Filmul românesc la el acasă. Limite și extrapolări

|Un material realizat de Iuliana Alexa|

Sunt multe de spus despre schimbarea de paradigmă a ultimilor ani în maniera de tratare estetică, dar și în meniul de teme, atunci când vine vorba despre cinematografia românească. Despre succesul de casă al unor regizori (Tudor Giurgiu), despre propunerile de cercetare artistică ale altora (Adina Pintilie) sau despre pariul pe ignorarea tabu-urilor (IvanaMladenovic). Cinematografia este, în acest moment, unul dintre cele mai puternice brand-uri de țară ale României.

La 30 de ani de la căderea comunismului, cinematografia românească se desprinde și nu se desprinde de obsesiile trecutului. Spectatorii români sunt bulversați de popularitatea pe care o au la nivel internațional scenariile cu tentă socială dură, portretele suferinței unei țări care încă simte sechelele câtorva decenii de opresiune, cadrele lungi, prea lungi. Iar dacă publicul românesc și-ar dori o desprindere de durerile trecutului, sunt cineaști care fac asta cu entuziasm. Ce gest poate fi mai transgresiv decât o explorare fără tabu-uri a intimității de orice natură? „Touch me not” este o astfel de explorare, aproape fără precendent în cinema, iar caracterul său avangardist a fost recunoscut prin primirea Ursului de Aur. Originalitatea unui regizor precum Radu Jude vine și ea să arunce niște tabu-uri în aer. După capodopera „Aferim”, din 2014, Jude povestește Holocaustul românesc în pelicula „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, un film erudit, cu trimiteri la istoria cinematografiei și cu un clin d’oeil către Noul Val francez. „Soldații. Poveste din Ferentari”, pelicula Ivanei Mladenovic, este o altă dovadă că femeile nu au tabu-uri în cinematografia românescă și că lista de subiecte s-a schimbat, de la istoria traumatică și sechelele sale la explorări ale intimității sau ale istoriei mici.

Cristian Neagoe – „Spațiul și resursele pentru chestiuni culturale sunt destul de restrânse”

Cătălin Anchidin – „Puținii jurnaliști rămași fac tot posibilul să ofere vizibilitate filmelor”

Irina Trocan – „În continuare mi se pare mai palpitant filmul românesc de cinefil decât cel de public”

Adina Pintilie – Despre „Touch me not” și cariera lui internațională: „Vine într-un moment în care e foarte mare nevoie de discuția pe care o deschide”

Roxana Lupu

Ada Condeescu

Iulia Lumânare

CITEȘTE ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS

Lasă un răspuns