Coronavirusul, conspirațiile și propaganda anti-occidentală

Încep analiza cu două cifre importante, reieșite din date de sondaj recente (realizate de echipa CPD-SNSPA, în România, în ultimele luni): aproape 40% dintre români cred în diverse tipuri de conspirații, iar două treimi dintre români sunt îngrijorați de evoluția coronavirusului în general. Așadar, doi din trei români sunt îngrijorați, iar mai bine de jumătate din ei își oferă explicații despre virus prin conspirații. Asta, în condițiile în care epidemia a reînceput să fie prezentă (prin cifre crescute de îmbolnăviri) și crește necesitatea ca publicul în general să respecte recomandările medicale.

Teoretic, calculul este simplu: autoritatea medicală face recomandări pentru a preveni riscuri de îmbolnăvire, iar publicul de bună credință le respectă, făcând un calcul rațional de costuri și beneficii. Autoritățile de orice fel (elite, clasă politică, mass-media, influenceri etc.) susțin mesajul transmis de responsabilii medicali, respectându-le acestora competența. Iar publicul ascultă vocile cu autoritate, fiind mai dispus să accepte chiar și restricții pe termen scurt pentru a combate riscurile. Și, totuși, de ce nu este aceasta o regulă generală? De ce există atât de mulți români care cred în conspirațiile care resping abordarea rațională?
Împreună cu colegii mei am făcut un efort important în aceste luni pentru a culege date (și în timpul stării de urgență, ca și în starea de alertă de după), folosind modele testate în Occident, pentru a verifica mai multe comportamente și relații.
Mai întâi, nivelul de îngrijorare – care a urmat o curbă clară, similară cu numărul de îmbolnăviri (cu un vârf spre final de martie, și cu o scădere ulterioară… iar, recent, cu o nouă creștere). Așadar, aici, nimic spectaculos. Îngrijorarea a ținut mereu de nivelul de educație (cei mai educați au fost mereu mai îngrijorați), dar uneori și de vârstă (cei în vârstă au fost mai preocupați). Când s-a ieșit din starea de urgență, îngrijorarea a devenit chiar politică (au rămas mai îngrijorați susținătorii guvernului, în timp ce oponenții guvernului au preluat discursul politic al liderilor de stânga și au devenit ceva mai relaxați).
Comparabil cu alte state europene, nivelul de îngrijorare și preocupare a fost unul încadrat într-o dinamică de bun simț – îngrijorare mai mare decât în țările nordice sau în Germania (care au avut mereu un public calm, chiar și în marile momente de criză), dar ceva mai mică decât în statele mai dur afectate decât România (precum Italia, Spania sau Marea Britanie).
Efectul coronavirus asupra percepției românilor s-a diversificat însă după momentul de vârf de la final de martie. Ulterior, narativele n-au mai fost unilaterale, iar diversificarea explicațiilor – de la nivel global, nu doar în România – a dus la apariția unei deschideri față de abordări și explicații neoficiale. Dezinformările, zvonurile, narativele conspiraționiste au proliferat. Actorii geopolitici majori au devenit parte a răspândirii sau chiar a creării unor astfel de narative. Am ajuns să împărtășim îngrijorarea că o astfel de răspândire a credințelor conspiraționiste poate avea un efect medical negativ, într-o perioadă în care respectarea recomandărilor medicale pentru limitarea răspândirii virusului a fost și este vitală. România este un teren în care credințele conspiraționiste poate avea un efect dublu – nu doar că subminează încrederea publicului în autoritățile din țară, complicând eforturile medicale de limitare a extinderii virusului, dar are și un efect în subminarea credibilității proiectului occidental din care România face parte. Efectul este deja măsurat într-o scădere dramatică în ultimele luni a încrederii românilor în UE, NATO, SUA sau în modelul democratic. Efectul mesajelor conspiraționiste nu duce neapărat la creșterea încrederii în Rusia sau China (deși în state precum Italia s-a întâmplat acest lucru, conform unor barometre europene recente), dar duce, în primă instanță, la extinderea impresiei că România este pe cont propriu și că nu este la adăpost în familia occidentală.
Cum am măsurat aceste lucruri? Împreună cu doi colegi din CPD-SNSPA (1) am preluat un chestionar britanic de evaluare a mai multor mesaje conspiraționiste (coronavirusul este artificial / făcut în laborator din motive financiare / se pregătește imunizarea forțată / efectul 5G etc.). Am cules datele, pe eșantioane reprezentative la nivel național, din care prezint aici câteva rezultate.

