„Puținii jurnaliști rămași fac tot posibilul să ofere vizibilitate filmelor”

(Intervenție în dezbaterea „Filmul românesc la el acasă”, realizată de Iuliana Alexa)

PR de film în România
Voi fi destul de aplicat când vine vorba de PR în România și voi puncta ce presupune PR-ul de film. Fiecare proiect în parte e o provocare în sine de a exploata la maximum orice element are potențial de a crea notorietate în jurul produsului și de a-l face pe spectator să se apropie cu încredere și curiozitate. De la regizor, actori, tipul filmului… Creativitatea e cheia care deschide ușile, susținută de un marketing eficient și de o distribuție generoasă. Dincolo de ce a mai rămas din presa scrisă, te focusezi foarte mult pe online, pe rețelele de socializare, cu un conținut dedicat și personalizat, spre radiouri, interviuri pentru bloguri și orice eveniment de PR pe care îl poți genera, menit să stârnească interes. Dar, cu siguranță nu e ceva ce construiești peste noapte, deși toată lumea are senzația că în două luni de zile poți face minuni. În realitate, e o chestiune de durată. Notorietatea trebuie să crească organic, are nevoie de conținut susținut și de o comunitate pe care trebuie să o crești organic, să fie „agățată” acolo și să primească informații. Ține firește și de o strategie punctuală, care se poate schimba din mers din varii motive, drept urmare, tot creativitatea e cea care te salvează.
Cum spuneam, nu prea mai ai foarte multe zone în care să expui „marfa” pe care o vinzi. Print-ul e din ce în ce mai rar, doar câteva ziare, reviste glossy, prea puține emisiuni TV de cultură care să facă audiență. E încurajator faptul că puținii jurnaliști rămași fac tot posibilul să ofere vizibilitate filmelor și evenimentelor de gen. Dincolo de interviurile apărute în perioada lansării, sunt o mulțime de alte editoriale setate punctual, împachetate cât mai smart, glossy, după caz.
Proiecte cinematografice gestionate
În cei 11 ani de când activez în această industrie am promovat peste 60 de proiecte de lungmetraj, mai multe scurtmertaje, seriale de televiziune. M-am ocupat și de festivaluri de film, dar și de gale ale filmului românesc. Printre proiecte pot aminti de: „Poziția copilului”, „Aferim!”, „Sieranevada”, „PINA”, „Toni Erdmann”, „La Gomera”, „Distanța dintre mine și mine”, „Domnișoara Christina”, „Soldații. Poveste din Ferentari” etc.
Distribuția de film în România
Răspund la această întrebare după ce am văzut în weekend cum arată fostele clădiri de cinema din Maramureș: te apucă toată tristețea. Niște săli lăsate în paragină, uitate de timp, pe cale să se prăbușească. În alte zone ale țării, sălile au fost transformate în săli de jocuri de noroc, cluburi, în funcție de interesele autorităților locale. Mă întrebi asta când pe Bulevardul Magheru, din centrul Bucureștiului, o capitală europeană din 2019, nu mai există nici un cinema funcțional. Cinema Studio, Cinema Patria, Cinema Scala sunt istorie. Noroc cu mall-urile că așa au mai apărut și multiplex-urile, dar în multe dintre ele filmele europene nu ajung niciodată, pentru că vorbim de business și atunci, din motive evidente, interesul este mai degrabă orientat spre blockbustere decât spre producții arthouse. Ce ar trebui făcut? În ultimii ani știrile care i-au făcut pe români mândri au fost: victoriile Simonei Halep sau performanțele filmului românesc la marile festivaluri internaționale. Câte terenuri de tenis s-au deschis în România? Câte cinematografe au fost reabilitate? Apoi există o lege antipiraterie care nu este pusă în aplicare. România este printre țările fruntașe când vine vorba de încălcarea drepturilor de autor. Ne place să ne uităm la filme, dar preferabil gratis, pe site-uri ilegale.

Cătălin Anchidin este profesionist
în domeniul comunicării cu o activitate
în promovarea de film.

VEZI ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS

Lasă un răspuns