Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Feminismul actual, valid, activ

Feminismul actual, valid, activ

În România, pe fondul demersului Coaliției pentru Familie de modificare a Constituției, s-a dezvăluit vizibil un atac asupra drepturilor femeilor orchestrat sub forma protecției „normalității” și a familiei. Să nu uităm că președintele acestei structuri a ajuns până să și nege cifrele și realitatea cruntă a violenței cu care se confruntă femeile din România și să o numească un accident.

Recent, pe 8 martie 2019, a avut loc în fața Tribunalului București o acțiune feministă îndreptată împotriva judecătorilor care sancționează cu blândețe violatorii și pun o parte din vină pe seama fetelor și femeilor care „provoacă” sau care, la 15 ani, „fac dovada consimțământului”. Ghilimelele îmi aparțin. Sunt cazuri cumplite de fete și femei violate, iar reprezentanții sistemului de justiție au decis să chestioneze victimele și să găsească circumstanțe atenuante agresorilor.

Despre actualitatea feminismului academic

Mediul academic are misiunea importantă de a forma și consolida gândirea critică, o misiune destul de uitată, din păcate, în efervescența aceasta neoliberală care vede în oameni predominant competențe și ocupații. Nu vreau să fie receptat greșit mesajul meu, desigur că mediul universitar formează studenții și pentru piața muncii, dar nu trebuie să uite de stimularea gândirii critice atunci când urmărește angajabilitatea. Întrebarea „Ce se studiază sub această umbrelă?” îmi permite să formulez două categorii de răspunsuri: ce se studiază la cursuri și ce teme se cercetează. Feminismul academic intersecteză planul didacticii cu cel al cercetării, așadar. Voi personaliza acest răspuns pornind de la activitatea mea de predare și de cercetare. În norma didactică am și două cursuri pe care le încadrăm în feminismul academic.
Eu predau la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, cursul de „Gen și politică” la masteratul de Jurnalism politic. La acest curs discut cu studenții despre semnificația noțiunii de gen și a rolului pe care genul îl joacă în construirea și constituirea vieții private și a celei publice/politice, în elaborarea politicilor publice. Cursul are o structură tematică urmărind relevanța genului și a intersecționalității în raport cu piața muncii, armonizarea vieții de familie cu profesia, violența de gen, drepturile sexuale și reproductive, munca sexuală, reprezentare politică și reprezentările din mass media.
La Facultatea de Științe Politice, SNSPA, la masteratul de Gen, Politici și Minorități, predau cursul de „Gen, minorități și reprezentare politică”, unde cunoaştem şi analizăm reprezentarea politică din perspectiva genului şi a intersecţionalităţii, clarificăm diferenţele dintre politica prezenţei şi politica ideilor, dacă prezenţa femeilor în politică în poziţii de decizie este importantă, discutăm critic cerinţele normative ale reprezentării politice a femeilor, dacă reprezentarea descriptivă şi reprezentarea substanţială sunt separate sau interconectate, urmărim factorii care influențează participarea şi reprezentarea femeilor: recrutare și partide politice, factori socio-economici, ideologici, sisteme electorale, cultura politică, mass media. Interesele mele de cercetare din prezent merg înspre două domenii mai largi: reprezentare politică – mai exact înspre rolul partidelor politice în recrutarea candidaților – și gen, politică și mass media.
Feminismul academic este actual și este și prezent. Cauzele pe care feminismul le urmărește și pe care le detaliez la întrebarea următoare trebuie înțelese mai întâi, studiate, explicate. Feminismul academic își aduce aici contribuția. În activitatea pe care am desfășurat-o, nu am decuplat feminismul academic de civic și politic în sensul în care cunoașterea acumulată m-a ajutat să dezvolt argumente în sprijinul egalității de gen și să susțin intervenții civice și politice.

