Work in progress Copalnic-Mănăștur

 

Copalnic Mănăștur este una dintre cele nu-mai-știm-câte Românii. Una recomandată scepticilor. Una din categoria pe care trebuie să o cunoști pentru a înțelege că nu e totul pierdut.

Un jurnal al interacțiunilor cu comunitatea din Copalnic Măștur, din perspectiva unui vizitator absolut ocazional, ar conține următoarele adnotări. Ziua unu – Copiii satului: Atitudine deschisă, stimă de sine, o siguranță cu care se prezintă, o legătură vizibil foarte bună cu familia, cu mediul social. Ziua doi – Invitație la masă: O extraordinară ciorbă de fasole verde și o carte de memorii de la începutul secolului îngrijită de gazdă și editată recent. Ziua trei – Invitație la o palincă de seară: Constatarea că gospodăriile nu au garduri despărțitoare și printul pentru corectură al revistei anuale a localității, la care lucrează gazdele în timul liber. Ziua patru – Turism local: Vizită la o biserică de la Rogoz și o recomandare de a accesa site-ul „Biserici de lemn din Țara Lăpușului Tururi Virtuale”, proiect de care, da, s-a ocupat și cineva din Copalnic Mănăștur. Ziua cinci – Cafeaua de dimineață la terasa din centru: Întâlnire cu un performer dintr-un spectacol de teatru experimental de acum trei ani din București – localnic –, discuții despre artă, educație, patrimoniu, mentalități, piața muncii. Ziua șase – La coasă: Deși se cosește predominant cu mașini speciale, părinții încă îi mai învață pe copii cum se folosește coasa, cum se pregătește, cum se ține, care sunt mișcările, iar asta îi amuză și pe unii și pe alții, clivajul între generații e amortizat de atenția, interesul, bunăvoința pe care și-o acordă unii altora. Ziua șapte – Eveniment oficial de lansare a revistei: Peste o sută de persoane în public, directori de edituri de la BookFest – unii veniți de la Bistrița, de exemplu – localnici plecați de mult și stabiliți în Baia Mare sau în București, toată lumea într-o curte mare, la umbră, alte câteva evenimente colaterale de tipul lansărilor de carte, atenție ditributivă către vorbitori, către copiii din cărucioare sau așezați prin iarbă, către schimburile de impresii cu vechi prieteni, cu cei reveniți. Ziua opt – Studiu social: Cei de la Berința, sat aparținător, locul în care s-a născut scriitorul Augustin Buzura, susțin că ei au produs trei academicieni, dar cei din Copalnic-Mănăștur le reproșează că s-au plafonat și că nu sunt suficient de activi. Ziua nouă – Prânzul cu meniu fix la terasa din centru: Printre cele câteva vorbe schimbate peste mese, explicația unui cuplu „noi acum venim de la serviciu, am zis să mâncăm ceva aici, că acasă se face prea cald dacă gătim”. Ziua zece – Pregătiri pentru plecare: Palincă primită cadou pentru acasă, plus o carte, plus o revistă, plus un studiu despre structuri mentale și comportamentale în proverbe și zicători, promis pentru zilele următoare pe mail, iar, în loc de la revedere, un „noi sperăm să te adoptăm”. Ziua unsprezece – Plecarea: Îndoiala că o  metropolă poate înclina în favoare ei o balanță a avantajelor și dezavantajelor.

(România Mobilementary, Carmen Corbu)

Lasă un răspuns