Alexander Hausvater, regizorul spectacolului „Barbă albastră”

În „Barbă albastră” am vrut să-l separ pe Max Frisch – dramaturgul de autorul de nuvele și de autorul de romane. M-a interesat faptul că, întorcându-se în Europa în anii 50, după război, a adus o gândire nouă asupra responsabilității civice și umane a fiecărui individ. În opinia sa, nu numai nemții sunt vinovați de război, ci lumea în totalitate. M-a captivat acest gând al necesității individului de a-și face un proces moral și de a nu se baza pe autoritățile juridice și pe celelalte tipuri de autorități ale statului. Acum mulți ani am făcut un spectacol-lectură cu această piesă la Montreal. Max Frisch a scris această nuvelă în dialog, cu întrebare – răspuns, întrebare – răspuns. Cei care au o minte cabalistică știu că fiecare întrebare conține semințele răspunsului. Pui întrebarea doar ca să-ți confirmi răspunsul pe care deja îl ai în tine. Procesul de judecată în sine și judecată prin întrebări și răspunsuri m-au atras la spectacol. De asemenea, discrepanța unui om care pare o moleculă, un om fără energie, fără motivație, fără dinamism, deși are o viață de succes, dar care are înăuntrul lui o lume imaginativă și dinamică mi s-a părut foarte apropiată pentru cei care au trăit în secolul XX.

Lasă un răspuns