Escapadiștii: Zalipie, satul înflorat

Zalipie mi-a plăcut mult ca idee: cum poți aduce oamenii să te vadă în mijlocul câmpului, fără să ai un peisaj aparte… doar pentru că toate femeile s-au mobilizat și au pictat casele.
Dacă tot eram prin zona Cracoviei, în apropiere aveam un sat aparte. Zalipie. GPS-ul a văzut vreo 3 sate cu același nume, dar l-am luat și noi pe cel mai apropiat. Am vrut să renunțăm la această vizită când am descoperit că trebuie să trecem cu bacul un râu mic, dar am decis să investim ceva zloți și ceva timp. Văzusem câteva poze cu case pictate.
Căldură mare. Sat pustiu. Destul de simplu. Mergi și tot vezi case pictate. Garduri pictate, cotețul câinelui pictat, copacii, fântânile, pietrele de pe margine. Unele case chiar arată superb, altele… așa și așa.
Am fost invitați de mai multe persoane să le vedem casa. Întâi am refuzat politicos, deși eram cât de cât curioși. Apoi am acceptat să mergem să vedem o casă. O doamnă în vârstă care încerca să rupă puțină engleză, ne-a spus că ea e cea care a pictat satul. Am fost cumva mândră că am întâlnit-o. Am intrat la un demisol unde toate erau pictate cu flori, inclusiv aragazul și mașina de spălat. Și tavanul și pereții. Personal, mi s-a părut mult prea mult. Ne-a tot îmbiat să cumpărăm ceva de acolo. Avea tot felul de tăvi, obiecte decorate cu picture florale. Am ales un măr din traforaj, pe care se află o floare pictată – așa, mai la buget.
Acum, încercând să documentez articolul, aflu că satul tot este pictat de vreo o sută de ani încoace. Că, inițial, femeile au încercat să acopere ceva funingine sau defecte ale pereților și apoi s-a lansat o modă în acest sens. Știam eu că în comunitățile mai mici ideile prind mai repede și mai bine. Vezi că vecina a făcut ceva care arată bine și – hop! – faci și tu la fel. Nu ai culori? Folosești culorile pe care le găsești în preajmă, cam ce foloseau bunicele noastre că să coloreze ouăle de Paște: foi de ceapă, sfeclă roșie, iarbă etc. Nu ai pensule? Inventezi: coada vacii, părul tău… ce mai contează… decorațiunea să iasă. Apoi se găsește un întreprinzător care să picteze mai departe tot satul. Și apoi altul care să facă publicitate și uite așa vine lumea și ia amintiri, gemuri și dulceață și cam tot ce vrei tu să îi mai dai omului. Mai câștigă și omul cu bacul un ban, se mai bucură alt om de o floare pictată, se vorbește despre tradiție și uite așa… toți sunt bucuroși.

Polonia: culori, femei frumoase și independente, mult verde și dealuri frumoase, orașe cu case ca din povești, piețe mari centrale, bețivi, terenuri agricole lucrate frumos. Satele și orașelele mici prin care am trecut au cam aceeași structură urbanistica de la noi, în speță, cam toate țările foste comuniste au același principiu. Zakopane, Krakow, Zalipie, Wrocław, cu cea mai grozavă piscină, Poznan, Malbork, cu castelul minunat, Gdansk și dunele de nisip de lângă Rabka. Încă ceva: am prins Polonia într-o perioadă de caniculă. Peste tot erau mobilizați pompieri cu furtunuri care făceau evantaie de apă prin care toți se plimbau nestingheriți. Un plus de farmec.

 

 

Cristiana Marcu este autoarea blogului de călătorii melcipecontrasens.ro

Lasă un răspuns