Despre creativitate și gândire divergentă

Prin schimbarea perspectivei, vezi ceva ce nu vedeai înainte. Flexibilitatea în gândire înseamnă să vezi dincolo de rolurile convenționale. Să improvizezi, să fii intuitiv, să te joci cu contextul și perspectiva, să te concentrezi pe proces, și nu pe rezultat.

În ultimii ani, psihologii cognitivi studiază oamenii creativi și ceea ce se întâmplă în creierul acestora atunci când se află în starea aceea de… flux, după cum o numea, atât de inspirat, cu un termen care a făcut carieră, psihologul ungur (naturalizat american) Mihaly Csikszentmihalyi. Dar, dincolo de procesele intime la nivel de sinapsă ce au loc în creierele celor care creează ceva nou, această gândire în afara tiparelor poate fi dirijată, structurată, provocată. În companiile americane se predau deja lecții de creativitate și de gândire divergentă, foarte utile pentru a genera noutate în serviciile de marketing, distribuție, vânzări, orice nu este standardizat și poate fi ameliorat cu un input nou. Așadar, există tehnici de provocare și dezvoltare a creativității aplicabile perfect în business. Sunt tehnici creative care stimulează găsirea de idei, de găsit surse noi de finanțare, de rezolvat probleme, de depășire a competiției, de creare de produse noi, de modificare a ideilor deja existente pentru a găsi strategii noi și puternice, pentru îmbunătățirea serviciilor vechi, revitalizarea piețelor, pentru a deveni mai productiv etc.

De ce cred oamenii că nu sunt creativi?

Pentru că atitudinile afectează comportamentul, emoțiile generează comportamente și gesturi, dar este valabil și viceversa: și comportamentul influențează atitudinile. De exemplu, pur și simplu, prin imitarea celor fericiți, putem să fim mai fericiți. De pildă, noi alegem dacă să fim pozitivi sau negativi, deschiși sau dimpotrivă, închiși la ideea de noutate. Comportându-ne creativ, putem deveni efectiv mai creativi. Așadar, creativitatea nu este un accident ori ceva determinat genetic. Este rezultatul intenției de a fi creativ și al folosirii strategiilor de creativitate. „Diferența dintre oamenii creativi și cei necreativi este simpla imagine despre sine”, spunea Michael Michalko, autorul cărții „Thinkertoys”. Dacă eu cred că sunt creativ, voi face gesturi în acest sens, voi explora, voi încerca variante noi, și sigur voi avea mai multe rezultate mulțumitoare decât dacă nu fac nimic, pentru că nu cred că sunt capabil să scot ceva nou de la mine. Prin schimbarea perspectivei, vezi ceva ce nu vedeai înainte. Flexibilitatea în gândire înseamnă să vezi dincolo de rolurile convenționale. Să improvizezi, să fii intuitiv, să te joci cu contextul și perspectiva, să te concentrezi pe proces, și nu pe rezultat.
Dar ce înseamnă, realmente, o gândire creativă? În primul rând, o gândire care caută activ să iasă din tipare. Înseamnă să privești într-un fel nou aceeași informație la care se uită toată lumea. Trebuie să organizezi informația în seturi noi de informații, deci să ai noi idei… Gânditorul activ este cel care reorganizează mereu și mereu informația în idei noi, în produse noi.

