Cinci ani de teatru românesc în Atena

Nu puțini români trăiesc în Grecia. Departe de țară, aceștia au întrerupt contactul, volens-nolens, cu cultura română. Pentru a remedia această situație, scriitoarea Monica Săvulescu Voudouri, cunoscută cititorilor Revistei „Cultura” din articolele cu aplecare către sociologie din rubrica „România din diaspora”, care trăiește de ani buni la Atena, după o lungă perioadă petrecută în Olanda, a înființat Societatea Culturală Balkania Contemporană din Atena. Scopul său a fost ca românii din Grecia să se cunoască, să-și amintească valorile culturale din țara de origine, iar intelectualii români din Atena să se grupeze în jurul Societății.

Monica Săvulescu Voudouri: „Se simțeau cam izolați aici, nu se cunoșteau unul pe altul. Și este păcat, pentru că există un potențial intelectual serios. Când am venit la Atena, m-am gândit ce pot să fac eu cel mai bine. Să scriu. Așa că am făcut o carte în două volume, „Balkania, veșnica noastră întoarcere”, cu patruzeci și șase de portrete literare ale intelectualilor români și greci care aveau contacte cu România. Am publicat-o în România”.

Apoi scriitoarea a organizat o întâlnire colocvială, la o tavernă, pentru ca protagoniștii din volum să se cunoască. Pasul următor propus de Monica Săvulescu Voudouri a fost ca românii să se organizeze într-o structură. Zis și făcut. Așa a luat ființă Societatea Culturală Balkania Contemporană cu un program ambițios: secțiuni de traducere literară, de sociologie, prezentări de carte și de grafică.

Monica Săvulescu Voudouri: „Erau oameni de vârsta a treia care studiaseră în România și care ne-au fost de mare sprijin. Existau și grecii care studiaseră în România, generația mai tânără, care aveau multă simpatie pentru România și existau studenții cu burse. Deci aveam trei generații. La întâlnirile noastre participau de fiecare dată, într-o sală pe care o închiriam, cam o sută douăzeci de oameni. Președintele Academiei de aici, filosof tradus în limbă română și publicat la Editura Omonia, avea și el simpatie pentru România. M-am dus la el, i-am spus ce făcuserăm și ne-a dat accesul la o sală foarte frumoasă, prevăzută cu de toate, în cartierul Kolonaki, la Liga Franco-Elenă, al cărei președinte era. Aveam și pian pentru concerte, și simeze pentru tablouri. Ani buni am ținut cam două-trei întâlniri anuale, până când generația de greci care trăiseră în Româmia a mai îmbătrânit și nu a mai putut să le frecventeze. Apoi, a început criza și o parte dintre intelectuali a plecat în alte țări, tineretul a plecat aproape în întregime, așa că întâlnirile au fost din ce în ce mai rare.”

Cu toate acestea, românii aflați în Atena nu s-au lăsat. Printre ei se aflau și doi actori și o actriță pe care îi măcina nostalgia după scenă. Aveau alte meserii la Atena și tânjeau să facă ceva legat de vocație. Lor li s-a alăturat o elevă de doisprezece ani, mare amatoare de teatru. Monicăi Săvulescu Voudouri – ea însăși activă în domeniul teatrului pe când era în țară –, i-a venit ideea să monteze, cu această distribuție, tocmai potrivită ca număr de personaje, „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”. A obținut o subvenție de la Institutul Culural Român, apoi, în anul următor, o beneficiat de o alta pentru o montare pe un text de Matei Vișniec. Echipa nou înființată a devenit Studioul de Teatru Profesionist din Diaspora. Intrarea la spectacolele sale este liberă, tocmai pentru a facilita accesul la cultura română. Apoi scriitoarea și-a propus să aducă în atenția publicului grec, pe cât posibil, dramaturgia românească. Studioul a început să joace spectacolele și în română, și în greacă. Dintr-o altă trupă, care juca în limbă greacă, s-au mai alăturat câțiva actori.

Monica Săvulescu Voudouri: „Au auzit de noi și au venit la ușa noastră, ne-au spus că au studiat în România sau că proveneau din familii mixte și că vorbesc româna. Așa că grupul s-a mărit de la patru la șapte și, după fiecare stagiune, ne mai îmbogățeam cu un profesionist. Au crescut și ambițiile noastre nemăsurat, am vrut să jucăm piese cu multe personaje. Ultima producție a fost «Titanic Vals», unde distribuția a alăturat actori profesioniști și amatori. Unde să găsești o bătrână care să vorbească ambele limbi și care să fie și actriță? Actrițele lor bătrâne vorbesc grecește, nu românește. Atunci am apelat la amatori. Am făcut o mică școală de teatru. Până acum, Studioul a avut cinci stagiuni și se pregătește de a șasea.

