Omletă, păsări și regrete. „Before Breakfast”, regia Andrei și Andreea Grosu

Tace. Se uită în față. Își umezește buzele. Apoi, își dă cu mâna prin păr. Nu face nimic special. Nimic în plus față de alte actrițe. Și, totuși, corpul său, aproape nemișcat, pare incandescent. Combustia interioară îi scânteiază în ochi. Rămâne atentă. Ba nu, încordată ca un arc! Ba nu, feminină și delicată!

Așa începe „Before Breakfast” de Eugene O’Neill de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, în regia lui Andrei și Andreea Grosu, cu o actriță excepțională, Mihaela Trofimov, ca o rană vie, și partenerul ei de scenă, de același calibru, Richard Bovnoczki, din cale afară de expresiv în tăcerea prelungită pe durata întregului spectacol. Textul are calitatea pieselor din școala clasică americană, dublată de consistența și de rănile tragice care marchează ireversibil personajele (aici, copilul mort de la începutul căsniciei) din dramaturgia lui O’Neill.

În capătul lui de masă, un teanc de foi mototolite și scrumiere pline de mucuri. Soțul, absolvent de Harvard, scriitor ratat și bețiv boem, care nu câștigă niciun cent, cu o posibilă aventură în desfășurare, plus minciunile aferente, se alege cu o ploaie de reproșuri. Și-a amanetat ceasul, ultima piesă de valoare rămasă de la familia bogată ce-l repudiase după ce s-a căsătorit cu femeia de condiție inferioară. Adică ea, cea care îi face scena dinainte de micul dejun, acuzându-l că nu muncește, în timp ce ea, soția, spală podelele pentru supraviețuirea amândurora. Și așa, una famelică, dusă de pe o zi pe alta, într-o sărăcie lucie! El tace și încasează. Parcă doarme pe el. Doar tremuratul accentuat al mâinilor contrastează cu gesturile la ralenti.

Dacă textul are calitatea lui Eugene O’Neill, regia are finețea celor doi regizori, Andrei și Andreea Grosu care fac un crochiu în mișcare, o radiografie a imponderabilității afective, cu înaintări, reveniri și schimbări de dispoziție în dinamica de cuplu. Atât de fină, de nuanțată și de bogată este relația dintre cei doi actori, încât teatrul redevine o artă plină de viață și de adevăr. Cei doi regizori reușesc un crescendo afectiv, meticulos construit în fiecare moment, pe care teatrul de azi, grăbit să livreze informații și emoții de-a gata, pare să-l fi pierdut.

Ziua se derulează ca oricare alta, cu ritualurile fiecărui cuplu. Ea zgârie ușor masa cu unghiile ca să-i atragă atenția. El rămâne posac. Ea aruncă în joacă cu șervețele în el. Reproșurile soției au greutatea poverilor și a unei îndelungate suferințe. Dar delicatețea imprimată de Mihaela Trofimov le atenuează agresivitatea. Ritmurile se schimbă necontenit, în funcție de dinamica afectivă. Nimic nu rămâne într-o singură culoare de la un capăt la altul. Cei doi soți de pe scenă au chimie, propriul cod ludic și o comunicare cu istorie sudată, care se presimte în orice gest, oricât de încărcat de resentimente ar fi. Dincolo de acestea, ceea ce sensibilizează publicul este tocmai gingășia dintre ei, desfășurarea ludică în care cei doi se pot transforma, într-o secundă, din inamici în parteneri de joc.

Dispoziția lui jucăușă când, în lipsa hranei pentru micul dejun, gătește o omletă imaginară, de la oul făcut de găină (cu gesturile copilăros-expresive ale lui Richard Bovnoczki), restabilește, probabil ca în fiecare zi, sub privirea ei dintr-odată îmblânzită, miracolul de la începutul relației. Greutățile nu le-au atrofiat bucuria de a fi împreună, cel puțin pe secvențe scurte. Doar de câteva secunde e nevoie pentru ca realitatea să se transforme din nou în magie. Numai că povara ratării profesionale și familiale, șirul neîntrerupt de acuzații îl vor duce pe el dincolo de limita răbdării.

În montarea celor doi regizori, sfârșitul tragic își pierde iminența. Privirea arsă a actriței, poziția ei similară cu cea de la început, în lumină, lasă loc timpului să se depoziteze în straturi dureroase. S-a petrecut pe viu sau întregul monolog s-a numărat printre milioanele de flashback-uri și retrăiri ale grozăviei de atunci?

Atât de rar se întâmplă ca actori excepționali să evolueze în partituri pe măsura talentului lor. De aceea, nu ratați ocazia să-i vedeți pe Mihaela Trofimov și pe Richard Bovnoczki în „Before Breakfast”! O interpretare de zile mari. Jos pălăria!

Lasă un răspuns