Criza comunicării în teatru. Noile tipare ale limbajului dramatic

|| Un material de Cristina Rusiecki | Participă: Oltița Cîntec, Istvan Teglas, Judit Simon, George Ardeleanu, Elisabeta Pop, Andrei Măjeri ||

Se poate vorbi despre o criză a comunicării și în teatru? De pildă, între scenă și public? Noile forme de teatru au adresabilitate generală sau sunt destinate de la bun început unui public de nișă? Cum se reflectă criza actuală a dialogului în cea mai vie dintre arte? Ce s-a schimbat în tiparele comunicării în era în care informația circulă cu o viteză fără precedent? Ce mutații antrenează aceste noi tipare în limbajul dramatic, în structura și în mecanismele sale? Legat inextricabil de destinul Cetății, teatrul ia pulsul tuturor problemelor sale. Care sunt soluțiile găsite de creatori?

Oltița Cîntec – Teatrul, forțat să integreze elementele moderne

Istvan Teglas – Criza comunicării în epoca telefoanelor mobile

Judit Simon – Sala clasică ar trebui să dispară

George Ardeleanu – Urmările totalitarismului și ale limbii de lemn

Elisabeta Pop – Crize de comunicare, etnice, politice, sexuale…

Andrei Măjeri – Actorii tineri sunt interesați de statement

CITEȘTE ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS

Lasă un răspuns