Covid -19 și drepturile animalelor în antropocen

Criza climatică omniprezentă și pandemia Covid-19 în curs de desfășurare ne determină să reflectăm asupra relației distructive a oamenilor cu animalele. Crizele ecologice și de sănătate, cu care se confruntă umanitatea astăzi, sunt profund împletite cu modalitățile inumane de a trata animalele.
Au animalele drepturi? Într-o carte celebră, „Zoopolis: O teorie politică a drepturilor animalelor” și o serie de articole ulterioare, Sue Donaldson și Will Kymlicka au susținut că animalele pot deține drepturile civile și politice. Mai mult, aceste drepturi pot fi instrumente juridice eficiente pentru activismul legat de bunăstarea animalelor.
Donaldson și Kymlicka observă, pe bună dreptate, că apărarea drepturilor universale ale animalelor, pe modelul drepturilor omului, a obținut susținere doar din partea unor activiști și universitari. În schimb, nu are aproape nicio rezonanță în rândul publicului larg, chiar dacă electoratele au demonstrat din ce în ce mai mult un grad de îngrijorare cu privire la tratamentul animalelor.
La 21 mai 2020, Înalta Curte de Justiție din Islamabad a adoptat o hotărâre remarcabilă în cazul unui elefant din Zoo Marghazar, afirmând fără nicio ezitare că animalele au drepturi legale. Președintele Curții a afirmat că „durerea și suferința trebuie să se încheie” și a ordonat eliberarea și mutarea elefantului într-un sanctuar de elefanți. Aceasta constituie o hotărâre de pionierat în domeniul drepturilor animalelor. Mai mult, Curtea observă că actuala criză pandemică a evidențiat interdependența ființelor vii și, prin urmare, cazul de față are un nexus cu amenințarea la adresa existenței umane.
Existența și supraviețuirea speciei umane depinde de alte ființe vii și este evident faptul că neglijarea bunăstării speciilor de animale sau orice tratament aplicat unui animal, care presupune durere sau suferință inutilă, are implicații pentru dreptul la viață al oamenilor. Interdependența bunăstării oamenilor și animalelor nu este evidentă doar în ceea ce privește schimbările climatice, bolile de proveniență zoologică și pierderea biodiversității.
Cercetarea în domeniul dreptului animalelor este, de obicei, interdisciplinară, în măsura în care trebuie să se bazeze pe concluziile de bază ale filozofiei (eticii), biologiei (zoologiei), antropologiei (studii umane privitoare la animale), istoriei, studiilor culturale, economiei. Cercetarea este adesea comparativă și nu se limitează la dreptul internațional propriu-zis. Cercetarea implică astfel atât comparații „orizontale” (între diferite regimuri juridice naționale), cât și comparații legale „verticale” (între regimurile juridice naționale, europene și internaționale).

Iulia Motoc este judecător
la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Opiniile exprimate nu implică instituția.

Lasă un răspuns