Am codificat răspunsurile, rezultând o grupare a populației care crede în diverse grade în teorii ale conspirației, consemnând că peste 30% aprobă puternic conspirațiile, iar 10% cred total în toate conspirațiile măsurate. Ulterior, în mai multe valuri (în mai, iunie și iulie), am retestat soliditatea măsurării, incluzând 10 teorii distincte ale conspirației, iar rezultatele au fost similare…

De asemenea, am măsurat mai multe afirmații despre respectarea noilor recomandări medicale (respectarea distanțării sociale, spălatul pe mâini, schimbarea comportamentului etc). Într-o repetare a măsurării la început de iulie, am consemnat că ponderea publicului care respectă diverse recomandări (inclusiv purtarea măștii în spații publice) se menține constantă.

După recodificări, am consemnat că aproape 60% respectă toate recomandările, însă există o pondere de peste 10% din populație care nu respectă nicio recomandare. Mai departe, am testat relația dintre credința în conspirații și respectarea recomandărilor. Efectul a fost unul spectaculos – pentru că relația dintre cele două există, ca și în alte state occidentale. Este o relație clară statistic și care merge în dublu sens. Dar, cel mai important, cei care cred în conspirații ajung într-o proporție foarte mare să nu mai respecte recomandările medicale.
Partea cu adevărat spectaculoasă a măsurării noastre se referă la posibilele cauze care inspiră publicul care crede în conspirații. Am măsurat și încrederea în state sau instituții (2) (inclusiv Rusia sau China) și am verificat dacă acestea influențează semnificativ nu doar credința în conspirații, dar și respectarea recomandărilor medicale. Iar efectul este important. Publicul cu încredere în UE respinge conspirațiile și respectă recomandările – ceea ce este cumva semnificativ, pentru că arată o susținere solidă a instituțiilor și a „sistemului”. Dar, pe de altă parte, publicul care are încredere în state estice tinde să creadă mult mai mult decât restul în conspirații și, implicit, să nu respecte recomandările medicale. Publicul care crede în conspirații are două caracteristice definitorii, clare: aflarea într-o stare de sărăcie și încrederea în Rusia. Cele două explică aproape total credința în conspirații.

Analiza acestor relații este lungă și extinsă, iar școala sociologică occidentală este abia la începutul înțelegerii noilor dinamici. Însă, pentru România, dincolo de perspectiva academică există și o perspectivă practică preocupantă pentru susținătorii discursului pro-occidental. Este vorba de mutarea discursului despre conspirații dintr-o zonă underground, de site-uri mai degrabă exotice și de voci controversate, într-o zonă de tip mainstream – cu voci credibile național, implicate (lideri politici, partide, surse media). Indiferent care este calculul din spatele acestei abordări, efectul este unul singur – pe termen scurt și mediu, teoriile conspirațiilor vor prinde și mai mult teren, subminând efortul autorităților medicale de a ține sub control o epidemie în creștere.
Sunt două zone de risc asupra cărora este nevoie de atenție extinsă. Pe termen scurt, este vorba de efectul discursului care contestă explicațiile medicale asupra respectării recomandărilor medicale. Efectul poate duce la o creștere rapidă a riscurilor de îmbolnăvire, urmând scenarii pesimiste. Iar, pe termen mediu, această subminare constantă a credibilității pilonilor modelului occidental poate duce la transformarea României din statul cel mai pro-occidental din regiune (așa cum a fost în ultimii 10 ani) într-un stat vulnerabil la propaganda anti-occidentală, mai aproape de situația Serbiei, Moldovei sau Ucrainei.
Închei cu un semnal optimist, bazat pe credința că instituțiile democratice pro-occidentale din România sunt suficient de solid consolidate pentru a rezista acestui val, precum și că dorința de fond a publicului românesc este de a rămâne parte a familiei europene și euro-atlantice. Aceste două elemente, coroborate, pot oferi anticorpii necesari nu doar pentru întărirea statului în fața acestor amenințări, ci și pentru evitarea unor scenarii catastrofice pe termen scurt și mediu.

Note:
1 Sultănescu, D., Achimescu, V., Sultănescu, D.C. (în curs de apariție). Conspiracy narratives and compliance with public health recommendations during the COVID-19 crisis in Romania. Proceedings of the 7th edition of the Academos International Conference „Politics and Knowledge: New Trends in Social Research” 2020.
2 Achimescu, V., Sultănescu, D., Sultănescu, D.C. (2020). The pathway from trusting anti-Western actors to noncompliance with public health guidance during the COVID-19 crisis in Romania. Lucrare acceptată pentru prezentare la ECPR 14th General Conference

Dan Sultănescu este director de cercetare, CPD-SNSPA (Centrul pentru
Promovarea Participării și Democrației din Școala Națională de Studii Politice
și Administrative), www.civicparticipation.ro.

Lasă un răspuns