Corina Ciocârlie, co-autoare a volumului „Dicționar de locuri literare bucureștene”

La ce bun un dicţionar de locuri literare? Pentru a descoperi Bucureştiul şi altfel, privindu-l cu ochii – îndrăgostiţi, nostalgici ori maliţioşi – ai personajelor de roman. La Londra, fanii Virginiei Woolf refac la nesfârşit faimoasa plimbare matinală a Clarissei Dalloway, din Dean’s Yard până pe Bond Street şi înapoi. La Dublin, admiratorii lui James Joyce o pornesc în fiecare dimineaţă de 16 iunie pe urmele lui Leopold Bloom, între Eccles Street, O’Connell Bridge şi Grafton Street. Aşa stând lucrurile, de ce n-ar dispune şi cititorii noştri de un ghid de călătorii romaneşti care să-i poarte pe urmele lui Pantazi prin Cişmigiu ori ale lui Fred Vasilescu de la Şosea până în Băneasa? De ce n-ar bea un şvarţ la Capşa împreună cu Nory Baldovin şi n-ar vedea un film la Capitol în compania Daniei? Din Amzei în Zlătari, trecând prin Grădina Icoanei şi Parcul Ioanid, traiectoriile personajelor de ieri şi de azi se îngână şi-şi răspund, punând noi şi noi repere pe harta interactivă a ficţiunii.

 

(fragment)

„Dicționar de locuri literare bucureștene”

Oborul e un topos privilegiat în întreaga proză a lui Mircea Cărtărescu: în Mendebilul e evocat magazinul de jucării „Scufița Roșie“, spațiul tuturor reveriilor micilor locuitori ai blocului de pe Ștefan cel Mare, și care se afla „la Obor, Oborul vechi, adevărat“. În REM, imaginea Oborului degajă același parfum, învăluit în aburii nostalgiei și ai unei rememorări îndrăgostite: văzut prin ochii copilului (ai fetiței care a fost cândva naratoarea), acesta e „un loc femecător“, „o intersecție simplă, nu foarte largă, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu mai găsești azi nicăieri“. (…)

Dincolo de pitorescul barăcilor şi farmecul lumii pestriţe, Moşii sunt un soi de metaforă a ficţiunii romaneşti, o lume în oglindă unde – o spune Călin Surupăceanu în Intrusul – „puteai să rămâi cu gura căscată dacă nu erai atent, cum rămâneam eu la Moşi când eram mic în faţa unei scene în care apăreau două păpuşi, Maria şi Ion, şi începeau să se certe cu o voce piţigăiată“. Concentrată într-o singură replică din Zenobia, fascinaţia Moşilor e legată de capacitatea privitorului de a crede în poveştile mai mult sau mai puţin senzaţionale livrate de fabricanţii de himere din spatele tarabelor: „«Am auzit că la Bucureşti e o balenă mare», a schimbat El vorba. «Se arată în Târgul Moşilor, vine lume de peste tot s-o vadă»

Lasă un răspuns