27 iulie, înseamnă că luna februarie a anului 2021 este scadența, dacă nu vor surveni impedimente neașteptate.
La data de 17 septembrie a fost publicat protocolul de eficiență a vaccinului. Guvernul USA a stabilit prin contract alocarea sumei de 1,5 miliarde de dolari contra livrării a 100 de milioane de doze. Guvernul canadian s-a angajat să cumpere contra sumei de 20 de milioane de dolari canadieni, 20 de milioane de doze. În Israel, Institutul de Cercetare MIGAL se află la o mică distanță în urma Modernei americane.
Chinurile nașterii vaccinului se prelungesc în afara motivelor expuse mai sus, de ego și financiare, din motive obiective sau științifice. După o perioadă fructoasă între anii 1955 și 1980, în care vaccinurile pentru poliomielită, pojar, oreion, rubeola, și hepatita B, au fost realizate și au salvat multe vieți, descoperirea în anul 1980 a acidului dezoxiribonucleic recombinant (rDNA) promitea o revoluție în dezvoltarea vaccinurilor antivirale umane. În realitate a fost o mare decepție. Contra virusului imunodeficienței umane (HIV sau SIDA), hepatitei C, virusului herpes, încă nu s-au putut realiza vaccinuri nici până în ziua de azi. Nu există încă modele de animal adaptat la clinica virozei omului. Nu totdeauna șoarecele este soluția. Faza a 3-a prezintă dificultăți în atragerea persoanelor pentru probarea vaccinului, iar prețurile sunt în creștere exponențială și au transformat vaccinarea într-un domeniu neprofitabil financiar. Riscurile vaccinului, aflate în creștere permanentă, scad interesul angajării în acest gen de proiecte. Vechiul exemplu devenit clasic al succesului vaccinului antipolio în Uniunea Sovietică, datorită angajării întregului guvern în realizarea proiectului, încearcă să fie repetat în pandemia Covid-19 fără succes.
Francezul Luc Antoine Montagnier, Nobel în Medicină și Fiziologie pentru descoperirea virusului imunodeficienței (SIDA sau HIV), a declarat în urmă cu câteva săptămâni: „Virusul Covid-19 conține în genomul lui un fragment din genomul virusului HIV-SIDA. Fapt care-i conferă o mare parte din virulență. Cum a ajuns acest fragment în virusul Coronei? Această himerizare se datorează poate puternicului câmp magnetic creat de cele 10.000 de antene de tip 5G ale Wuhanului”. În plus, un alt savant premiant Nobel, profesorul japonez Tasuko Honjo, la data de 27 aprilie 2020, declara că virusul Covid-19 este un virus manipulat artificial în laborator. Mie, ca non-genetician, mi s-ar părea mai logic ca această recodificare a genomului virusului Covid-19 să fie rezultatul unui accident de laborator.
Omenirea așteaptă cu o speranță din ce în ce mai gălăgioasă vaccinul.

Jean-Jacques Askenasy este medic neurolog
și cercetător în domeniul neuroștiinței.

Lasă un răspuns