În cadrul proiectelor finanțate de ICR se joacă zece reprezentații în limba română și zece în greacă. Ultima dintre ele a fost prefațată de o prezentare a autorului și a tribulațiilor îndurate de el într-o epocă nedreaptă ținută de sussemnata și de un excurs antropologic în perioada interbelică susținut de antropologul Cătălin D. Constantin, prodecanul Facultății de Litere din Universitatea București. Nu neapărat performanța artistică trebuie urmărită în spectacolul „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, cu o echipă mixtă formată din actori profesioniști și amatori, ci demersul de a populariza cultura română în diaspora. Monica Săvulescu Voudouri, care semnează regia și adaptarea textului, a preferat un decor minimal (o masă mică, veioză, scaune, toate albe). A gândit un spectacol întru totul clasic, cu personaje angrenate în mici acțiuni diurne tipice atmosferei de familie. Tatăl citește ziarul, copiii se joacă, de gâtul surorii credincioase atârnă mătăniile, cealaltă, cochetă, își face unghiile. Gesturile și relațiile dintre personaje sunt explicite, în acord cu tipologia bine cunoscută a lui Tudor Mușatescu, în care soacra, Chiriachița, are cea mai savuroasă partitură. Inserturile muzicale le produc personajelor o nostalgie de tip rusesc. Acțiunile înaintează previzibil: fata credincioasă își face cruci, cealaltă se îndeletnicește cu posturi sexi, pentru ca mai târziu să țină monden un cățeluș de pluș în brațe, Chiriachița își dă pasiențe și interpretează cărțile, băiatul trage cu urechea la ce vorbesc cei mari. Singurul moment care fragmentează trama clasică și actualizează limbajul teatral este un vox pop la TV, despre alegeri, în limba engleză, într-o filmare care se proiectează pe un cearșaf alb. Altfel, mijloacele sunt simple, spectacolul mizează numai pe interpretarea actorilor, cu momente mai bune sau mai puțin bune. Dar, cu siguranță, nu inovația mijloacelor interesează echipa, ci familiarizarea publicului cu un clasic al dramaturgiei românești, comic de mare succes pentru oamenii care vor să se relaxeze după programul de la serviciu. Sfârșitul va fi marcat de depunerea obiectelor de recuzită, ca o ieșire din convenție, în fața scenei.

Producțiile au fost invitate la festivaluri internaționale iar Studioul a luat două premii pentru traducere, unul pentru interpretare masculină și unul pentru regie. Echipa a avut bucuria de a participa și la Festivalul de Teatru Interbalcanic, la a cărui ultimă ediție au fost prezente douăzeci și cinci de teatre. Studioul a jucat în fiecare an și la Salonic, și la Institutul Francez, iar producția sa de anul trecut, „Dezertorul” după Mihail Sorbul, a fost invitată la Teatrul Dramaturgilor Români.

După cinci ani de teatru românesc în Atena, Monica Săvulescu Voudouri declară că are planuri mari. Următorul spectacol va fi „Pe Dunăre și pe Sena”, cu cinci actori profesioniști, pe texte de Caragiale, Eugen Ionescu și Matei Vișniec. „Sunt texte prelucrate. De altfel, pentru fiecare spectacol făcut până acum am modernizat textele. Pentru următoarea montare am făcut deja prima lectură. Tema este neputința și vorbirea în gol, fără găsirea soluțiilor, o chestiune care mi se pare de actualitate la nivel mondial. Dar, oricum ar fi vremurile, există un element viu care duce viața înainte: poporul. Voi lega cele trei piese prin muzică de pahar interpretată de doi lăutari. Unul cântă cu vocea, altul la acordeon. Poporul ăla, cum o fi el, că putincios, că vorbăreț fără soluții, are viața în el, precizează scriitoarea-regizoare”.

În dorința de a întinde punți între cultură română și cea elenă, scriitoarea a publicat toate textele traduse în limba greacă. Le-a oferit secretariatelor literare de la teatrele din Atena, ca și echipelor artistice de la diferitele festivaluri de teatru la care a participat cu Studioul. Una dintre aceste piese a fost deja pusă în scenă la Salonic. Mai mult, Societatea Culturală Balkania Contemporană a înființat cursuri de weekend pentru copiii români din diferitele școli ateniene care, din păcate, au contact minim cu limba și cultura română. Așa că la sfârșitul săptămânii, elevii iau lecții de limba română, franceză, engleză, alături de cursul de cultură și civilizație cu personal calificat.

Monica Săvulescu Voudouri: „Avem un sediu frumos, cu o bibliotecă cu două mii de cărți, avem aparatură pentru cinematecă, unde le dau și multe filme românești. Le place copiilor. Trebuie să-i iei cu binișorul. Anul trecut am făcut un curs despre UE, când a luat ființă, a cui a fost ideea, care au fost primii pași, cum funcționează și care sunt actele normative. A venit Corina Crețu și a spus că nici unii oameni de la Bruxelles nu știu cât știu copiii ăștia. Ne-a promis că ne va duce să facem o vizită la UE”.

 

Lasă un răspuns