Scrisul, cititul si creierul uman

| Dragoș Cîrneci |

Este greu de spus ce se întâmplă în creierul uman care consumă doar digital, dar scrisul – chiar cel pe tastatură – probabil va dispărea sau se va atenua semnificativ în favoarea mijloacelor video de comunicare. Practic, este vorba despre volumul de informaţie pe care îl poţi stoca şi transmite.

Există dovezi că scrisul a contribuit la evoluția creierului uman. Deşi scrisul este vechi de vreo 4000 de ani, el a modificat deja creierul speciei. Astfel, la oamenii orbi din naştere s-a constatat prin scanări cu RMN-ul că atunci când citesc în Braille – care este un text în relief pe care îl pipăie cu degetele – se activează aceeaşi zonă din cortexul occipital pe care o folosesc văzătorii atunci când citesc. Deci această zonă a evoluat dintr-una generală a văzului într-una specifică a cititului, indiferent prin care simţuri sunt procesate literele.
În prezent, potrivit Biroului de Statistică a Muncii din Statele Unite, adulții petrec în medie peste douăzeci de ore online săptămânal. Aproape o treime din acel timp este petrecut pe platforme sociale, pe Facebook stând cincizeci de minute în fiecare zi, adică mai mult timp decât petrec citind sau socializând în viaţa reală. E aproape egal cu timpul pe care oamenii şi-l petrec mâncând şi bând, care e de 1,07 ore pe zi. Iar adolescentii îşi ocupă şi mai mult timp cu tehnologia, petrecându-şi nouă ore zilnic în mass-media digitală. Ei trăiesc în această lume tehnologică mass-media 24/7, iar acest lucru influenţează fiecare dimensiune a vieții lor. Se poate spune că ei îşi petrec mai mult timp cu lumea digitală decât cu orice alt aspect din viața lor. Acest lucru inevitabil lasă urme, pentru că, în această situație, creierul se va adapta la mediu indiferent care este acesta. Cum? Asta doar timpul va arăta.
Este greu de spus ce se întâmplă în creierul uman care consumă doar digital, dar scrisul – chiar cel pe tastatură – probabil va dispărea sau se va atenua semnificativ în favoarea mijloacelor video de comunicare. Practic, este vorba despre volumul de informaţie pe care îl poţi stoca şi transmite. Iniţial, oamenii scriau manuscrise care puteau fi copiate în câteva exemplare. Apoi a apărut tiparul care a dus la informarea în masă şi a încurajat răspândirea şcolilor. Iar revoluţia digitală pe care o trăim acum permite o informare la un nivel pe care nu l-a mai cunoscut specia umană. Câte dintre cititoarele acestui interviu mai ştiu croşeta? Pentru bunicile şi străbunicile lor era ceva normal şi necesar. Acum toate hainele pe care le purtăm sunt făcute de maşini. Cred că e important să ghicim direcţia spre care se îndreaptă specia şi nu să ne scandalizăm când un obicei vechi dă semne de dispariţie. Un sociolog celebru din secolul XIX observa că ceea ce pare delict în ziua de azi poate fi o prefigurare a moralei viitorului.

Avantajele și dezavantajele acestui tip de consum de informație
Studiile spun că îi face pe adolescenţi şi adulţii tineri mai superficiali – de regulă nu trec de prima pagină de rezultate oferite de Google –, mai puţin creativi, mai nerăbdători în a obţine ce vor şi mai afectaţi de lipsa imediată de rezultate, mai puţin capabili să citească texte mai lungi de o pagină, să urmărească un clip video mai lung de câteva minute. Ei procesează mai bine conţinutul concret decât cel abstract, procesează mai degrabă ce este nou decât ce este important, tind să ţină minte mai puţină informaţie şi mai degrabă să reţină unde o găsesc pe internet sau pe smartphone (deci au un fel de memorie externă), ceea ce afectează atât fluenţa unei comunicări, cât şi expertiza, care se bazează pe un volum mare de informaţii. Este paradoxal că tehnica a evoluat până la nivelul acesta datorită unui lung şi dificil proces de muncă în domeniul ştiinţei şi ingineriei, iar rezultatul sabotează tocmai capacitatea oamenilor de a mai aborda cariere ce necesită complexitate, efort susţinut şi rezultate incerte. În plus, unul dintre cele mai probate efecte negative asupra copiilor este efectul nociv al TV-ului. În general, nu este bine ca un copil (mai ales unul sub 5 ani) să stea mai mult de 2 ore pe zi la TV, conform recomandărilor OMS. De altfel, nu este bine nici pentru adulţi.
O concluzie surprinzătoare este însă cea privind jocurile video. Astfel, mai multe studii au dovedit că jocurile video de acţiune dezvoltă percepţia, atenţia, memoria de lucru, viteza de reacţie şi luarea deciziilor. Acest efect apare după 9 ore de joc (nu mai mult de o oră pe zi) şi se transferă în situaţiile de zi cu zi care presupun respectivele abilităţi mentale. Deci nu trebuie să ne ferim iraţional de tot ce este nou, ci să căutăm să ne informăm pentru a discerne între ce este bun şi ce este dăunător. În felul acesta le pregătim un viitor mai bun copiilor noştri.
Privitul cărţilor pe tabletă la 5 ani facilitează dezvoltarea limbajului şi dezvoltă gustul pentru a citi cărţi tipărite, odată ce a ajuns copilul în şcoală. Ce este important de observat este că acest comportament al copilului este încurajat de către părinte prin exemplul său personal – cu cât părintele este văzut de copil că citeşte mai mult, indiferent dacă o face pe tabletă sau în varianta tipărită, cu atât şi copilul prinde gustul mai repede. Trebuie însă să menţinonez că citirea limbajului non-verbal şi înţelegerea emoţiilor nu se dezvoltă decât prin interacţiune cu persoane reale, şi nu citind cărţi, chiar dacă ele au poze. Apoi, aveţi grijă când stau copiii pe tabletă, pentru că privitul acestui tip de ecran seara duce la probleme de adormire, somn mai scurt şi mai puţin odihnitor.

Textul este parte a materialului „Cartea și lectura. O chestiune de context”

Cum citim, ce citim, în ce ritm, în ce scop? Cărțile și ecosistemul lor au fost asaltate de revoluția digitală, de comportamente de consum informațional care s-au modificat în timp foarte scurt la scara istoriei și care pun sub semnul întrebării cititul așa cum a fost acesta practicat timp de secole. Care este motivația pentru care citim? Citim de plăcere sau din obligație, citim din curiozitate intelectuală sau din plictiseală, citim pentru că „trebuie” sau pentru că am dezvoltat o adicție la cărți? Cititul în afara rigorilor profesionale se supune unei rigori personale, ori e ghidat de capriciu? Lectura pe suport digital este la fel de reconfortantă precum cea pe hârtie? Va mai supraviețui cartea ca atare? Va fi ea apanajul unor nostalgici și inițiați, la fel cum azi numismatica este apanajul unor inițiați și pasionați de monede vechi? (Iulia Alexa)

CITEȘTE ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS

Lasă un răspuns