Feminismul – cauză socială încă validă în Europa

Feminismul are mult sens în continuare, indiferent dacă ne uităm la state cu democrații mai consolidate decât cea a României sau la țări din Europa Centrală și de Est sau la America Latină, Africa, SUA, iar exemplele nu sunt exhaustive, ci diferite, pentru a sublinia actualitatea acestuia. Patriarhatul este ubicuu și ia forma vasului în care este pus. Patriarhatul se intersectează cu rasismul, clasismul, nedreptatea de mediu, homofobia, transfobia… Dominația de gen coexistă cu alte tipuri de dominații, ceea ce face ca discursul feminist să fie mai nuanțat, mai complex, mai inclusiv, dar și mai deschis, astfel, politicilor și intereselor și nevoilor diverse ale femeilor și altor grupuri cu care acestea împart o formă de nedreptate și inegalitate.
La nivel global există state în care iliberalismul a devenit parte constitutivă a deciziilor politice sau a discursurilor unor grupuri și persoane care se opun egalității de gen și încearcă să oprească sau să împingă în spate progresele făcute în acest domeniu. În Bulgaria, a fost retras din Parlament proiectul de ratificare a Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice din cauza opoziţiei puternice exprimate de grupuri religioase şi politice.
În România, pe fondul demersului Coaliției pentru Familie de modificare a Constituției, s-a dezvăluit vizibil un atac asupra drepturilor femeilor orchestrat sub forma protecției „normalității” și a familiei. Să nu uităm că președintele acestei structuri a ajuns până să și nege cifrele și realitatea cruntă a violenței cu care se confruntă femeile din România și să o numească un accident.
Ni se pare că au dispărut inegalitățile istorice majore. Chiar dacă din punct de vedere legislativ nu mai ai discriminare fățișă a femeilor și asumarea excluderii lor de la cetățenie de către stat, în realitatea trăită de femei, inegalități există și ne-o confirmă studiile și diverse indexuri și barometre. Efectele unor practici societale și ale unor decizii politice, economice generează inegalitate și o viață mai puțin sigură și împlinită pentru femei.
Cauzele urmărite sunt, așadar, diferite și variate fiindcă și feminismul este plural și urmărește mai multe obiective, refuză să mai separe cauzele de mediu de reproducerea vieții sociale, se uită cu atenție la efectele capitalismului și la consecințele sale asupra femeilor, continuă și drumul mai vechi al spargerii plafonului de sticlă. Voi enumera câteva obiective care nu sunt, însă, exhaustive: prevenirea și combaterea violenței de gen, inclusiv a celei exercitate de stat, creșterea numărului femeilor în poziții de decizie în politică și economie, critica distribuției inegale a muncilor de îngrijire și a celor domestice, a invizibilității acestora, combaterea hărțuirii sexuale, acces la servicii medicale, protejarea drepturilor reproductive, acces la locuințe, sprijin pentru sindicalizare și creșterea salariilor în condițiile în care acestea coboară sub minimul necesar pentru asigurarea unui trai decent, protejarea naturii de exploatare și multe altele. Feminismul se manifestă în forme variate, vedem abordări liberale, socialiste, marxiste, radicale, ecofeministe, anarhiste. Feminismul a evoluat mai mult înspre intersecționalitate fiindcă el răspunde nevoii de incluziune a mai multor femei ale cărora interese și nevoi au fost uitate sau au fost secundare pe agenda revendicărilor feministe, mă refer la femei de culoare, migrante, indigene, femei trans, femei rome etc.
Dacă vorbim de Europa, voi da un exemplu de Manifest inclusiv, intersecțional care este util pentru înțelegerea varietății problemelor și cauzelor asumate. Manifestul Marșului Internațional al Femeilor din 2016. La nivelul valorilor și al principiilor, acest document spune că: „Drepturile Femeilor sunt Drepturi ale Omului, iar Drepturile Omului sunt Drepturi ale Femeilor. Dreptatea de Gen este Dreptate Rasială și Dreptate Economică: trebuie creată o societate în care femeile, în mod particular cele de culoare, native women, femeile sărace, imigrante, musulmane, queer și trans să fie libere și capacitate să aibă grijă și să-și hrănească propriile familii (…). Femeile trebuie să trăiască vieți sănătoase, fără violență care să fie exercitată asupra corpurilor lor. Cred în libertatea reproducerii. Recunosc că femeile de culoare poartă cea mai grea povară în peisajul economic național și internațional. Cred că toți muncitorii trebuie să aibă dreptul să se organizeze și să lupte pentru salariul minim și că sindicatele și alte tipuri de asociații care urmăresc drepturi asociate muncii au un rol important în crearea unei economii sănătoase. Cred în drepturile refugiaților și ale imigranților. Cred că fiecare persoană și comunitate are dreptul la apă curată, aer curat și acces la teren public”. Textul poate fi citit la https://www.womensmarch.com/principles/.

