Impactul crizei de sănătate
şi a crizei economice
Impactul pe scurtă durată e reflectat în numărul de decese raportate ca rezultat al infecţiei cu SARS-CoV-2, care este de 1.137 (20 mai 2020) decese, cu 5.84 decese la 100.000 de locuitori. De asemenea, numărul celor infectaţi cu SARS-CoV-2 în România era în 20 mai 2020 de 17.191, fapt care a pus o presiune imensă pe sistemul sanitar din ţară şi a dezvăluit vulnerabilităţi care nu au fost evidente înainte de pandemie. La nivel economic, impactul a fost imediat şi s-a evidenţiat în creşterea numărului celor care s-au înregistrat pentru ajutor de şomaj şi a business-urilor care au fost nevoite să se închidă şi să îşi reevalueze posibilitatea de a supravieţui după această perioadă de urgenţă. Pe lungă durată, sper ca vulnerabilităţile descoperite în aceste luni să ducă la dezvoltarea unei strategii complexe atât din punct de vedere al sănătăţii, dar şi economic, care să evidenţieze soluţii pertinente pentru România. Aceasta, cred, este o măsură de urgenţă pentru că un al doilea val al epidemiei cu SARS-CoV-2 este foarte probabil în toamnă/iarnă, având în vedere că majoritatea populaţiei României este încă în categoria cu risc de a fi infectată dacă nu vor fi luate la timp măsuri radicale. O modalitate importantă de a controla acest virus este creşterea numărului de testări care sunt disponibile populaţiei, chiar şi fără simptomatologie, pentru a fi identificaţi cât mai rapid cei infectaţi, pentru a-i izola şi trata, dacă este cazul, şi pentru a determina contactele acestora, pentru a-i evidenția pe cei care au fost expuşi la virus și pentru a reduce transmiterea pe mai departe. Apoi, este vital ca măsurile luate pentru a reduce transmiterea în comunitate, precum spălarea cât mai frecventă a mâinilor, purtarea măştilor în spaţiul public şi distanţarea socială, să continue până va exista un vaccin împotriva SARS-CoV-2.
Indicatori de cuantificare
a sănătăţii publice
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dezvoltat în urmă cu câţiva ani şi a actualizat această listă în 2018 cu mai mulţi indicatori (100) pentru evaluarea sănătăţii publice la nivel global. Aceşti indicatori se referă la patru categorii, incluzând statutul de sănătate al populaţiei în fiecare ţară, factorii de risc care contribuie la diferite afecţiuni, sistemul sanitar care este disponibil în diferite ţări şi acoperirea serviciilor medicale care sunt prezente la nivelul fiecărei ţări. Legat de COVID-19, indicatorii referitori la statutul de sănătate ar trebui să includă rata mortalităţii pe vârstă şi sex, precum şi comorbidităţile care pot duce la decese în cazul celor infectaţi. De asemenea, trebuie luați în considerare alţi parametri legaţi de sistemul medical din România, indiferent dacă este public sau privat. Aceşti indicatori ar trebui să se refere la densitatea şi distribuţia facilităţilor medicale şi, mai ales, la disponibilitatea serviciilor de urgenţă, numărul de paturi pe spital, dar şi accesul la ventilatoare în fiecare unitate medicală. Alţi indicatori importanţi sunt densitatea şi distribuţia cadrelor medicale şi modul în care sănătatea publică este finanţată, dar şi ce procent din PIB este alocat domeniului medical. Aceşti indicatori sunt câteva exemple de măsuri de evaluare a sănătăţii publice şi, bazat pe aceste date, se pot stabili priorităţi de investiţie şi de organizare şi pregătire a sistemului sanitar pentru a face faţă situaţiilor de urgenţă ca aceea creată de pandemia cu COVID-19.
Ce au statele de învăţat unele
de la altele şi cum o pot face
Pandemia cu SARS-CoV-2 a creat o solidaritate nemaiîntâlnită între majoritatea ţărilor la nivel global atunci când s-a observat că acest virus nu diferenţiază statutul social, sex, rasă sau graniţe. Desigur că a existat şi vor exista controverse care pot izola şi marginaliza unele ţări, mai ales când e vorba de originea acestui virus. De fapt, cercetători din mai multe ţări din lume au demonstrat ştiinţific că SARS-CoV-2 nu a fost manipulat genetic sau creat în laborator, ci este rezultatul procesului de selecţie naturală. În general, cred că ţările au învăţat enorm unele de la altele, prin urmărirea evoluţiei acestei pandemii în ţări precum China, Coreea şi Italia, dar şi prin evaluarea, la nivelul fiecărei ţări, a celei mai bune metode de a reduce transmiterea virusului în comunităţi. Desigur, fiecare ţară are particularităţile ei şi, de aceea, este important de înţeles că modul cel mai potrivit, care duce la diminuarea transmiterii virusului, poate fi diferit. Colaborarea între cercetători şi specialişti în sănătate publică a fost şi este vitală pentru a putea menţine această răspândire a COVID-19 sub control. Acum, când majoritatea ţărilor au început să redeschidă economia, aşa cum este cazul României, e extrem de importantă colaborarea cu ţările din Uniunea Europeană, dar şi cu alte ţări, pentru a avea un efort uniform la această primă fază a revenirii la normal. Aceste deschideri au avut loc în multe ţări, nu pentru că SARS-Cov-2 ar fi dispărut ori numărul de cazuri şi decese ear fi fost redus la zero, ci pentru că, la acest moment, majoritatea ţărilor au putut să evalueze capacitatea medicală necesară pentru a ţine acest virus sub control şi noii infectaţi să fie identificați şi izolați cât mai rapid. Trăim mai mult decât în orice altă etapă în istoria omenirii la nivel global, suntem conectaţi în moduri pe care poate nici nu ni le-am fi imaginat, şi cred că acest fapt trebuie să ne unească. Și, cu atât mai mult, să ne determine să luptăm împreună împotriva acestui inamic invizibil sau a oricărui alt virus ce poate acţiona similar.
Această experienţă tristă reprezentată de pandemia cu SARS-CoV-2 are potenţialul de a reseta relaţia dintre stat-medic-pacient. Această relaţie trebuie să fie bazată pe transparenţă, integritate şi implicarea eficientă a specialiştilor în formularea unei strategii complexe pentru viitor.
Ramona Gianina Dumitrescu are un doctorat în genetică și biologie tumorală și un masterat în sănătate publică la Bloomberg School of Public Health. Lucrează în cadrul Departamentului de Stat pentru Sănătate din Statele Unite.
Materialul este parte a dezbaterii Sănătatea, între metafizică și contractualism.
https://revistacultura.ro/2020/sanatatea-intre-metafizica-si-contractualism/