Interviu cu Anca Muraru, freelancer
Termenul de nomad digital a apărut în 1997, în cartea lui Makimoto și Manners, iar în România el a început să fie vehiculat de curând. Cine sunt aceșți nomazi digitali? Oricine care lucrează online se poate consideră făcând parte din această categorie?
Nomazii digitali sunt cei care își desfășoară activitatea profesională în mediul online și aleg să locuiască pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp în diferite părți ale lumii. Aici putem vorbi despre persoane care aleg să călătorească în mod activ, ajungând și în 20 de țări într-un an, dar mai ales de cei care preferă să petreacă într-un singur loc câteva luni sau un an. De asemenea, sunt nomazi care preferă sa aibă un homebase și cei care aleg să păstreze doar bagajul pe care îl poartă cu ei. Nu oricine lucrează online poate fi considerat nomad digital, ci mai degrabă remote worker, însă un angajat la distanță poate deveni nomad dacă alege ca stil de viață modelul în care să călătorească, să cunoască noi culturi și să locuiască în diverse locuri care îl atrag. În ceea ce privește activitățile profesionale, putem vorbi de freelancer-i, angajați care lucrează la distanță, de antreprenori digitali, soloprenori, indie maker-i și lista rămâne deschisă.
Ai fost un nomad digital. Ai creat o comunitate, OFFice To Travel. Câți ani ai călătorit și de ce te-ai oprit? Mai crezi în esența nomazilor digitali?
Cred în continuare în acest stil de viață și consider că, pentru o parte dintre cei care trăiesc aceste experiențe, este exact ce au nevoie în acel moment al vieții. În contextul Covid-19, vor exista schimbări, poate creșterea timpului petrecut într-un loc sau crearea mai multor spații de tip coliving & coworking, ori chiar a caselor Co-op, dar esența va rămâne aceeași. Creșterea numărului de oameni care vor lucra remote, fie ca angajați, fie pe cont propriu, cred că va atrage munca din alte locuri decât de acasă, fie doar și pentru o săptămână la munte, inspirând aer curat în locul celui din oraș. OFFice To Travel a început ca un proiect de suflet prin care am vrut să împărtășesc din informațiile și cunoștințele mele, însă a venit un moment în care am simțit că nu puteam să îi mai ofer atenția de care avea nevoie. Am creat platforma în 2015, a crescut în același timp cu mine și am simțit că venise momentul pentru următorul pas. Nu exclud alte proiecte în direcții similare, însă adaptate la cum văd lucrurile cinci ani mai târziu.
Care e de fapt programul unui nomad digital? Care este limita între viață personală și cea profesională?
Depinde pe cine întrebi. Cu munca remote, am observat că ți se accentuează tiparele: dacă ești obsedat de muncă, vei ajunge să lucrezi mai mult, iar dacă nu îți place munca actuală ori ai alte priorități, vei lucra mult mai puțin. Pentru un nomad digital balanța între viața personală și cea profesională devine o decizie individuală. Testezi și te adaptezi, îți cunoști mai bine prioritățile și îți aranjezi programul în funcție de ele.
COVID-19 ne-a obligat într-o mai mică sau mai mare măsură pe toți să fim internauți. Ne resetează acest moment? E un pas spre reconfigurarea pieței muncii, spre digitalizarea ei?
Eu nu cred în „revenirea la normalitate”. Cred că așa cum ne schimbă la nivel individual orice criză personală, la fel vom observa modificări în unele domenii, printre care și pe piața muncii. Când vine vorba de munca remote, e un subiect de discuție pentru mine de mulți ani. Îi văd avantajele, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, am pus la punct sisteme care funcționează pentru echipe remote și am văzut cum oamenii pot fi mai productivi și fericiți. E de luat în considerare și faptul că nu toate industriile pot funcționa remote și nu orice persoană lucrează mai bine la distanță. Nu cred că supra-digitalizarea e o soluție, ci consider că putem folosi mai multe dintre avantajele mediului digital pe care să le combinăm cu latura „naturală”, umană, de care riscăm să ne îndepărtăm. Pe termen lung, cred că vom găsi un mix bun între munca la distanță, cu ajutorul tehnologiei și al sistemelor la care avem acces în ziua de azi, latura socială și conexiunea cu natura.
Una dintre temerile umanității pare a fi asimilarea realului de către virtual. Cum crezi că poate fi menținut un echilibru?
Cred că pentru fiecare dintre noi acest echilibru poate arăta diferit. Pentru unii, schimbarea poate veni natural, în timp ce alții au nevoie fie de un factor exterior, fie de a-și impune limite personale. Să luăm un exemplu care poate fi la îndemână: programul de muncă în fața laptopului, urmat de timp liber în care suntem cu prietenii sau familia, acasă, în parc, în gradină, la o terasă sau la o activitate de echipă, sport sau jocuri de societate. Astfel ca în timpul liber să ne satisfacem nevoia de socializare și interacțiune umană unde suntem prezenți cu cei dragi nouă. Iar weekend-ul poate fi folosit într-un anumit procent fără ecrane. Din păcate, uităm de importanța socială și, în timpul petrecut cu cei dragi, suntem jumătate lipiți de telefoane, uitându-ne la cum își trăiesc alții viața. Iar ei, la rândul lor, își iau din timpul prețios cu cei dragi pentru a posta fotografii despre cum își trăiesc viața. Înțelegi ironia? Cred că aici venim și cu sechele de pe vremea în care multitasking-ul era foarte apreciat, chiar dacă am ajuns mai târziu să realizăm că este total neproductiv și reprezintă doar o formă de evadare din prezent: să ne hrănim cu momente fade de răsplată imediată din rețelele de socializare și să rămânem cu același gol interior la finalul zilei.