Despre mefiență la auzul cuvântului „feminism”

Câteva din motivele care hrănesc rezistența și antagonismul la adresa feminismului: menținerea status quo-ului servește poziției de putere pe care o au în societate cei care se opun, vor să-și mențină privilegii neschimbate, nu să le folosească pentru a sprijini cauze care pot face societatea mai dreaptă, cu mai multă libertate și egalitate pentru mai mulți oameni, și-au format o imagine stereotipă despre feminism și feministe/ feminiști, iar deconstruirea acestei imagini presupune și un efort de a lăsa deoparte lenea cognitivă, operează cu o percepție falsă potrivit căreia feminismul este omogen și îl asociază cu o singură manifestare față de care au rezerve sau o rejectează visceral. Să nu uităm că agenda feministă este și antirasistă, anticlasistă, antihomofobă, ceea ce înseamnă că e problematică pentru rasiști, homofobi, transfobi, clasiști. Creșterea puterii politice și simbolice a instituțiilor religioase constituie o sursă care alimentează reculul modernizării relațiilor de gen și care hrănește antifeminismul și inegalitatea. Avem un cumul de factori, de la rezistențe psihologice individuale, la cele sistemice de natură socială, economică, religioasă. Feminismul în formele sale diferite de manifestare spune că femeile contează, femeile contează la fel de mult și în orice moment al anului și că fiecare femeie contează. Dintotdeauna au existat reacții adverse, să nu uităm că și ideea potrivit căreia femeile sunt oameni a avut adversari puternici și vocali.

Feminismul, o cauză socială încă activă în România

Este o cauză activă în România fiindcă țara aceasta nu este decuplată de restul lumii, de Europa, și sunt probleme sistemice aici care afectează drepturile femeilor și egalitatea de gen. Am publicat recent textul „Feminismul politic actual: provocări, acțiuni și dezvoltări”. Textul este publicat în volumul „Ea. Perspective feministe asupra societății românești”, apărut la Editura Curtea Veche, în 2018, coordonat de Oana Zamfirache. Am scris și reiau aici că: „În România există inegalitate de gen, sunt probleme concrete, structurale cu care se confruntă femeile și care le fac viața mai grea și mai marginală și care ar trebui să constituie baza feminismului politic. Există opacitate, rezistență la aceste informații și curente de gândire și mobilizări civice contrare drepturilor femeilor și egalității de gen. (In)egalitatea de gen este, în mod paradoxal, și subtilă și vizibilă. Nu toate femeile se confruntă cu același fel de inegalitate. Doar că inegalitatea trebuie arătată cu degetul și combătută, fie că ia forma hărțuirii sexuale în mediul profesional, a accesului precar la piața muncii, a obstacolelor specifice (vezi de pildă practicile de recrutare de la nivelul partidelor politice care avantajează bărbații; reprezentările femeilor în mass media etc.) în construirea unei cariere politice, violență de gen ș.a. În Indexul European al Egalității de Gen, România ocupă locul 26 din 28 cu 52,4 puncte, media europeană fiind 66.2. Pe ultimele locuri se situează Ungaria cu 50.8 puncte și Grecia cu 50 de puncte. Indexul măsoară 6 domenii principale: muncă, bani, cunoaștere, timp, putere, sănătate. Indexul măsoară și violența ca subdomeniu. România ocupă însă ultimul loc în domeniile bani și sănătate.” Toate datele de mai sus pot fi consultate la http://eige.europa.eu/gender-equality-index/2015/RO și la http://eige.europa.eu/gender-equality-index/2015/countries-comparison/money/bar.
La nivelul organizațiilor nonguvernamentale, un teren pe care s-au dat lupte aprige este cel al prevenirii și combaterii violenței de gen. Mobilizarea extraordinară a organizațiilor nonguvernamentale pune în fața instituțiilor centrale și locale o oglindă a rușinii dată fiind lentoarea cu care se mișcă, rezistențele pe care le ridică, lipsa de înțelegere, de reacție și de intervenție, deși au obligații legale.

Textul este parte a materialului „Despre emergența discursului feminist”

Nu există, probabil, un singur feminism, ci mai multe mișcări ideologice și sociale cu coloratură feministă, diverse și versatile, dar care, toate, cer vizibilitatea femeilor în spațiul academic, în zone profesionale, în literatură. Mai este feminismul necesar? Mai sunt de dat lupte pentru câștigarea egalității în drepturi sau pentru schimbarea unor percepții greșite despre femei? Mai păstrează feminismul actualitatea academică? Mai este el relevant filosofic sau literar? Ce forme de discriminare la adresa femeilor se (mai) nasc aproape involuntar? Ce fenomen și discurs feminist este azi emergent și cu ce idei, ce revendicări? Cum e la noi și cum e la alții? Este Europa campioană a egalității? Care sunt semnele ascunse ale inegalității? Ce s-a schimbat și s-a bifat de la sufragete încoace și ce anume se încăpățânează să rămână un bastion machist? Sunt unghiuri de abordare, puncte de vedere și perspective ce pot contura o imagine mai amplă asupra actualității (și uneori a urgenței) feminismului. (Iulia Alexa)

CITEȘTE ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.