Presa de calitate, știrile false și nevoia de repere

În ultimii ani, încrederea opiniei publice din România în mass-media a urmat o curbă descendentă continuă. Fenomenul nu este singular. Se întâmplă în estul Europei, se întâmplă în vestul continentului, se întâmplă pe ambele maluri ale Atlanticului.

Explozia rețelelor sociale, dublată de ieșirea din scenă a formatorilor de opinie clasici, dotați cu autoritate morală și intelectuală, a amplificat această realitate. În era titlurilor bombastice și a conținutului comod-auster de 250 de cuvinte, presa de calitate rezistă tot mai greu. Citim și auzim mai multe lucruri despre știri false, decât despre știri pur și simplu. Pare că „fake news” a devenit regula, iar „news” excepția. Și, mai mult decât oricând, tendința de ideologizare a informației în care adevărul unei tabere este minciună pentru cealaltă tabără distruge tot mai multe ligamente care țin închegat țesutul social și ne transformă, din societate vie, liberă și democratică, într-o colecție de triburi muribunde care au valorile lor, politicienii lor, știrile lor și mai ales zidurile lor de netrecut pentru ideile celorlalți. Pandemia de știri false are consecințe dramatice asupra încrederii pe care o au națiunile în sistemele de guvernare, în abilitatea guvernanților de a-și face treaba, în capacitatea grupurilor profesionale de a-și îndeplini misiunile și chiar asupra încrederii pe care o au oamenii în semenii lor.
Nu sunt adeptul lamentărilor și nici al pledoariilor pentru resemnare. Dimpotrivă, cred că nevoia unei prese de calitate, nevoia de conținut solid, de informații verificate, de analize serioase există. Contrar percepției comune, astăzi se consumă mai multă informație decât în trecut. Chiar dacă ne aflăm în era articolelor scurte și sentențioase, multitudinea de dispozitive și surse de transmitere, precum și accesul gratuit, au crescut exponențial numărul cetățenilor care caută și primesc informații. Implicit, în acest ecosistem atât de divers, ponderea consumatorilor de informație de calitate se mărește. Important este să reapară și furnizorii. Toate acestea au însă nevoie de o formă de responsabilizare din partea jurnaliștilor, a contributorilor de orice fel care publică informație, indiferent de format (scris, video, audio). Conform unui sondaj de anul trecut al Pew Research, cea mai respectată instituție de măsurare a opiniei publice din SUA, jurnaliștii nu erau percepuți de opinia publică americană drept principalii vinovați pentru răspândirea știrilor false; în schimb, populația, adică tocmai consumatorii de informații, cred că principala responsabilitate pentru reducerea cantității de știri și informații inventate revine jurnaliștilor și instituțiilor de presă.
Acest proces de responsabilizare a presei îl văd pus în practică, în termeni mai concreți, printr-o terapie de vindecare de cele trei mari boli care au prăbușit în ultimii ani încrederea în mass-media:
Unu: Goana după senzațional. Schimbarea modelului de afaceri în presă, care a presupus trecerea la furnizarea de informații gratuite în schimbul publicității online, a stimulat o creștere artificială, dar explozivă, a unor metode facile de câștigare a audienței online. Excesul însă nu poate garanta succesul pe termen mediu al unei asemenea strategii pentru că, în cele din urmă, oamenii își pierd încrederea și nu mai consumă nici măcar energia necesară unui click de mouse pe un articol complet lipsit de valoare.
Doi: Informațiile neverificate. Știrile false au devenit un cancer al presei și, ca pentru orice boală de asemenea gravitate, alternativele sunt simple: măsuri radicale de combatere sau moartea pacientului. Jurnaliștii și contributorii sunt mai responsabili decât oricând să filtreze informațiile și să refuze răspândirea facilă a minciunilor produse de alții.
Trei: Ideologizarea adevărului. Polarizarea și fragmentarea societăților, precum și sofisticarea formidabilă a diverselor grupuri în ceea ce privește capacitatea de a-și proiecta propriile adevăruri printr-o infrastructură complexă de producere și distribuție a informațiilor împachetate ideologic, pot fi combătute doar prin recâștigarea independenței și neutralității jurnalistice, prin revalorizarea echilibrului, a competiției oneste între „teză” și „antiteză”, în care avem concomitent acces la ambele viziuni pentru a ne forma propria opinie informată.
Avem nevoie de o presă de calitate, adică o presă independentă, care produce informații verificate și este conștientă de misiunea ei. Nu aceea de a forma cetățeni după repere ideologice la modă, pentru că, nu-i așa?, ce e la modă produce și audiență facilă. Avem nevoie de o presă conștientă de faptul că, la finalul zilei, singura ei misiune este să lupte pentru libertate; a sa și mai ales a cetățeanului. Pentru că oamenii sunt liberi atunci când au conștiința informată a libertății și nu sunt prizonierii minciunii și dezinformării. Astfel, fie sub forma unor acțiuni individuale, fie a unei acțiuni colective, responsabilizarea presei devine esențială atât pentru supraviețuirea ei, cât și pentru prezervarea modului nostru de viață, acela de trăitori în societăți libere, democratice în care, în calitate de guvernați, delegăm puterea unor guvernanți pentru a ne asigura libertatea, securitate și prosperitatea, dar îi ținem mereu sub control prin pârghii solide, așa cum trebuie să fie a patra putere în stat.
P.S. Mă bucur să regăsesc, sub această cupolă atât de generoasă a Revistei „Cultura”, un conținut de calitate, adaptat secolului XXI.

 

Remus Ioan Ștefureac este politolog,
coordonator al think-tank-ului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro)
și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro).
Anterior, a activat în diplomație. A publicat, în jurnale din România și din străinătate,
articole, analize și editoriale pe teme politice și sociale.

Lasă un răspuns