Poezie și muzică. Apogeul online-ului

Pe unele site-uri a circulat zvonul conform căruia, de la 1 octombrie 2020, Facebook ar urma să interzică transmisiunile live care conțin muzică. În mod absurd, politica oficială citată în respectivele articole a fost strecurată cu ani în urmă în termenii și condițiile rețelei, fără a produce niciun efect până acum. Nu știm ce s-ar putea întâmpla în continuare, însă nu ar trebui să ne schimbe atitudinea: merită savurate, pe cât îi stă fiecăruia în putință, aceste momente de maximă diversitate a ofertei culturale accesibile online, fără a uita de problematica susținerii artiștilor…
Concursul Internațional George Enescu a debutat la sfârșitul lunii august; timp de o lună, prestațiile a 184 de instrumentiști (secțiunile: violoncel, vioară, pian) și 21 de compozitori din 39 de țări sunt transmise gratuit pe site-ul festivalului (https://www.festivalenescu.ro/program/), urmând ca semifinalele și finalele să fie organizate, dacă nu vor mai fi iarăși obstacole, în mai 2021, la Ateneul Român, în timp ce la secțiunea compoziție vom afla cine a câștigat pe data de 20 octombrie.
La inaugurare (transmisă online, precum și pe TVR1) a fost prezentată în premieră mondială lucrarea distinsă cu premiul I al Concursului Enescu din 2018, „Concertul pentru clarinet şi orchestră” de Alexandru Ștefan Murariu (solist: Aurelian Băcan), urmată de un „triplu concert” (gen care a mai fost ilustrat la noi doar de Paul Constantinescu) pentru vioară, violoncel și pian, „Brahmsodia” lui Dan Dediu (avându-i ca soliști pe trei laureați din edițiile precedente: violoncelistul Valentin Răduțiu, violonista Gyehee Kim și pianista Victoria Vassilenko, acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijor: Josep Caballé Domenech). Având în vedere riscurile de sănătate și durata evenimentului, performanța acestor muzicieni este eroică.
Din programul ultimului festival Enescu, după cum se știe, a lipsit muzica spectrală. Dar din afara spațiului academic vine și noul proiect de cercetare al Asociației Jumătatea Plină, „Redescoperind muzica imaginară” (site în engleză, pentru un public internațional: https://muzicaimaginara.substack.com/), centrat pe explorarea din diferite perspective disciplinare ale conceptului introdus de Octavian Nemescu acum mai multe decenii, specia muzicii imaginare, cântată și performată în minte, fără public – noțiune ce capătă un nou interes în contextul pandemic actual.
Revenind la spectacole, trebuie amintit concertul „Mari compozitori români” al Filarmonicii „George Enescu” (transmis pe data de 25 august, pe pagina de Facebook a Institutului Cultural Român), unde melomanii s-au putut delecta cu interpretări inedite ale unor lucrări de Enescu, Silvestri și Lipatti. În schimb, nu sunt transmise online și concertele Turneului Internațional Stradivarius/Piazzolla 99 (3-20 septembrie), ce se desfășoară în aer liber. Violonistul Alexandru Tomescu, alături de artistul argentinian de bandoneon Omar Massa, a prezentat un program din care nu lipsesc Bach, Handel, Beethoven, Porumbescu sau Enescu, dar care pune accentul pe lucrările lui Astor Piazzolla (cel care a consacrat „nuevo tango”), prezentând totodată și o lucrare muzicală în primă audiție, „A Cry for Solitude”, a compozitorului Dan Popescu.
Cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului de Jazz de la Gărâna s-a desfășurat la începutul lunii august cu un public de câteva sute și cu un program restrâns la câte trei concerte pe zi. Formațiile românești de pe afiș au fost Balkanamera Jazz Q, Emy Drăgoi Group, Marius Pop Band și VanDerCris – toate „fusion”, cu elemente de jazz „gitan” în cazul formației lui Emy Drăgoi. Dintre invitații străini care au riscat să ajungă în România, cel mai frapant a fost cazul trompetistului Markus Stockhausen (fiul regretatului compozitor), ai cărui colegi de formație au refuzat să vină, iar acesta s-a bazat pe mijloace electronice pentru a livra un excelent concert solo în manieră nordică.
Un al doilea eveniment notabil, la începutul lui septembrie, a fost Green Jazz (& Theatre) Fest XII, ediție, cum altfel, „pandemică”, la care au performat Adi Stoenescu Group, duo-ul format de Corina Sîrghi și Cătălin Răducanu, Edgar Knecht meets Frederik Köster (aceiași care au fost prezenți și la Gărâna Jazz Fest!) și, în cadrul unui concert online gratuit, cvintetul câștigătorilor polonezi ai competiției Zbigniew Seifert, printre care violonistul Mateusz Smoczyński.
La sfârșitul lunii iulie, din Open Camp Vaslui (comuna Valea Mare-Negrești) a fost transmis Outernational Virtual Festival, derivat din Outernational Days, organizat de cei de la The Attic sub umbrela eclectică a conceptului de „outernational”, ce subsumează totalitatea genurilor de muzică din lume ale căror circulație se sustrage formatelor industriei muzicale, de la muzică experimentală (para)academică până la tipuri folclorice și urban-vernaculare, inclusiv muzica lăutărească și maneaua sau echivalente de pe alte meridiane – cum ar veni, de toate pentru toți hipsterii! Fanfara de la Valea Mare, Anton Pann Ensemble și Milan W. and the Tulnic Ensemble of Avram Iancu au oferit cele mai notabile momente folclorice ale festivalului. O interesantă fereastră de șamanism a fost livrată de performance-ul El Madre (cel mai nou proiect al unei prolifice artiste independente, Andreea Tincea). Românii de la Al’iikhwa Ra, Mitoș Micleușanu și, nu în ultimul rând, duo-ul Bogdana Dima & Diana Miron au ilustrat spectrul experimental… Pe lângă aceste live-uri (incluzând și un concert de muzică indiană cu Mohamad Zatari, Avadhut Kasinadhuni și Sara Nezamoleslami), au fost prezentate și o serie de filme-concert, dintre care surprizele cele mai plăcute mi-au oferit formația românească Multumult și percuționista austriacă Katharina Ernst.
În ceea ce privește materialele discografice din această perioadă, poate cel mai remarcabil este „Beyond the Static”, o compilație de pe netlabel-ul curatoriat de Andrei Barbu (căruia îi aparține și excepționala copertă), Soundsphere, ce realizează un melanj de muzică experimentală/ambientală cu literatură/poezie contemporană, sub semnătura mai multor artiști din România, Japonia, Marea Britanie, Statele Unite și Ucraina, de la Lala Mișosniky până la Miron Ghiu.
Vamaioților nostalgici – și, din păcate, numai lor – le pot recomanda albumul de debut al formației timișorene Monokrom, „Sirene de ambulanță”, un amestec, fără alte ambiții, de influențe vizibile din rock-ul alternativ românesc al ultimelor decenii.
Un alt fel de nostalgici, ai epocii ambient techno și psytrance, s-ar bucura de noul album de la Ada Kaleh (alias-ul lui Iulian Cuculea), „Nodus tollens LP”, lansat în format digital și pe vinil (cu o copertă semnată de Anca Popa). Deși se folosește de tape loops, nu este un omagiu muzicii minimaliste clasice, așa cum este semnalat în mod înșelător de către cei de la Telekom Electronic Beats, însă se îndreaptă în aceeași direcție meditativă…
Pentru a face trecerea de la muzică la poezie, trebuie amintit aici și tradiționalul eveniment Maratonul de Poezie și Jazz, ajuns la ediția a XII-a, ținut la Muzeul Literaturii Române de Ziua Limbii Române și difuzat anul acesta de Radio România Cultural. Momentele de jazz și blues (Maria Răducanu, Cătălina Beța, Mike Godoroja & Blue Spirit, Nadia Trohin, Mircea Tiberian) au însoțit lecturile publice a 11 poete și 11 poeți din generații diferite, de la Ioana Crăciunescu și Bogdan Ghiu până la Mina Decu și Luca Ștefan Ouatu – o diversitate lăudabilă, având în vedere situația tristă a breslei literare…
În plan editorial, semnalam în numărul trecut apariția noii edituri conduse de Călin Vlasie, Rocart, în apropiere de Pitești. Surprinzătoare pentru mine a fost cartea Danielei Bîrzu, „Zone de acces”, care prelungește convingător filonul ilustrat în deceniul trecut de Claudiu Komartin, de poezie neoexpresionistă cu tematici ce tind către postumanism:

Un alt eveniment discret a fost introducerea în lanțurile de distribuție de către Casa de Pariuri Literare a mai multor volume semnate sau îngrijite de Virginia Olaru, cum ar fi antologia Festivalului Gellu Naum (pe care îl organizează), „Atenție, nu se mai închid ușile!”, și mai cu seamă cea mai nouă plachetă a ei, „Ba pe față, ba pe dos”, recomandată de Nora Iuga.
La Tracus Arte, un anume A. Caius a scos un volum numit „Maimuța și ecograful”, titlu menit să surprindă un anume aliaj de spirit ludic și de critică asupra (încă?) postmodernității noastre:

În schimb, cred că evenimentul poetic cel mai semnificativ al perioadei este proiectul Airborn Particles, coordonat de Ioana Morpurgo Baetica, care a adunat laolaltă o sută de poeți din 45 de țări (de pe cinci continente!) pentru a compune un text colectiv, un așa-zis „poem renga” (specia japoneză a poemului-în-lanț) modernizat, abordând pulsul actualității printr-o pluralitate de voci și sensibilități – o acută globalizare a acțiunii poetice în izolarea la care ne-a constrâns o altă globalizare, cea pandemică!
P.S. O altă surpriză ne-a oferit Mircea Cărtărescu, anunțând publicarea unui volum cu totul nou de poezii (cel anterior, „nimic”, fiind publicat în 2010, dar scris, conform autorului, la începutul anilor 1990, înainte de renunțarea la versuri în favoarea prozei), aparent scrise cu ocazia carantinei: „nu striga niciodată ajutor”. Precum în „nimic”, dar cu limbaj încă și mai esențializat, aceste versuri noi ilustrează latura deprimistă a lui Cărtărescu, întrezărită în jurnalele sale:

Lasă un răspuns