Munca remote a fost și este în continuare o provocare mare pentru angajați și angajatori. Printre factorii care au îngreunat procesele profesionale de acasă din această perioadă se numără: birocrația, instrumentele și platformele de comunicare, monitorizarea orelor de lucru și altele. Este explicabilă această situație deși avem numeroase opțiuni de comunicare, deși există semnături electronice, deși avem un sector IT foarte bine dezvoltat și o viteză a Internetului foarte bună? Unde apare blocajul?
Ca în multe alte situații, nu ține atât de mult de uneltele disponibile, cât de cei care le folosesc. Mentalitatea pe care o avem și percepțiile personale dictează modul în care vedem realitatea și gestionăm problemele. Astfel că, putem privi obligativitatea de a lucra de acasă ca pe o oportunitate de a îmbunătăți sistemele actuale, de a testa productivitatea echipei, de a analiza diminuarea costurilor asociate biroului fizic și a căuta noi tehnologii care să optimizeze costuri și alți indicatori relevanți. Sau putem privi situația ca pe o corvoadă, ceva ce ne strică planurile pe acest an, ca o nevoie crescută de a controla angajații, implicit un consum de timp, bani și energie.
Încă de prin 2013, am testat multe aplicații, sisteme și variante de program pentru a ajunge la o soluție care să funcționeze pentru mine, însă și în ziua de astăzi sunt deschisă la a îmbunătăți modul în care lucrez și a mă folosi de aplicații care îmi ușurează munca. Același lucru este valabil și pentru echipă, am testat unelte de comunicare, de management al proiectelor, de contorizare a timpului și îndeplinirea indicatorilor de performanță. Unele au funcționat pentru noi mai bine decât altele, am testat și am ales ce am considerat a fi de ajutor.
Ai încercat chiar tu să ai un business digital. Care e durata de viață a unor astfel de afaceri sau de surse de venit? Supraviețuiesc ele pieței sau există un ciclu –efemer – de consum pe care ți-l asumi încă de la început?
E un subiect mai amplu și nu i-aș include în aceeași categorie pe toți. Cred că digitalizarea a deschis poarta către creșterea numărului de freelancer-i și business-uri online, ceea ce mi se pare un progres. E un mediu mult mai deschis către noi idei, produse și servicii în comparație cu ce exista disponibil în urma cu 10-15 de ani.
Nu cred că vor rămâne în picioare, așa cum sunt astăzi, nici toate aceste industrii, nici toti acești prestatorii, însă nu consider a fi ceva negativ. Schimbările se produc mai rapid ca în trecut, apar ramuri și nișe noi, specializări care nu existau. Și cred că e interesant de văzut cum vor evolua. Dacă în generația Baby Boomers era ceva obișnuit să ai unul-două job-uri pe parcursul întregii cariere, știm prea bine că pentru Millenialls și generația Z situația e diferită: avem acum multiple job-uri, multiple business-uri sau un mix între ele. Cunosc persoane care până la 35 de ani au avut peste cinci business-uri și cu fiecare experiență au învățat, s-au adaptat și au creat o afacere mai bună.
Există deja un rețetar al succesului prin care poți elimina burnout-ul, așa-zisul management al stresului. Crezi că el există? E eficient în munca de acasă? Sau e un mit?
Povestește-mi despre valorile și credințele tale în ceea ce privește munca și îți spun cât de predispus ești la burnout. Este un subiect care nu îmi e străin deloc. Cred că pentru unii oameni munca remote e un drum sigur către burnout, în timp ce pentru alții munca de acasă e foarte relaxantă. Poate că în teorie poți să îți iei pauza când vrei, dar dacă autoritatea ta internă, acea voce care te împinge de la spate, îți spune că nu îți permiți să iei pauză, nu îți vei lua nici azi, nici mâine și devine o rutină, iar burnout-ul o să-ți bată la ușă. Cred că managementul timpului se naște din dorința noastră de control, pe baza fricii de necunoscut. Acasă fiind, aleg dacă vreau să lucrez de pe canapea, la birou, din bucătărie sau din curte. Mă concentrez asupra unui singur task, fără să fiu întreruptă. Am momente când telefonul meu este în modul silențios și revin cu mail-uri și telefoane în timpul alocat lor. Mai mult, țin foarte mult la orele mele de somn și îmi aranjez programul încat să pot dormi cât are nevoie corpul, pentru a putea funcționa la capacitate maximă. La prânz îmi iau mereu timp pentru o masa care îmi dă energie. Sunt doar câteva dintre aspectele mici, totuși atât de importante, care mă fac să mă bucur de stilul de viață ales. Dar am avut ani de zile de trial & error, de frustrări personale, de weekend-uri cu 10 ore de muncă pe zi, de mese sărite și nopți nedormite, pentru a-mi identifica prioritățile. Și cu toate astea, programul e mereu predispus schimbărilor și deschis adaptărilor.
Anca Muraru este specialist în marketing digital.
A lansat platforma OFFice to Travel,
prima platformă a nomazilor digitali din România.