Tania Popa, one-woman show sau gustul singurătății

Când un actor apreciază că a venit vremea unei încercări regizorale, acesta e un semn că ticăitul ceasului său interior a început să se audă. Cu atât mai mult bătăile de ceasornic în cauză se fac auzite atunci când e vorba de o actriță aflată în vârf de carieră, hotărâtă să-și auto-regizeze spectacolul și, mai mult!, să joace singură, într-un ispititor one-woman show, care îi permite etalarea unei bogate palete de meserie actoricească. „Mi-am dorit nespus să joc iar într-un one-woman show, după frumoasa experiență cu Fata din curcubeu, să retrăiesc acea epuizare benefică și absolut incredibilă după fiecare reprezentație”, spune Tania Popa. „Întotdeauna am susținut, fără ezitări, că am un vulcan nestins în mine, care așteaptă, în fiecare moment, să erupă. Simt că acest gen de spectacol mă consumă la maximum și asta îmi doresc – iar și iar –, să dăruiesc din prea-plinul meu”.

Apariție vaporoasă – o amplă rochie-mantie, ale cărei zbateri continue o ajută pe actriță, în ciuda unor foarte puține puncte de sprijin din decor, să umple scena. Tania Popa își pune, astfel, în valoare la maximum farmecul personal și e de înțeles distribuirea sa mai ales în piese cu subiect romantic.

În Figuranta, însă, paleta trăirilor scenice crește mult în profunzime. O contribuție în această privință pare să o aibă textul bine strunit al lui Andreas Petrescu. „Teatrul lui Andreas este un vis împlinit pentru orice actriță”, crede Tania Popa. „Are un amalgam de situații și exprimă un torent de sentimente. Treci de la râs la plâns fără să realizezi cum și când s-a întâmplat asta. (…) Adevărul este că simt că am atins maturitatea profesională și că pot să mă răsfăț cu un astfel de spectacol”, mai spune actrița, spre răsfățul nostru, al tuturor.

 „Figuranta” este un spectacol al Teatrului Național din București, care a avut premiera în octombrie 2019

Lasă un răspuns