Festivalul medieval de la Sighișoara. Câteva note

Audiența este punctul forte al acestui eveniment anual, care oferă un spectacol de culoare și ritm, dar care, totuși, nu strălucește nici la categoria autenticitate, nici la coerență, nici la inovativitate sau particularitate. De altfel, desfășurat la sfârșitul lui iulie și ajuns la ediția a XXVI-a, Festivalul Sighișoara Medievală este printre cele mai notorii și mai populare.

Pe străzi, printre cele câteva zeci de mii de participanți, nu mai vezi „cele două Românii”, una occidentalizată, una antioccidentalizată, nici cele nouă Românii, segregate pe etnii și generații care, aparent, au pierdut limbajul comun și nu mai pot comunica între ele. În schimb, la Sighișoara vezi milenariști în familii ample, veniți cu copiii sau veniți cu părinții. Foști rockeri, ajunși acum sexagenari, păstrând unele elemente specifice în vestimentație sau accesorii, fac grupuri cu alți sexagenari, mai apropiați de Dolănescu. Tineri și mai puțin tineri veniți din Spania, Italia, Olanda și tot restul continentului, amestecă româna cu expresii împrumutate recent, apoi o corectează pentru a se face înțeleși. Etnici germani, veniți în vizită în vechiul oraș german, se pierd prin mulțime, cum fac și grupurile de doamne elegante, de vârstă mijlocie, cu un aer profesoral, care și-au lăsat soții pe terase sau chiar în Capitală și fac pe cont propriu băi de mulțime, amuzate de libertățile pe care și le iau dansând în mijlocul străzii sau făcând alte chestii lipsite de etichetă. Dimpotrivă, un mare număr de romi, într-o mare varitate, de la cei cu fuste și mustăți la cei integrați vestimentar, sunt cât mai conformiști și mai rezervați cu putință. Totuși, ritmul îi fură, iar atmosfera sărbătorească, oricât de depărtată de gusturile lor, îi captivează și cu greu își pot ascunde entuziasmul. Câțiva tineri, îmbrăcați în corporatiști, sacou, cămașă, pantalon în dungă, pantof de firmă, au ca principală preocupare să nu-și piardă prietenele în mulțime.

De altfel, străzile vechii cetăți, decent renovate, sunt neîncăpătoare pentru multitudinea de vizitatori și multitudinea de costume. Invitații în festival, în costumele lor policrome, participă unii la numerele altora, pentru că, imediat ce și-au terminat performance-ul, devin public pentru colegii lor. Dansează dacă au chef, fac fotografii sau filmulețe, iar contrastul dintre telefoanele smart pe care le afișează și costumele sau accesoriile seculare este unul care completează atmosfera de joc și de joacă. Un puști complimentează o vânzătoare de artizanat pentru costumul ei autentic săsesc. E corectat: nu e german, e mai degrabă turcesc. Își fac poză unul altuia. Un octogenar umblă de colo colo cu un telefon cu care face poze, bate costumele pe umăr pentru un selfie de neuitat sau se așează în genunchi pentru unghiuri cât mai interesante. Bețele de selfie, monopiedurile pentru telefoanele mobile, se înalță peste tot din mulțime. Bilanțul: câteva sute de mii de fotografii, fiecare valoroasă în felul ei prin tensiunea între vechi și modern sau prin amploarea participării, prin ineditul unor gesturi sau al unor contraste. Accentul medieval, dat de zecile de metri de grătare cu teancuri de fripturi și de cârnați, creează un spectacol al mâncării, cu prețuri sponsorizate de un producător de bere românească.

Plasat undeva între un medievalism game-ificat, un renascentism pop, un New Age de tip Cenaclul Flacăra și un bâlci capabil să se adapteze oricărei epoci și oricărei societăți, festivalul de la Sighișoara se renovează de la ediție la ediție, ca un uriaș „masive multiplayer” scos din on-line și transformat în manifestare culturală efectivă, dar supus presiunii alegerii personale a fiecărui participant, a fiecărui grup și a tuturor la un loc.
Turnirurile din Piața Sigma, într-o arenă cu tribune mici, ca în filmele fantasy, opun trupe de cavaleri din Mediaș, din Sebeș, Sibiu, Alba Iulia și Bistrița. Sighișoara nu mai este singurul vechi oraș care organizează evenimente cu tematică medievală și au apărut numeroase grupări care propun spectacole de reenactment, echitație, teatru medieval – commedia dell’arte sau mistere –, meșteșuguri, jonglerii, farse, fachiri, dans, muzică inspirată din culegeri și reconstrucții folclorice sau din repertoriul carmina burana. Apărute ca evenimente de sine stătătoare sau ca elemente din cadrul sărbătorilor orașului în vechile urbe transilvane, cu un pronunțat caracter de entertainment turistic, spectacolele cu această tematică sunt mai mult un aide-memoire decât reconstrucții istorice sau reconstituiri ale unei medivalități încă insuficient studiate și încă impropriu cunoscute. Ceea ce rezultă este o atmosferă de joc, un ludic viral, atotcuceritor.

Din festival au fost excluse programatic spectacolele de rock modern sau alte manifestări care, în alte ediții, au deturnat întregul festival și creaseră linii de separație între masele de participanți. Probabil din același motiv au fost lăsate în afara festivalului și spectacolele de muzică clasică, chiar și cele care utilizau orga refăcută a bisericii din cetate. Asemenea momente artistice au fost extrase în manifestări cu caracter serial sau festivalier organizate în alte perioade ale anului în sălile și spațiile cetății: un festival „Academia muzicală” și altul „Proetnica” (în august), zilele orașelor de patrimoniu (în septembrie), festivalul de blues (în martie) sau serile de orgă, cu un calendar ocazional pe toată durata anului.

Sighișoara n-a reușit, cel puțin pentru moment, să se impună în calendarul celor mai mari festivaluri medievale din Europa, unul în care concurează vechi orașe din Suedia, Scoția, Italia, Franța, Sicilia, Croația, Macedonia, Danemarca, Spania și insulele grecești. Visby, North Ayrshire, Ath, Skangen, Abruzzo, Selb, Grasse ș.a. sunt localități care organizează petreceri cu tematică medievală de cel puțin 100 de ani sau care au reușit să personalizeze semnificativ spectacolul pe care îl propun. Totuși, orașul de pe Târnave este un exemplu în România pentru modul în care, prin încercări și adaptări succesive și prin perseverență, a reușit să-și impună oferta, în esență culturală, să-și creeze un public fidel și să evolueze împreună cu acesta.

Diverse concluzii, mai mult sau mai puțin convergente: muzică să scoți nunta din casă (cum se zicea pe vremuri, când nunțile erau evenimente „divised”, cu performance-uri distincte acasă la ginerică, la nuni și la mireasă). Sau: goth rock tributar lui Bregovici. Sau: festivalul medieval de la Sighișoara a făcut concesii decisive gustului comun, dar rămâne principala doză de energizant pentru turismul din vechile cetăți medievale.

Fotografii de Nicu Ilie

VEZI ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS

Ultimele postari ale lui Nicu Ilie (vezi toate)

Lasă un răspuns