Despre „Întoarcerea zeilor puternici”

„Întoarcerea zeilor puternici” e titlul uneia din multele cărţi (un eseu intelectual jurnalistic, conform autorului), apărute recent ce încearcă să explice ascensiunea de astăzi a naţionalismului si populismului, inclusiv în state şi societăţi cu tradiţie democratică îndelungată („Return of the Strong Gods: Nationalism, Populism and the Future of the West”, R.R. Reno, Gateway 2019).

Mesajul cărții e aparent simplu: într-o lume a relativismului cultural, a înstrăinării individului într-un liberalism vulgar şi diluat, dominat de logica rece a consumului şi economiei de piaţă sălbatice, într-o lume tot mai atomizată, a lipsei de solidaritate şi loialitate faţă de tradiţii şi valori solide întruchipate în stat şi naţiune, a degradării patriotismului şi sensului comunitar ce sudează societatea şi dau consistenţă relaţiilor umane, a pierderii până la urmă a simţului istoric şi a sentimentului metafizic ce ne defineşte identitatea şi misiunea noastră politică, civilizaţională, e nevoie de o întoarcere – în sens metaforic, evident – a „zeilor puternici”. A acelora care pot reface fibra socială şi direcţia noastră civilizaţională, care pot da un sens vizionar marii politici, în faţa antipoliticii bazate pe fariseismul „corectitudinii” ce mimează democraţia, într-un ethos al tehnocraţiei şi specializării facile. Cu alte cuvinte, e necesară revenirea la proiecte şi obiective politice mari, la „cauze grandioase”, la noi aspiraţii culturale şi sociale ce transced maşinăria uzată a economicului şi competiţiei fixate în consum, spre o spiritualitate care se poate lupta, şi în secolul XXI, cu forţele nivelatoare şi „decadente” ale globalizării. Şi numai zeii puternici pot produce această revoluţie, până acum împiedicată, sufocată de „zei mediocri”, slabi, sau de idoli falşi.
Evident, naţionalismul, redescoperit astăzi, apanaj al zeilor de forţă, nu este şi nu poate fi considerat, în niciun fel, opusul democraţiei. Dimpotrivă, evoluţia democraţiei, a instituţiilor statului democratic şi poate chiar exprimarea lor mai profundă sunt legate istoric şi organic de apariţia statelor naţionale moderne. Suveranitatea însăşi este un concept politic apărut din lupta legitimă cu un monopol al puterii deţinute de o persoană sau cel mult un grup restrâns în stat (aşa-zişii suveranişti de la noi – politicieni sau analişti autodeclaraţi – nu au habar de originile istorice ale acestui concept pe care îl invocă cu atâta patos). Apoi, valori tradiţionale, care dau într-adevăr coeziune şi forţă unei societăţi – familia, comunitatea, religia etc. şi îi afirmă identitatea, o protejează chiar, în vâltoarea globalizării şi a expansiunii fulminante a tehnologiei, sunt legate inextricabil de matricea naţională. În această matrice putem prospera şi aici ne regăsim forţa culturală şi civilizaţională, un sens al patriotismului, o direcţie a solidarităţii şi loialităţii.
Dar naţionalismul, mai ales în cuplaj cu populismul, a arătat şi feţe urâte în istorie, inclusiv în istoria recentă, care au pervertit tocmai aceste valori tradiţionale, pe fundalul unor ideologii extreme, generatoare de distrugere, de politici totalitare duse în numele colectivităţii şi naţiunii pure şi chiar de război.
Popoarele din Europa Centrală şi de Est ştiu bine care sunt lecţiile dure ale istoriei. Revoluţiile anticomuniste au avut, fără îndoială, o componentă naţională, de reafirmare puternică a energiei şi forţei pozitive a naţiunii în faţa unor doctrine şi ideologii colectiviste, impuse supranaţional, adesea cu forţa. Comunismul este cel care şi-a dorit de fapt îngroparea naţiunii, distrugerea bogăţiei sale culturale şi spirituale pe altarul unei devastatoare utopii, promovate de idoli falşi, dar foarte puternici într-adevăr. Însă revoluţiile anticomuniste au avut şi o componentă liberală, de regăsire a libertăţii şi a valorilor democratice a acestor tradiţii iluministe pierdute pentru decenii de generaţii sacrificate în alte experimente sociale, politice, culturale.
De ce atunci întoarcerea zeilor puternici? Adevărul e că suntem într-un moment istoric în care bătălia narativelor pare să continue intens şi acest nou conservatorism radical, care nu mai e al lui Edmund Burke, se contrapune tot mai mult tradiţiilor liberale ale lui Locke, Rousseau sau Hume. E un război al ideilor (cu implicaţii practice şi politice majore) ce devine tot mai polarizant şi excesiv pe măsură ce avansăm într-un secol XXI plin de incertitudini şi de crize, fie ele politice, geopolitice, economice sau morale. Şi în prima linie a acestui război aparent ciudat, pe care îl vedem la televizor, în social media, în presă, în arena politică, în universităţi şi librării, uneori în stradă, este ideea conservatoare a zeilor puternici împotriva paradigmei liberale a zeilor „mediocri” (şi invers), cu toate derivatele sale antitetice: naţionalism contra globalism, suveranitate contra interdependenţă, stat naţional contra organizaţii supranaţionale de tipul UE, securitate naţională contra securitate colectivă, stat contra „stat paralel” (teoria debilă a conspiraţiei are acum un teren fertil de exprimare) etc.
Pare tot mai mult că nu mai există teren neutru sau un centru care să absoarbă din energiile acestei confruntări: „Centrul nu mai ţine” („The center does not hold”), cum a spus Yeats, cel atât de citat şi astăzi.
Poate e totuşi nevoie de „zei puternici” pentru a mai tempera din excesele liberalismului şi a ţine sub control faţa sălbatică, amorală şi nivelatoare a globalizării. Poate e necesară o critică intelectuală mai profundă şi mai îndepărtată de „poliţia corectitudinii” (cum se exprimă Reno) asupra limitelor ideatice ale proiectului raţionalist liberal. Poate e nevoie de revenirea la politica înţeleasă de Aristotel ca ştiinţă şi artă supremă. Dar de aici până la a respinge, în sens existenţial, un proiect care a oferit, cel puţin, o şansă de progres civilizaţiei noastre, inclusiv în sens moral, e o cale lungă şi de-a dreptul periculoasă cred.
Mai degrabă decât pentru „zei puternici”, ce ar fi să milităm pentru „zei înțelepţi” sau ceva mai înţelepţi? n

Ultimele postari ale lui George Maior (vezi toate)

Lasă un răspuns