Gândire tradițională și gândire creativă

Când ne folosim imaginația pentru a dezvolta idei noi, ele sunt structurate în moduri previzibile, în acord cu conceptele deja existente (este valabil pentru invenții, artă, scris, știință, business). Ne și amintim conceptele tipice mai repede decât pe cele atipice, pentru că gândirea umană este limitată. Așa cum nu poți plasa un obiect fizic în mai mult de un loc, la fel, procesul de gândire te împiedică să pui un concept în mai mult de o categorie mentală. În plus, mintea are o intoleranță fundamentală la ambiguitate. Prima ei funcție este de a reduce complexitatea experiențelor sale. Apoi, suntem educați să procesăm informația pe baza a ceea ce a fost în trecut, ce am învățat, ce ne-a învățat experiența sau a ceea ce au gândit alții. Gândirea logică folosește emoțiile negative pentru a cenzura, pentru a reduce libertatea de gândire. Terminăm prin a avea foarte puține moduri de organizare a informației. Dar, când te joci cu idei nebunești, afli că imaginația nu are limite de organizare. După ce credem că avem un răspuns la problema ce trebuia rezolvată, încetăm căutarea. Când oamenii își folosesc imaginația ca să dezvolte idei noi, acele idei sunt structurate previzibil, pe baza proprietăților sau categoriilor deja existente. Nu suntem învățați să creăm noi categorii și concepte. Atunci când încearcă să gândească creativ, în general, oamenii creează doar ameliorări marginale ale lucrurilor sau ideilor deja existente. Ca să creăm noi asocieri și conexiuni trebuie să facem un mix conceptual de idei și de imagini. Suntem educați să fim gânditori analitici și logici, nu creativi. Facem asocieri între subiecte relaționate deja și asta ne limitează creativitatea. Creativitatea este amestecul de concepte și categorii disimilare. Când conectezi două sau mai multe elemente diferite, mintea umple golul de idei și creează o categorie nouă.
De ce sunt copiii creativi? Copii nu reduc posibilitățile, ci le extind, pentru că ei încă nu sunt „formatați” de categoriile pe care le imprimă școala. Din păcate, școala ne învață numai ce au spus alții, categoriile pe care aceștia le-au creat deja, iar copiii le memorează spre a gândi la fel. Confruntați cu o problemă, am fost învățați să alegem cea mai probabilă abordare, bazându-ne pe trecut, apoi să lucrăm logic într-o direcție trasată către soluție. În loc să căutăm posibilități, am fost învățați să le excludem.
Gândirea logică tradițională este una bazată pe pattern-uri și noi învățăm aceste pattern-uri în școală. Gândirea divergentă cere distanțarea de aceste pattern-uri pe care școala ni le inculcă. Confruntați cu o idee nouă, avem un fel de inerție conceptuală. Obiceiurile, pattern-urile de gândire se acumulează și reduc posibilitățile alternative. Din păcate, școala nu stimulează aproape deloc gândirea elevilor, îi tratează drept recipiente pasive ale informației pe care profesorii le „varsă” în tinerele minți. Școala românească este un trist record la acest capitol: copiii nu doar că nu învață să genereze idei, ei învață mecanic niște texte care nu le spun nimic și care îi vor dezobișnui să gândească cu capul propriu pentru tot restul vieții. Adolescența este vârsta la care omul poate exersa gândirea abstractă, or, dacă acum ea nu este stimulată, slabe șanse să se dezvolte ulterior. În plus, tolerarea ambiguității și disonanței, privirea problemei din alt unghi sunt mereu premise de creativitate.

Beneficiile artei

Psihologii care au studiat persoanele creative spun că actul de a crea ceva are beneficii asupra stării de bine. Două grupuri au fost testare: primul grup de 10 oameni a petrecut cam 10 săptămâni în activități artistice, iar al doilea grup a petrecut mai mult timp evaluând artă în muzee. După 10 săptămâni, psihologii i-au pus la RMN pe cei studiați. Au observat că cei care s-au ocupat cu pictura propriu-zisă aveau mai multe conexiuni în „rețeaua default” a creierului. Această rețea este asociată cu mai multe funcții, precum reflecția asupra stării emoționale, empatia, imaginarea viitorului. În plus, cei care produceau artă aveau o rezistență mai bună la stres. Alte cercetări au arătat că producția de artă vizuală diminuează intensitatea emoțiilor negative și crește intensitatea celor pozitive, reduce depresia, stresul și anxietatea.

Se poate „preda” arta ?

Este clar că producerea artei poate să amelioreze funcțiile cognitive și starea de sănătate fizică. Dar mulți oameni cred în continuare că ei nu au abilități pentru artă. Oare putem preda aceste abilități? Le putem dezvolta și provoca? Mulți cred că abilitățile artistice pot să fie cultivate, dar că geniile artistice se nasc cu aceste abilități superioare. Se pare că deschiderea față de noutate, o trăsătură de personalitate asociată cu sănătatea psihică, are legătură cu dezvoltarea acestor abilități. Oameni care caută experiențe noi este mai probabil să fie cei care încearcă și arta și, cine știe, poate că le iese ceva bun…
Ce înseamnă acest fapt pentru cei care cred că nu au talent? Înseamnă că este important să încerci, să vezi unde ajungi și să mergi din aproape în aproape către… ceva. Să fii deschis către noutate și experiența nouă a creației. Înseamnă să te relaxezi și să lași intuiția și imaginația să funcționeze.

Iuliana Alexa este redactor-șef
al revistei „Psychologies”

CITEȘTE MAI MULT ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS

Lasă un răspuns