Conținutul creat de utilizatori. Între aspirația la artă și valențele sociabilității

Există un concept recent de „mobile art” încă insuficient definit. Specialiștii își construiesc teoriile în jurul mai multor dimensiuni, fie că este vorba despre prezența interfețelor mobile în realizarea lucrărilor, fie că este vorba despre livrarea acestor lucrări prin intermediul acelorași interfețe, fie că este vorba despre co-participare în realizarea lucrărilor, bazată pe potențialul interfețelor mobile de a asigura rețele și echipe de lucru ad-hoc sau de a reuni și suprapune creații individuale în creații colective.

Începutul acestor practici creative se leagă de capacitatea tehnologiilor de comunicație de a mapa locuri, momente, experiențe. În timp, telefoanele mobile, telefoanele cu camere foto, telefoanele smart au devenit martori și diseminatori pentru diferite contexte cotidiene și în diferite tipuri de transmitere a acestora: de la momente festive personale la dezastre, de la text la audio, de la fotografie la film. Practicile contemporane legate de pachetul tehnologic de care dispune un smartphone instituie un context care reunește creația, performativitatea, estetica și sociabilitatea într-un foarte accesibil „do-it-yourself”. De aici și până la „art- yourself” nu mai este decât un pas. Aflat în proces de evaluare sub raportul lui cu teoriile estetice, dar și cu cele sociale sau politice, pasul este acceptat cel puțin ca formă de creativitate emergentă și incluzivă, ca formă de transgresiune a artelor către acel „conținut creat de utilizator”.

Tokio, „Keitai shousetsu”. Sfârșitul sau nu al erei profesionistului
În jurul anului 2000, în Japonia apărea fenomenul „Keitai shousetsu”, o explozie a distribuirii prin intermediul telefoanelor și a internetului a unor conținuturi create de utilizatori. Micro-narațiuni scrise, citite și comentate de milioane de călători în trenul lor zilnic către și de la serviciu. O formă de producere și de consum de literatură care instituie un sentiment al locului înțeles nu doar ca o noțiune geografică, spațială, ci ca un spațiu social, politic și emoțional. Cercetătorii fenomenului vorbesc despre milioane de astfel de mici scriituri impregnate de un generic caracter epistolar, toate centrându-se pe un nucleu personal, emoțional și social. Aceste noi forme de expresie au relevat o paradigmă specială a abordării perechilor de categorii scriitor-cititor sau amator-profesionist. Fenomenul a determinat apariția a mulți fani, dar și a numeroși critici. Pe de o parte, keitai shousetsu propunea forme noi și accesbile de lectură publică și de stocare într-un spațiu public a unor conținuturi culturale, iar stilul narativ comprimat făcea conținuturile compatibile cu acest tip de consum imediat, pe de ală parte, propunea forme modificate ale paradigmei autorului profesionist și transforma practici tradiționale ale media. Keitai shousetsu, prin capacitatea lui de a capta, stoca și partaja rapid rezultatul creativității cotidiene oferă o lentilă prin care pot fi privite evoluțiile ulterioare ale acestui tip de creativitate. O astfel de practică inspiră utilizatorii să devină scriitori, să găsească forme de adaptare pentru alte medii de exprimare sau să facă parte dintr-o tendință mai largă spre profesionalizarea creării de conținut cultural.
Londra, „Mobilefest”.

De la conținut cultural la angajament social
Diverse festivaluri de „film de buzunar” apăreau, începând cu anul 2005, la Paris, Londra și Berlin. Apoi la Sao Paolo, Toronto, Zürich și Moscova. În noiembrie 2009, Mobilefest Londra, eveniment susținut de Filmobile în colaborare cu Universitatea pentru Tehnologii Creative Limkokwing, a inclus prezentări ale ale mai multor practicieni din industriile creative: artiști vizuali, cineaști, artiști media. Sub genericul „În ce mod pot contribui tehnologiile mobile la consolidarea democrației, culturii, artei, ecologiei, păcii, educației, sănătății și sectorului terțial?”, discuțiile au explorat relația dintre noile tehnologii și cultură, prin reliefarea schimburilor între ele. Concuziile acestor dezbateri – dincolo de importanța focusării pe proiectele colaborative – s-au referit la angajamentul social pe care media mobile îl favorizează, la perspectivele de dezvoltare a creativității și la potențialul de care dispun noile generații pentru producerea de conținuturi culturale. Panelul de la Mobilefest Londra a inclus și un proiect de cercetare ale cărui rezultate au punctat faptul că proiectele care utilizează tehnologiile mobile ca instrumente ale creativității pot fi integrate în educație și chiar recomandarea ca asemenea proiecte să fie incluse în curricula existentă. Prin intermediul atelierelor de film cu telefonul mobil, studenții pot înțelege potențialul tehnologiilor mobile și sunt educați să se angajeze în înțelegerea transformărilor din peisajul social. Potrivit acestor concluzii, noile tehnologii fac disponibilă expresia creativității și pot contribui la dezvoltarea mediului educativ în strânsă legătură cu mediul de dincolo de pereții claselor de studiu.

Copalnic-Mănăștur, România Mobilementary. Creativitate și sociabilitate
Camera foto a propriului telefon, un site pentru stocare colectivă, o echipă de mentori alcătuită din regizori și comunicatori și, la final, o întâlnire pentru vizionare cu public, evaluări, dezbateri, lămuriri și felicitări reciproce. Cam aceasta a fost, în mare, schema de lucru a programului „România Mobilementary”.
Subtitlul programului, „Voci, povești, autoreprezentări”, a stabilit dimensiunea autoreferențală la nivel personal și comunitar a mini-filmelor documentare realizate în cadrul programului. Sarcina echipei de proiect a fost aceea de a mobiliza patru echipe din tineri din patru sate ale României să realizeze, cu ajutorul smartphone-ului și a softurilor și app-urilor gratuite de care acesta dispune, o serie de filme documentare „de buzunar”, în încercarea de a demara o mapare a cotidianului și a realităților din zonele rurale ale României. A fost un proiect pilot care s-a desfășurat în Bazna (Sibiu), Berința – Copalnic-Mănăștur (Maramureș), Osica de Sus (Olt) și Vidra (Vrancea) și a inclus 40 de participanți și 30 de finaliști. Sarcina fiecărui realizator al exercițiului de mobilementary a fost aceea de a vedea, a înțelege și a spune mai departe o poveste despre el, despre cei din jur, despre moduri de viață, cercuri de preocupări etc. Programul își propune să continue, în fiecare an, cu alți participanți, din alte localități, seria de povești video, de spotlight-uri puse pe aspectele sociale, educaționale, economice și atitudinale care pot descrie România rurală și creșterea exponențială a numărului de tineri implicați în activități creative. Dincolo de cele câteva deprinderi tehnice pe care le dobândesc în timpul atelierelor de lucru, tinerii reprezentanți ai comunităților locale se instituie în veritabili agenți sociali, exersând privirea obiectivată, înțelegerea relațiilor de cauzalitate, gândirea critică și sentimentul apartenenței. Pe de altă parte, punerea în legătură – fie mediată de tehnologiile de comunicații, fie directă – a unor grupuri implicate într-un proiect comun stabilește fundamentul unei sociabilități, ca punct de plecare pentru cunoaștere, înțelegere și armonizare socială.

Carmen Corbu este jurnalist cultural
și manager de programe de educație
prin artă și cultură

Lasă un răspuns